ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 12 februarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, Casa Județeană de Pensii Maramureș a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 57 din 14 ianuarie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate. În motivarea recursului, recurenta a susținut că numitul C.I., soțul decedat al numitei P.V., soția supraviețuitoare, s-a născut după ce părinții săi refugiați au ajuns în orașul Brașov, astfel încât nu este persoană strămutată în altă localitate, din motive etnice. Din probele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 57 din 14 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta P.V., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Maramureș.

S-a anulat hotărârea nr. 1575 din 20 octombrie 2003, emisă de pârâtă. S-a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre și să recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, după soțul său C.I., a decedat. În cuprinsul hotărârii atacate s-a reținut că potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 173/2000 și O.U.G. nr. 242/2000, soțul supraviețuitor al celui dispărut, care a avut calitatea de strămutat, are dreptul la o indemnizație lunară prevăzută de lege, dacă ulterior nu s-a căsătorit - situație în care se află petenta. Sentința instanței de fond este legală. Intimata este soția supraviețuitoare a numitului C.I., născut în timpul refugiului pârâților săi, deci având același regim juridic, de strămutat din motive etnice, ca și părinții săi.

Părinții lui C.I. s-au refugiat din motive etnice, din localitatea Lemniu, în iulie 1942, în Brașov, revenind în localitatea de domiciliu, în 6 martie 1945. Așa fiind, petenta are dreptul, așa cum a stabilit și instanța de fond, la o indemnizație lunară, potrivit Legii nr. 189/2000, de pe urma soțului ei C.I. care, ca și părinții săi și împreună cu aceștia, a fost refugiat în perioada iulie 1942 - 6 martie 1945. Recursul fiind neîntemeiat, va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 57 din 14 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2005.