ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul G.I. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea hotărârii nr. 1142 din 12 mai 2003. În motivarea acțiunii a arătat că prin hotărârea atacată, pârâta i-a respins cererea privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. A susținut că hotărârea este nelegală, deoarece a depus acte prin care a dovedit că părinții săi au fost refugiați, iar, el, reclamantul, s-a născut în refugiu, astfel că în mod greșit nu i s-a recunoscut această calitate, cu consecința acordării drepturilor prevăzute de lege.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 938 din 28 august 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe pârâtă să recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 12 iulie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 aprilie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a făcut dovada, cu actele depuse la dosar, că s-a născut în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că instanța a apreciat greșit starea de fapt și a făcut o greșită aplicare a legii.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu probele administrate și dispozițiile legale incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu. Prin H.G. nr. 127/2000 au fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate. Textele legale au avut în vedere persecuții din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu.

Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, soluția instanței de fond fiind echitabilă. Cum reclamantul s-a născut la 12 iulie 1944, în localitatea Calafindești, județul Suceava, unde se refugiaseră părinții săi, din localitatea Horea, județul Satu Mare, Curtea de Apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000. În consecință, față de cele ce preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 938 din 28 august 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2004.