ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1565/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, reclamantul C.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Maramureș, ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună anularea hotărârii nr. 363 din data de 29 septembrie 2005, cu consecința

obligării pârâtei, la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că hotărârea emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, este nelegală

și ca atare, se impune anularea acesteia, întrucât ignoră calitatea sa de

refugiat, deși s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi.

S-a arătat, de asemenea, că se

impune anularea hotărârii și datorită faptului că legiuitorul nu a instituit

nici o excepție de la recunoașterea statutului de refugiat, copiilor născuți în

refugiu, cunoscut fiind faptul că aceștia au domiciliul la părinții lor,

potrivit Codului familiei.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 787 din 6

decembrie 2005, a admis acțiunea în contencios administrativ a reclamantului C.V.

A anulat hotărârea nr. 363 din 29 septembrie 2005, emisă de pârâtă, pe care a

obligat-o să recunoască reclamantului, calitatea de refugiat, pentru perioada

12 iulie 1944 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 octombrie 2005.

Pentru a hotărî astfel, această

instanță a reținut că de prevederile Legii nr. 189/2000 beneficiază și copilul

minor al persoanelor refugiate, întrucât aceștia nu aveau posibilitatea

stabilirii unui alt domiciliu, iar privațiunile impuse părinților aflați în

refugiu au afectat implicit și pe copiii lor minori.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o ca nelegală și

netemeinică.

Recurenta a susținut, în esență, că

instanța de fond nu a avut în vedere prevederile art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

care prevăd expres și limitativ, persecuțiile etnice care fac obiectul acestei

legi, or reclamantul nu se încadrează în nici una dintre acestea.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Din interpretarea teleologică a

prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că

atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor

drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate,

de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

În cauză, este incontestabil că

părinții reclamantului s-au refugiat din motive de persecuție etnică, din

localitatea Onicești, județul Maramureș, în localitatea Brașov, iar reclamantul

s-a născut la data de 12 iulie 1944, după refugiul părinților săi.

Pentru aceste considerente, recursul

va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 787 din 6

decembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 mai 2006.