ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1220/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 392 din 28 septembrie 2005, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpatul C.M., la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.

S-au interzis inculpatului, drepturile prevăzute de art. 67 C. pen., pe durata și în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 19 ianuarie 2005.

A fost confiscat de la inculpat corpul delict folosit la săvârșirea infracțiunii, respectiv un topor și o bâtă în lungime de 95 cm, predată inițial organelor de poliție, înregistrate în registrul de corpuri delicte, la poziția 39/2005.

A fost obligat inculpatul să achite părții civile C.A.S. Vaslui suma de 2.980.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportarea victimei cu ambulanța, actualizată la data executării.

A fost admisă, în parte, acțiunea civilă, formulată de partea civilă B.E. și a fost obligat inculpatul să-i achite suma de 50.000.000 lei vechi, cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare, cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 5.000.000 lei, cu titlul de daune morale.

A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de M.L., ca reprezentant legal al minorei B.L. privind daunele morale.

A fost obligat inculpatul să achite lunar reprezentantului legal M.L., al minorei B.L., suma de 700.000 lei vechi, cu titlul de prestație juridică către minoră, începând cu data de 18 ianuarie 2005 și până la majorat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În seara de 17 ianuarie 2005, inculpatul C.M. s-a deplasat la locuința tatălui său C.V., unde l-a găsit pe B.V. consumând vin negru, cu acesta și cu fratele său C.M.

Inculpatul li s-a alăturat și au consumat împreună vin, iar când vinul s-a terminat, C.M. și victima B.V. s-au deplasat la domiciliul celui din urmă, pentru a mai aduce vin, timp în care, inculpatul C.M. s-a deplasat la locuința părinților concubinei sale B.N., pentru a lua niște țigări și un topor, de care tatăl său avea nevoie a doua zi.

După miezul nopții, în condițiile în care C.V. s-a retras pentru a se culca inculpatul C.M. a plecat de la locuința acestuia, însoțit de victima B.V., ulterior convenind să se deplaseze împreună la domiciliul inculpatului, pentru a mai consuma vin și cafea. Aceștia aveau asupra lor o sticlă de vin negru din cel adus de victima B.V., de la domiciliul său.

Ajunși la domiciliul inculpatului, cei doi au găsit pe martora B.N., concubina inculpatului C.M., care dormea. Inculpatul și victima au intrat în locuință, apoi, C.M. i-a făcut o cafea lui B.V., pe care acesta a refuzat-o, au consumat vin împreună, s-a făcut altă cafea și, apoi, între inculpat și victimă au apărut discuții contradictorii, pe fondul cărora inculpatul C.M. l-a scos din locuința sa, pe B.V., în curte.

Acolo, lângă o grămadă de viță-de-vie, inculpatul C.M. avea sprijinit un topor de dimensiuni mari, pe care l-a luat în mâini, și, din spate, i-a aplicată două lovituri în cap victimei B.V., urmare cărora aceasta a căzut, cu impact frontal, de un spalier de beton aflat pe jos, în apropierea locuinței inculpatului.

Apoi, inculpatul C.M. l-a ridicat de jos pe B.V. l-a adus în una din camerele în construcție ale locuinței sale, unde l-a lăsat pe sol, după care a revenit în camera sa.

În dimineața zilei de 18 ianuarie 2005, după orele 7,00, inculpatul a trimis-o pe concubina sa B.N. pentru a-l anunța pe fratele său C.M. despre cele întâmplate, iar ulterior, acesta a venit la domiciliul inculpatului, însoțit de concubina sa, L.I.

Inculpatul și fratele său au luat victima, B.V. din locul unde se afla și unde, a zăcut, practic, sub cerul liber, timp de câteva ore, în condiții de temperatură scăzută, au dus-o în locuința inculpatului și au pus-o pe un pat.

Ulterior, inculpatul a încercat să curețe urmele de sânge din curtea sa, ca și din camera în construcție în care victima B.V. a zăcut și nu a mai plecat de acasă la muncă, iar în după-amiaza zilei de 18 ianuarie 2005, deoarece victima nu-și revenea, C.M., fratele inculpatului, împreună cu concubina sa, L.I., l-au luat pe B.V. cu o căruță și l-au dus la Spitalul municipiului Huși.

Față de starea victimei, această unitate spitalicească a dispus însă, de îndată, transportarea către Spitalul de Neurochirurgie nr. 3 Iași.

Ulterior, acestui moment, inculpatul C.M. s-a consultat cu mai mulți vecini cu care a convenit să declare, neadevărat, că victima ar fi intrat peste el, în casă, în noaptea de 17 ianuarie 2005 și, în aceste condiții, a l-a lovit peste cap, cu o bucată de lemn, în care sens a și predat organelor de poliție, o ghioagă, în lungime de 95 cm.

