ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 881/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamantul P.I. a chemat în

judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând anularea

hotărârii nr. 1402 din 23 iunie 2003 și obligarea acesteia să-i acorde

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii a susținut că

are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate,

fiind născută în refugiu.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 996 din 4

septembrie 2003, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii și a obligat pe

pârâtă să-i recunoască reclamantului, calitatea de refugiat în perioada 27

noiembrie 1942 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea 189/2000, cu modificările ulterioare,

începând cu data de 1 iunie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul a făcut dovada, cu actele prezentate, că s-a născut în

perioada în care părinții săi s-au aflat în refugiu.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs pârâta, susținând, în esență, că instanța a apreciat greșit

starea de fapt și a făcut o greșită aplicare a legii.

Examinând sentința atacată, în

raport cu criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale

incidente cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

drepturile conferite de acest act normativ, persoanele de cetățenie română

care, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2000 au fost

asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

Textele legale au avut în vedere persecuții

din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română,

fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu.

Nu există nici o rațiune pentru care copiilor născuți în timpul refugiului

părinților, să nu li se acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

soluția instanței de fond fiind echitabilă.

Cum reclamantul s-a născut la 27

noiembrie 1942, în localitatea Sadova – Storoinet (fosta U.R.S.S.), unde se

refugiaseră părinții săi, din localitatea Scărișoara Nouă, județul Satu Mare,

Curtea de apel a apreciat în mod corect că acestuia îi sunt aplicabile

dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000.

În consecință, față de cele ce

preced, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar

recursul fiind nefondat, se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 996 din 4

septembrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 martie 2004.