ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1763/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 246 din 19 mai 2008, pronunțată în Dosarul nr. 1562/89/2007 al Tribunalului Vaslui s-au dispus următoarele:

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpații M.M., H.M.C. și V.Ș.A. au fost trimiși în judecată, din infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. în ceea ce-l privește pe inculpatul M.M. și infracțiunea de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. în ceea ce-i privește pe inculpații H.M.C. și V.Ș.A., în coautorat la infracțiunea de omor calificat, prev de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., formulată de partea civilă D.I. prin apărător.

Respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. sau în infracțiunea de încăierare prin care s-a cauzat moartea, prev. de art. 323 alin. (3) teza a Il-a C. pen., formulată de inculpatul M.M. prin memoriile depuse la dosar.

Pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. cu alic. art. 74 lit. a) și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., condamnarea inculpatului M.M., fiul lui E., în prezent aflat în stare de arest în Penitenciarul cu Regim închis Vaslui, necăsătorit, fără copii minori, studii medii, fără antecedente penale, la pedeapsa de 9 ani închisoare.

Pe durata executării pedepsei s-a interzis inculpatului M.M. drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. în condițiile prev. de art. 71 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului M.M. și conf. art. 88 alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa stabilită durata arestării preventive de la 21 martie 2007 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul M.M. o pușcă din lemn aflată la camera de corpuri delicte a instanței, înregistrată în registrul de evidență a corpurilor delicte la poziția nr. 49/2007.

Pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. condamnarea inculpaților:

- H.M.C., fiul lui Ș. și E., cetățean român, muncitor, necăsătorit, fără copii minori, studii medii, fără antecedente penale.

- V.Ș.A., fiul lui Ș. și F., cetățean român, necăsătorit fără copii minori, școala profesională, fără antecedente penale, la câte o pedeapsă de 5000 h amendă.

S-a atras atenția inculpaților asupra disp. art. 63

1

C. pen.

A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D.I.  în contradictoriu cu inculpatul M.M. A fost obligat inculpatul M.M. să achite părții civile D.I. suma de 4.250 lei cu titlu de despăgubiri civile și 10.000 lei cu titlu de daune morale.

S-a respins restul pretențiilor civile, respectiv până la concurența sumei de 50.000 le cu titlu de daune morale formulate de către partea civilă față de acest inculpat.

A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de partea civilă D.I. în contradictoriu cu inculpații H.M.C. și V.Ș.A. privind obligarea acestora alături de inculpatul M.M. la plata sumelor de 50.000 lei cu titlu de daune morale și 4.250 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 313 din Lege nr. 95/2006 inculpatul M.M. a fost obligat să achite părților civile Spitalului Sf. Treime Iași - 341,52 lei și Serviciului de ambulanță județean Vaslui - 354,47 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 191 C. proc. pen. obligă inculpatul M.M., a fost obligat la 850 lei cheltuieli judiciare către stat.

Inculpații H.M.C. și V.Ș.A. au fost obligați la câte 140 lei cheltuieli judiciare către stat.

Suma de 110 lei reprezentând contravaloare expertizei medico legale efectuată în timpul cercetării judecătorești se avansează din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpații M.M., H.M.C. și V.Ș.A. sunt locuitori ai satului V. M. - localitate componentă a orașului N. iar victima D.G. era locuitor al orașului N.

În ziua de 31 decembrie 2006 mai mulți tineri din V. M. printre care și inc M.M. s-au constituit într-un grup de urători, numiți tradițional „ haiduci" și au colindat potrivit tradiției pe la diferite case din orașul Negrești.

Inculpatul M.M., potrivit rolului său în grupul de urători, avea asupra sa o pușcă din lemn de dimensiuni apropiate de cele ale unei puști reale. în jurul orelor 16,00 -17,00, acest grup de urători se afla în zona suburbiei P. - oraș N., când inculpatul M.M. a fost apelat pe telefonul mobil de inculpații H.M.C. și V.Ș.A., fiind solicitat să le împrumute calculatorul său pentru a fi folosit în noaptea de revelion, la domiciliul lui H.M.C.

Inculpatul M.M. a acceptat solicitarea celor doi și le-a comunicat locul unde se afla, astfel că cei doi inculpați, folosind un autoturism marca D., de culoare crem, aparținându-i lui Ș.S., condus de V.Ș.A. s-au deplasat din suburbia V. M. până la ieșirea din orașul N., către suburbia P. unde s-au întâlnit cu inculpatul M.M. pe care l-au luat cu autoturismul și le-a dus calculatorul la domiciliul lui H.M.C.

