ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 877/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul G.I. a chemat în

judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea

hotărârii nr. 1142 din 12 mai 2003.

În motivarea acțiunii a arătat că

prin hotărârea atacată, pârâta i-a respins cererea privind acordarea

drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

A susținut că hotărârea este

nelegală, deoarece a depus acte prin care a dovedit că părinții săi au fost

refugiați, iar, el, reclamantul, s-a născut în refugiu, astfel că în mod greșit

nu i s-a recunoscut această calitate, cu consecința acordării drepturilor

prevăzute de lege.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 938 din 28

august 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea atacată și a obligat pe

pârâtă să recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 12

iulie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 aprilie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul a făcut dovada, cu actele depuse la dosar, că s-a născut

în perioada în care părinții săi se aflau în refugiu.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că instanța a apreciat greșit

starea de fapt și a făcut o greșită aplicare a legii.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, cu probele administrate și dispozițiile legale

incidente pricinii, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română care

în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2000 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere

persecuții din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de

refugiu. Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul

refugiului părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

soluția instanței de fond fiind echitabilă.

Cum reclamantul s-a născut la 12

iulie 1944, în localitatea Calafindești, județul Suceava, unde se refugiaseră părinții

săi, din localitatea Horea, județul Satu Mare, Curtea de Apel a apreciat în mod

corect că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele ce

preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat Casa

Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 938 din 28 august

2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.