ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2524/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta A.E. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând instanței, ca în

contradictoriu cu aceasta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună

anularea hotărârii nr. 1636 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă, în sensul

de a fi obligată aceasta, să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.

105/1999, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născută în

refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 771 din 3

iunie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea

hotărârii nr. 1636 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia

din urmă să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 26

noiembrie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

lege, începând cu data de 1 septembrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța a reținut că s-a dovedit situația de refugiat a părinților

reclamantei, astfel că aceasta, minoră fiind, a avut aceeași situație și prin

urmare, același statut de refugiată, între data nașterii, 26 noiembrie 1944 și

data încetării refugiului.

Împotriva acestei sentințe,

considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de

Pensii Maramureș.

Recurenta a susținut, în

esență, că beneficiază de prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999, copiii

născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte

de strămutare și născuți după strămutarea părților în acea localitate.

A mai susținut că potrivit

precizărilor Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale

nr. 1026 din 29 martie 2002, „nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000,

copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților”.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 1 lit. a) din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează lit. c) a fost strămutată în altă localitate, decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Din interpretarea acestor

prevederi rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Ceea ce reglementează legea,

este, deci, stabilirea, determinarea situației de obligare să își părăsească

domiciliul de către regimul instaurat după septembrie 1940. Nu se poate susține

că, dacă în timpul refugiului s-a născut un copil, acesta nu beneficiază de

drepturile părinților, pentru că este evident că și minorul a avut de îndurat aceleași

suferințe și neajunsuri, ca și părinții săi, obligați să își părăsească

domiciliul.

În raport cu aceste

considerații, reclamanta a făcut dovada că a fost născută în timpul refugiului

(26 noiembrie 1944), astfel că în mod corect, instanța a obligat pârâta să-i

acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr.

189/2000, cu modificările ulterioare, pe perioada 26 noiembrie 1944 - 6 martie

1945 (data încetării refugiului).

În consecință, instanța de

fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, recursul apare ca nefondat,

urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 771 din 3

iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2005.