În ziua de 19 ianuarie 2005, au început cercetările în cauză, inițial inculpatul susținând, neadevărat, varianta că victima B.V. a pătruns, noaptea, în locuința sa, condiții în care a lovit-o cu ghioaga în cap, însă, ulterior, în condițiile în care cercetările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului, infirmau susținerile inculpatului, acesta a adoptat o conduită sinceră, arătând că, de fapt, în noaptea de 17 ianuarie 2005, a venit la domiciliul său cu victima, au consumat vin și cafea, după care, pe fondul unui conflict spontan, l-a scos pe B.V. în curte, unde i-a aplicat lovituri cu muchia toporului în cap.

În vederea stabilirii din punct de vedere medico-legal a leziunilor prezentate de victima B.V. și a gravității acestora, s-a dispus ca pe baza foilor de observație clinică generală, să se întocmească un raport de expertiză medico-legală. Astfel, s-a întocmit Raportul de expertiză medico-legală nr. 22/ E din 20 ianuarie 2005 al S.M.L. Vaslui, din care a rezultat că victima prezenta leziuni grave, ce i-au pus viața în pericol, astfel încât, la 20 ianuarie 2005, inculpatul a fost arestat preventiv de Tribunalul Vaslui, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.

Ulterior, la 21 ianuarie 2005, victima B.V., a decedat la Spitalul nr. 3 Iași, ca urmare dispunându-se necropsierea cadavrului, fiind întocmit Raportul de necropsie medico-legală nr. S/ 3820 din 28 ianuarie 2005 al I.M.L. Iași.

Din concluziile medico-legale a rezultat că moartea victimei B.V. a fost violentă. Ea s-a datorat comei cerebrale consecutive contuziei și dilacerării cerebrale, hematoamelor subdural și intracerabral, fracturilor de calotă și de bază de craniu.

Topografia și morfologia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor în cadrul unui traumatism cranio-cerebral prin loviri repetate la nivelul regiunii parietale stângă, urmate de cădere, cel mai probabil, cu impact temporal stânga.

Sângele victimei aparține grupei sanguine B III.

Aceste concluzii medico-legale se coroborează atât cu datele de anchetă, cât și cu concluziile Raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică nr. 36.079 din 17 februarie 2005, întocmit în cauză.

În drept, fapta inculpatului C.M., de a aplica victimei B.V., lovituri repetate, cu muchia unui topor de dimensiuni mari, peste cap, cauzându-i leziuni traumatice severe, care după trei zile, au condus la decesul acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Chiar dacă inculpatul nu ar fi urmărit astfel suprimarea vieții victimei, cu siguranță, în condițiile arătate, a acceptat producerea rezultatului letal.

Fiind interogat, inculpatul C.M. a recunoscut și regretat săvârșirea faptei și a fost de acord să despăgubească părțile civile.

Săvârșirea infracțiunii de către inculpat și vinovăția acestuia au fost dovedite cu procesul-verbal de constatare la fața locului și planșa foto anexă, raportul de constatare tehnico-științifică bio-criminalistică, raportul de necropsie, declarații martori, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Pentru săvârșirea acestei infracțiuni inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă, în limitele prevăzute de textul incriminator.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere, în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., gradul de pericol social al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care are antecedente penale, are doi copii minori rezultați dintr-o relație de concubinaj, a recunoscut, în final, faptele și le regretă, împrejurări ce constituie circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen., cu efectele prevăzute de art. 76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

Întrucât s-a apreciat că temeiurile juridice avute în vedere la luarea măsurii preventive a inculpatului subzistă, în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă, durata reținerii și arestării preventive, de la 19 ianuarie 2005, la zi.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., instanța a confiscat de la inculpat corpul delict folosit la săvârșirea faptei, respectiv, un topor și bâta predată inițial, organelor de anchetă, înregistrate în registrul de corpuri delicte, sub nr. 39/2005.

În cauză, s-au constituit părți civile C.A.S. Iași cu suma de 13.575.380 lei vechi, actualizată la data executării, reprezentând cheltuielile ocazionate de spitalizarea victimei B.V. în Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime Iași și C.A.S. Vaslui, cu suma de 2.980.000 lei, actualizată, la data executării, reprezentând cheltuieli ocazionate de transportul victimei, cu ambulanța.

În cauză, s-a constituit parte civilă și mama victimei B.E. cu suma de 75 milioane lei vechi cheltuieli de înmormântare și praznicele ulterioare și transportul în perioada spitalizării și suma de 200 milioane lei vechi, cu titlul de daune morale.

În baza art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, instanța a admis acțiunea civilă formulată de aceste părți civile și a obligat inculpatul să le achite sumele solicitate, actualizate la data executării.

A fost introdusă, în cauză, din oficiu, minora B.L., fiica victimei, citată prin reprezentat legal, M.L., care la termenul de judecată din 24 august 2005 a solicitat ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 50 milioane lei cu titlul de daune morale.

