ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1120/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta A.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 1585 din 20 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate, fiind născută în refugiu, la data de 17 noiembrie 1942. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 151 din 2 februarie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamanta A.A., a dispus anularea hotărârii nr. 1585 din 2 octombrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o să recunoască reclamantei, calitatea de persoană refugiată în perioada 17 noiembrie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G.

nr. 105 /1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 octombrie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu și a suferit în aceeași măsură, prejudicii, iar din motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, minorilor refugiați împreună cu părinții sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de protecție și de sprijin în mod egal a tuturor cetățenilor săi. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut în esență că reclamanta s-a născut în afara zonei de persecuție etnică și nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000. A arătat că acest punct de vedere este împărtășit și de Ministerul Justiției care, prin adresa nr. 1516/DS/G din 2 august 2002, a precizat că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, doar copii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în această localitate. Recursul este nefondat. Este incontestabil că reclamanta s-a născut din părinți refugiați, în localitatea de refugiu, Olari, județul Arad, la 17 noiembrie 1942. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații enumerate.

Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice: Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate. Cu această motivare, soluția curții de apel este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 151 din 2 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.