ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3422/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamanta B.M. a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de

Pensii Maramureș, solicitând anularea actului nr. 50412 din 10 mai 2004 și

obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, pentru

perioada 25 februarie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2004.

În motivarea acțiunii

introduse, reclamanta a susținut că are calitate de persoană refugiată, fiind

născută în refugiu.

Prin sentința nr. 20 din 20

ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamata B.M. împotriva

pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș și a dispus anularea adresei nr. 50412

din 10 mai 2004 și a hotărârii nr. 173 din 12 ianuarie 2005, emise de pârâtă. A

obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada

25 februarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 aprilie 2004.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta are calitatea de refugiat

pentru perioada cuprinsă între data nașterii, 25 februarie 1943 și data

încetării refugiului.

Împotriva sentinței sus-menționate

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș care a motivat, în

esență, că persoanele născute în timpul refugiului părinților, nu beneficiază

de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Recursul este nefondat.

Concluzia la care se ajunge

prin asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai

ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă

impusă părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea

adusă de prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică

și exprimă un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea

sa.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care, în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât

persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea

care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care

s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 20 din 20

ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.