Instanța, în urma coroborării probelor administrate în cauză, în latură civilă a apreciat ca întemeiată, doar în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B.E.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să-i achite părții civile B.E. suma de 50 milioane lei despăgubiri civile materiale cu titlul de cheltuieli de înmormântare și praznice ulterioare.

Instanța a apreciat că prin fapta sa inculpatul C.M. i-a pricinuit părții vătămate B.E., mama victimei, puternice suferințe psihice, aceasta văzându-i fiul, care, locuia cu ea și o ajuta la treburile gospodărești, cu leziuni puternice la cap și asistând la decesul acestuia în spital, trecând prin momente de puternic zbucium sufletesc, împrejurări care necesită o reparație sub forma unor daune morale al cărui cuantum instanța l-a estimat la 5 milioane lei, fiind mult prea mare suma de 200 milioane lei solicitată.

Pentru aceste motive, instanța a obligat pe inculpatul C.M. să achite părții vătămate B.E. suma de 5 milioane lei cu titlul de daune morale.

Nu a rezultat din lucrările cauzei că M.L. și fiica acesteia B.L. erau în relații apropiate cu victima B.V., sau că acesta i-ar fi prestat întreținere minorei, ei trăind separat.

În aceste împrejurări, solicitarea mamei minorei de obligare a inculpatului C.M. la plata de daune morale a fost apreciată ca nefondată și a fost respinsă.

Instanța a soluționat din oficiu, conform art. 17 C. proc. pen., acțiunea civilă în ce privește minora B.L., fiica victimei și a obligat pe inculpatul C.M. să-i plătească acesteia prin reprezentanta legală M.L., o prestație periodică, începând cu data decesului victimei și până la majoratul copilului, prestație calculată la nivelul salariului minim net pe economie, ținând cont și de faptul că inculpatul are 2 copii minori în întreținere.

În baza art. 191 C. proc. pen., instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel partea civilă B.E. și inculpatul C.M., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

Motivându-și apelul, partea civilă a susținut că față de natura relațiilor sociale lezate, de urmarea produsă, de modul de săvârșire a faptei și de atitudinea inculpatului care în prima fază a încercat să ascundă urmele săvârșirii faptei, iar ulterior, a pretins că victima l-ar fi atacat în propria-i casă, pedeapsa aplicată este prea ușoară.

A mai precizat apelanta că și în latură civilă, hotărârea este nelegală. Deși s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000.000 lei reprezentând daune morale, iar inculpatul a achiesat la plata lor, prima instanță l-a obligat doar la suma derizorie de 5.000.000 lei, reprezentând daune morale.

La termenul din 6 decembrie 2005, prezentă în instanță, partea civilă B.E. a declarat că renunță la despăgubirile civile solicitate inițial și nu dorește nici o sumă de bani de la inculpat.

A solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate, în latură penală și majorarea cuantumului pedepsei aplicate.

În motivarea apelului său inculpatul a susținut că victima era o fire violentă și după ce au consumat alcool împreună și-a amintit că inculpatul ar fi depus mărturie într-un proces împotriva lui și i s-a adresat injurios și chiar l-a agresat.

A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, desființarea sentinței pronunțate în latură penală, reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea cuantumului pedepsei aplicată.

A mai precizat apărătorul inculpatului că partea civilă nu poate apela sentința în ceea ce privește latura penală.

Curtea de Apel Iași, secția penală, prin decizia nr. 396 din 6 decembrie 2005, a admis apelul declarat de partea civilă B.E. împotriva sentinței penale nr. 392 din 28 septembrie 2005 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care o desființează în parte, atât în latură penală cât și în latură civilă.

Rejudecând cauza:

Înlătură mențiunea vizând reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.

Majorează pedeapsa principală aplicată inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare, la 10 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., menține starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., deduce din durata pedepsei aplicate reținerea și arestarea preventivă cuprinsă între 28 septembrie 2005 și 6 decembrie 2005.

A luat act de declarația părții civile B.E. că renunță la despăgubirile civile solicitate inițial.

A menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. împotriva aceleiași sentințe.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 RON reprezentând cheltuieli judiciare, sumă în care a fost inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu de Baroul Iași, în cuantum de 10 RON și care va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Curtea a reținut, prin prisma motivelor invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, că prima instanță a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare în drept, a faptei comise de acesta.

Așa cum rezultă din amplul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești, în seara zilei de 17 ianuarie 2005 inculpatul C.M. a mers la domiciliul tatălui său C.V., unde se aflau victima B.V. și fratele inculpatului C.M. și împreună au consumat vin.

La un moment dat martorul C.V. s-a culcat, iar C.M. a plecat la domiciliul său, după ce însoțise victima la domiciliu pentru a mai aduce o cantitate de vin.

