ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 396/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

12 februarie 2004, la Curtea de Apel Cluj, Casa Județeană de Pensii Maramureș a

declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 57 din 14 ianuarie 2004,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, solicitând casarea acesteia, pentru

nelegalitate.

În motivarea recursului,

recurenta a susținut că numitul C.I., soțul decedat al numitei P.V., soția

supraviețuitoare, s-a născut după ce părinții săi refugiați au ajuns în orașul

Brașov, astfel încât nu este persoană strămutată în altă localitate, din motive

etnice.

Din probele cauzei, Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 57 din 14 ianuarie

2004, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta P.V., împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii

Maramureș. S-a anulat hotărârea nr. 1575 din 20 octombrie 2003, emisă de

pârâtă. S-a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre și să recunoască

reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, modificată și aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, după soțul său C.I., a decedat.

În cuprinsul hotărârii

atacate s-a reținut că potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 173/2000 și O.U.G. nr. 242/2000,

soțul supraviețuitor al celui dispărut, care a avut calitatea de strămutat, are

dreptul la o indemnizație lunară prevăzută de lege, dacă ulterior nu s-a

căsătorit - situație în care se află petenta.

Sentința instanței de fond

este legală.

Intimata este soția

supraviețuitoare a numitului C.I., născut în timpul refugiului pârâților săi,

deci având același regim juridic, de strămutat din motive etnice, ca și

părinții săi.

Părinții lui C.I. s-au

refugiat din motive etnice, din localitatea Lemniu, în iulie 1942, în Brașov,

revenind în localitatea de domiciliu, în 6 martie 1945.

Așa fiind, petenta are

dreptul, așa cum a stabilit și instanța de fond, la o indemnizație lunară,

potrivit Legii nr. 189/2000, de pe urma soțului ei C.I. care, ca și părinții

săi și împreună cu aceștia, a fost refugiat în perioada iulie 1942 - 6 martie

1945.

Recursul fiind neîntemeiat,

va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 57 din 14

ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 ianuarie 2005.