ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 22 august 2003, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Maramureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 1012 din 12 mai 2003, prin care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 i-a respins cererea de recunoaștere a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, ca nelegală. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că are calitate de persoană refugiată, fiind născut în timpul refugiului părinților săi, la data de 19 martie 1943, în localitatea Băița, județul Hunedoara. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1229 din 16 octombrie 2003, a admis acțiunea, a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicțional și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Instanța a reținut, în esență, că la data nașterii reclamantului, părinții săi aveau statutul de refugiat, acest statut fiind dobândit și de către reclamant. Dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate, respectiv, refugiate, nu prevăd în mod imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, arătând că nu sunt întrunite cerințele art. 1 din O.G. nr. 105/1999, deoarece reclamantul nu putea să fie „strămutat” în localitatea în care s-a născut. S-a susținut că prima instanță a ignorat adresa nr. 1516/2002 a Ministerului Justiției și Precizările nr. 1026/2002 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale.

Recursul este nefondat. Curtea de Apel Cluj a stabilit în mod corect că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme ce au suportat împreună cu părinții, aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de domiciliu. Pe de altă parte, adresa Ministerului Justiției și precizările Casei Naționale de Pensii, invocate de recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, adaugă la lege și nu puteau să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 1012 din 12 mai 2003, de respingere a cererii intimatei-reclamante.

Ținând seama de aceste considerente, precum și de inexistența unor motive de casare de ordine publică, care ar putea fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1229 din 16 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2004.