După încheierea acestei operațiuni inculpatul M.M. a fost condus de ceilalți doi la ieșirea din orașul N. către P. pentru a se întâlni cu ceilalți tineri din grupul său de urători.

Între timp în zona respectivă grupul de urători din valea Mare se întâlnise cu un grup de urători care mergeau cu „capra" compus din tineri din zona Negrești, grup din care făcea parte și victima D.G. A existat o altercație între tinerii din acest grup și Z.G.M. care făcea parte din grupul de „haiduci".

La sosirea inc. M.M., cu autoturismul împreună cu ceilalți doi inculpați aceștia au aflat despre incidentul ce avusese loc, au observat că Z.G.M. prezenta urme de lovituri pe față și s-au hotărât să plece în căutarea agresorilor.

În autoturism au urcat inculpații H. și V., M.M. care avea asupra lui pușca din lemn și Z.G.M. După ce au parcurs cam 2-300 metri au ajuns grupul tinerilor din Negrești, au oprit autoturismul din care au coborât inculpații. Aceștia i-au salutat pe cei din Negrești și le-au cerut să rămână pe loc. Cei din Negrești dându-și seama de intențiile agresive ale inculpaților s-au risipit și au luat-o la fugă. Victima D.G. a rămas mai în urmă s-a împiedicat de o denivelare a trotuarului și a căzut, fiind ajunsă din urmă de inculpații H.C.M. și V.Ș.A.

Primul a ajuns lângă victimă, H.M.C. care a lovit-o cu un arac peste picioare după care i-a aplicat câteva lovituri peste corp. A ajuns lângă victimă și inculpatul V.Ș.A. care a lovit-o și el cu picioarele peste corp.

Cei doi inculpați au abandonat victima și au fugit după martorul U.C.V. pe care însă nu l-au ajuns și au revenit la locul unde era căzută victima.

Între timp lângă aceasta ajunsese și inculpatul M.M. care însă nu lovea victima. Inculpații H.M.C. și V.Ș.A. au lovit din nou victima cu picioarele peste corp, victima încerca să evite loviturile inculpaților și, în poziția culcat pe spate cum era se mișca într-o parte și-n alta protejându-și capul cu brațele, palmele fiind puse la ceafă și coatele îndreptate înainte.

Inculpatul M.M. a ridicat pușca din lemn de partea ce reprezenta țeava puștii și a lovit, prin împingere cu patul armei victima în zona capului. Dată fiind mișcarea continuă a victimei, precum și faptul că aceasta avea capul acoperit cu un coif, nici inculpatul M.M. și nici ceilalți doi nu au putut preciza zona în care a fost aplicată lovitura. Au apreciat că lovitura ar fi fost aplicată în zona cefei victimei pentru că în acea zonă au văzut urme de sânge.

Ca urmare a loviturii aplicate de către inculpatul M.M. victima a căzut, s-a întins pe pământ și nu mai dădea semne că ar încerca să se ridice. Inculpații H.M.C. și V.Ș.A. au strigat la M.M. să nu mai lovească victima și mai ales să nu o lovească în cap. Toți trei au încetat să mai lovească victima s-au urcat în mașină și au plecat.

Victima s-a ridicat cu greutate a făcut câțiva pași și s-a așezat pe marginea unui șanț din fața porții locuinței martorului L.C.P.

De locul unde era căzută victima s-au  apropiat martorii D.I. și L.C.P. după care au venit și alți martori printre care: P.C., P.L. și U.C.V. Martorii au constatat că victima avea urme de lovituri în zona capului era plină de sânge vorbea cu greutate și acuza dureri în zona capului. A spus celor prezenți că a fost bătută de tinerii din Valea Mare fără să poată preciza de care anume, cine și cum a lovit-o.

A fost anunțată salvarea și poliția.

Victima a fost transportată la Spitalul orășenesc Negrești și internată la ora 18,20 cu diagnosticul „ TCC prin agresiune". A fost chemat la spital și tatăl victimei D.I. unde care a refuzat, sub semnătură, internarea victimei cât și trimiterea acesteia la Spitalul Județean de Urgență Vaslui.

