ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe cale contenciosului administrativ, reclamanta D.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 1648 din 20 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, fiind născută în localitatea de refugiu a părinților săi, după cedarea Ardealului de Nord. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei D.F.

A dispus anularea hotărârii nr. 1648 din 20 octombrie, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 12 noiembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 noiembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că împrejurarea că reclamanta s-a născut ulterior refugiului familiei sale, nu este de natură să justifice refuzul recunoașterii, din momentul nașterii, a statutului de refugiat, fiind de neconceput ca un membru al familiei să aibă un alt regim juridic, decât restul, întrucât nașterea în timpul refugiului a avut aceleași consecințe de ordin material și moral vătămătoare și asupra nou-născutului, ca și pentru ceilalți membri ai familiei.

Împotriva hotărârii sus-menționate a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut, în esență, că reclamanta s-a născut în afara zonei de persecuție etnică și nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000. Acest punct de vedere este împărtășit și de Ministerul Justiției care prin adresa nr. 1516/DS/G din 2 august 2002, precizează că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, doar copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în această localitate.

Recursul este nefondat. Este incontestabil că reclamanta s-a născut din părinți refugiați, în localitatea de refugiu, la data de 12 noiembrie 1943. Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză, este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 125 din 27 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.