ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1118/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe cale contenciosului administrativ, reclamanta D.F. a solicitat anularea

hotărârii nr. 1648 din 20 octombrie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii

Maramureș și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată,

fiind născută în localitatea de refugiu a părinților săi, după cedarea

Ardealului de Nord.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei D.F.

A dispus anularea hotărârii nr.

1648 din 20 octombrie, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să emită o nouă

hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru

perioada 12 noiembrie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute

de Legea nr. 189/2000, începând cu 1 noiembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că împrejurarea că reclamanta s-a născut ulterior

refugiului familiei sale, nu este de natură să justifice refuzul recunoașterii,

din momentul nașterii, a statutului de refugiat, fiind de neconceput ca un

membru al familiei să aibă un alt regim juridic, decât restul, întrucât

nașterea în timpul refugiului a avut aceleași consecințe de ordin material și

moral vătămătoare și asupra nou-născutului, ca și pentru ceilalți membri ai

familiei.

Împotriva hotărârii

sus-menționate a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență,

că reclamanta s-a născut în afara zonei de persecuție etnică și nu se

încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, modificată prin

Legea nr. 189/2000.

Acest punct de vedere este

împărtășit și de Ministerul Justiției care prin adresa nr. 1516/DS/G din 2

august 2002, precizează că beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr.

105/1999, doar copiii născuți în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu

sau concepuți înainte de strămutare și născuți după strămutarea părinților în

această localitate.

Recursul este nefondat.

Este incontestabil că

reclamanta s-a născut din părinți refugiați, în localitatea de refugiu, la data

de 12 noiembrie 1943.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6

septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una

din cele 6 situații enumerate în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din

motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe

care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Față de considerentele mai

sus expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca

atare, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 125 din 27

ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.