În acel context, inculpatul C.M. a invitat victima B.V. la domiciliul său, pentru a continua să consume alcool, lucru pe care l-au și făcut.

În imobilul inculpatului cei doi au continuat să consume vin adus de victima B.V., după care inculpatul a pregătit o cafea.

Victima se pare că și-ar fi manifestat nemulțumirea față de calitatea cafelei și fiind târziu, după miezul nopții, se pare că, între cei doi aflați în stare de ebrietate, a izbucnit o discuție contradictorie.

Inculpatul i-a cerut victimei să iasă afară și să plece acasă, lucru pe care aceasta a încercat să-l facă.

În momentul în care a ieșit în curte, inculpatul care îl însoțea, a luat toporul aflat lângă casă și i-a aplicat victimei două lovituri, în urma cărora aceasta a căzut peste un spalier din beton.

Inculpatul a ridicat victima de jos și a târât-o într-o cameră a imobilului aflată în construcție, unde a abandonat-o până a doua zi dimineață.

Abia a doua zi, când s-a trezit și a constatat că victima se afla în stare gravă l-a chemat pe fratele său C.M. cu căruța și l-a rugat să ducă pe B.V. la spitalul Huși, iar el a spălat urmele de sânge.

Față de această situație de fapt, în favoarea inculpatului nu poate fi reținută circumstanța atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum acesta a cerut prin motivele de apel.

Inculpatul, fără nici un motiv temeinic, i-a aplicat victimei două lovituri cu toporul în zona capului, producându-i leziuni deosebit de grave, după care l-a abandonat într-o cameră aflată în construcție, până a doua zi, iar el a mers în casă și s-a culcat.

Raportul de necropsie medico-legală a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat comei cerebrale, consecutive contuziei și dilacerării cerebrale, fracturilor de bază de craniu și de calotă.

Actul medico-legal a mai precizat că topografia și monografia leziunilor traumatice pledează pentru producerea lor în cadrul unui traumatism cranio-cerebral, prin loviri active repetate urmate de cădere, cel mai probabil, cu impact temporal stâng.

Așa fiind, în cauză nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Prin fapta comisă, acesta a lezat valoarea socială supremă, respectiv dreptul la viață, în mod nejustificat, aplicând, deosebit de brutal, două lovituri cu toporul, în capul victimei, lateral stânga, luând-o prin surprindere și, apoi, abandonând-o în frig, până a doua zi.

Pentru aceste motive, se va constata că apelul părții civile B.E. este întemeiat, urmând a fi admis, desființându-se hotărârea, în parte, atât în latură penală cât și în cea civilă.

Rejudecând cauza, Curtea va înlătura mențiunea vizând reținerea în favoarea inculpatului a dispozițiilor art. 74 lit. c) și art. 76 lit. a) C. pen.

Va fi majorată pedeapsa principală aplicată inculpatului C.M., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de la 7 ani închisoare la 10 ani închisoare și aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

În baza art. 350 C. proc. pen., va fi menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., se va deduce din durata pedepsei ce urmează a se executa, deținerea preventivă.

Se va lua act de declarația părții vătămate B.E. că renunță la despăgubirile civile solicitate inițial.

Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Desființarea sentinței penale în latură penală, ca urmare a apelului promovat de partea civilă este posibilă datorită modificării dispozițiilor art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prin decizia Curții Constituționale nr. 482 din 9 noiembrie 2004, care statuează că poate face apel cu privire la latura penală a cauzei, atât partea civilă cât și partea responsabilă civilmente.

Pentru aceleași motive prezentate pe larg mai sus, respectiv natura relațiilor sociale lezate, urmarea produsă și poziția procesuală după săvârșirea faptei, apelul inculpatului apare ca nefondat, urmând a fi respins.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul C.M., fără a-l motiva în scris.

În ședința publică, de astăzi 24 februarie 2006, inculpatul prin apărător, a invocat art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând că judecata făcută este netemeinică, aplicându-i-se o pedeapsă prea aspră, greșit individualizată, ce nu ține seama de circumstanțele în care a fost comisă fapta.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor inculpatului, pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., este o pedeapsă corect individualizată, ținând seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel, instanța a ținut seama de faptul că inculpatul a comis fapta fiind băut și că după comiterea faptei pe care a recunoscut-o fără ezitare, a regretat-o.

Numai așa, instanța a putut aplica inculpatului pedeapsa care constituie minimul special, prevăzut de textul incriminator.

Instanța, nu putea însă, să nu țină seama că, totuși, a murit un om, și că, deci, pericolul social al faptei, impune ca pedeapsa să aibă o anumită durată, necesară pentru reeducarea inculpatului și realizarea la speță, a scopului oricărei pedepse.

În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare, în baza art. 385

5

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel, decizia atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.

Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 396 din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 19 ianuarie la 24 februarie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2006.