ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1724/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 22 august

2003, reclamantul S.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Maramureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 1012 din 12 mai 2003,

prin care Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 i-a respins cererea de

recunoaștere a calității de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, ca nelegală.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că are calitate de persoană refugiată, fiind născut în timpul refugiului

părinților săi, la data de 19 martie 1943, în localitatea Băița, județul

Hunedoara. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, prin sentința civilă nr. 1229 din 16 octombrie 2003, a admis

acțiunea, a anulat actul administrativ supus controlului jurisdicțional și a

obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al Legii

nr. 189/2000.

Instanța a reținut, în esență, că la

data nașterii reclamantului, părinții săi aveau statutul de refugiat, acest

statut fiind dobândit și de către reclamant.

Dispozițiile legale aplicabile

persoanelor strămutate, respectiv, refugiate, nu prevăd în mod imperativ

înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor

bănești.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, arătând că nu sunt

întrunite cerințele art. 1 din O.G. nr. 105/1999, deoarece reclamantul nu putea

să fie „strămutat” în localitatea în care s-a născut. S-a susținut că prima

instanță a ignorat adresa nr. 1516/2002 a Ministerului Justiției și Precizările

nr. 1026/2002 a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale.

Recursul este nefondat.

Curtea de Apel Cluj a stabilit în

mod corect că Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare,

nu-i exclude pe cei născuți în refugiu, de la beneficiul instituit prin art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, de vreme ce au suportat împreună cu părinții,

aceleași privațiuni datorate strămutării în altă localitate, decât aceea de

domiciliu.

Pe de altă parte, adresa

Ministerului Justiției și precizările Casei Naționale de Pensii, invocate de

recurentă, prin care se restrânge sfera persoanelor îndreptățite la

recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, adaugă la lege și

nu puteau să justifice soluția adoptată prin hotărârea nr. 1012 din 12 mai 2003,

de respingere a cererii intimatei-reclamante.

Ținând seama de aceste considerente,

precum și de inexistența unor motive de casare de ordine publică, care ar putea

fi reținute din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se

respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 1229 din 16

octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 mai 2004.