Victima a fost condusă acasă, însă, pentru că starea ei s-a agravat a fost transportată din nou la Spitalul orășenesc Negrești unde apare internată la ora 21,20 cu diagnosticul „ TCC agresiune, comă profundă" a fost trimisă de urgență cu ambulanța la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Treime Iași, unde apare ca fiind internată la ora 23,14 cu diagnosticul" hematom extradural acut fronto - temporal drept, comă gradul III, fractură temporo - parieto – sfenoidală dreapta". S-a intervenit operator practicându-se craniectomie largă fronto – parieto - temporală dreapta de 12/8 cm, s-a evacuat hematomul, s-a practicat hemostază prin electocoagularea arterei meningee ce era ruptă, s-au efectuat operațiuni de drenaj și sutura plăgii, după care victima a fost internată în secția ATI, evoluția fiind în primă fază favorabilă. La scurt timp, ora 5.20, starea victimei s-a agravat și cu toate eforturile medicilor, la ora 4,30 (2 ianuarie 2007) intervine stopul cardiac iresuscitabil.

În urma autopsierii cadavrului victimei s-a întocmit raportul de constatare medico legală nr. 1935 din 13 februarie 2007 de către specialiști din cadrul I.M.L. Iași. Rezultă din concluziile acestui raport că moartea victimei D.G. a fost violentă și ea s-a datorat comei cerebrale traumatice, consecința contuziei cerebrale și hematomului extradural în cadrul unui traumatism cranio - cerebral cu fractură de calotă craniană iradiată la baza craniului complicată în evoluție cu leptomeningită acută.

Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu obiect contondent neputând exclude nici lovirea urmată de cădere. Decesul victimei poate data din 2 ianuarie 2007.

Raportul de constatare a fost avizat de Comisia de avizare din cadrul I.M.L. Iași care, a precizat că, leziunile cranio - cerebrale pledează pentru producerea lor prin lovire cu obiecte contondente. Afară de leziunile externe cranio - cerebrale raportul de necropsie nu descrie alte leziuni externe care să ridice probleme timpului lor de vindecare dacă victima ar fi supraviețuit.

În timpul cercetării judecătorești s-a efectuat o nouă expertiză medico legală pentru clarificare aspectelor legate de natura și numărul leziunilor traumatice pe care le-a prezentat victima, obiectul vulnerant și mecanismul de producere a acestora, rolul lor în determinismul morții victimei. Rezultă din conținutul acestui raport de expertiză medico - legală traumatologică că o singură lovitură a avut potențial tanato - generator și că elementul care a servit la diferențierea celor patru impacte la nivelul extremității cefalice (a capului) și stabilirea loviturii tanato - generatoare a fost identificarea unei singure leziuni care avea acest potențial și anume hematomul extradural fronto - temporal drept, masiv compresiv. în acest context moartea victimei D.G. care a fost violentă s-a datorat comei prin sindrom de hipertensiune intracraniană determinat de un traumatism cranio - cerebral soldat cu hematom epicranian parietal drept, fractură liniară parieto- temporală dreaptă cu ușoară denivelare, ruperea arterei meningee mijlocie drepte și hematom extradural fronto - temporal drept masiv, compresiv.

Leziunile care au dus la deces s-au produs prin lovire activă în regiunea parieto - temporală dreaptă cu un obiect contondent, cu suprafață relativ mică sau cu muchii. Lovirea cu capătul patului unei puști din lemn în timp de victima era căzută la sol putea determina aceste leziuni.

Între lovirea activă în regiunea parieto - temporală dreaptă și deces există legătură directă de cauzalitate.

Victima a mai suferit alte trei impacte la nivelul extremității cefalice:

- un impact la nivelul ochiului drept, soldat cu tumefacție echimotică violacee palpebrală și hemoragie subconjunctivală, produs prin lovire activă cu mijloc contondent. (pumni).

- un impact occipital drept soldat cu infiltrat hemoragie epicranian care s-a putut produce fie prin lovire activă cu mijloc contondent (picior, pumn) sau cu obiect contondent (băț, patul puștii), fie printr-o lovire a capului de sol în cursul mișcărilor victimei;

- un impact parieto- temporal stâng soldat cu fractură liniară parieto - temporală stângă iradiată în etajul posterior stâng al bazei și infiltrat hemoragie al mușchiului temporal stâng care s-a putut produce printr-o cădere cu lovirea capului de sol sau printr-o lovire activă cu un obiect contondent cu suprafață plană.

Aceste trei impacte nu au produs leziuni cu potențial tanato generator și nu au intervenit în determinismul morții.

În absența unor elemente obiective medico legale, experții nu s-au putut pronunța cu privire la celelalte obiective stabilite de către instanță, respectiv: direcția de lovire, poziția agresor - victimă și succesiunea producerii leziunilor.

Coroborând concluziile ropotului de expertiză medico legală cu celelalte probe administrate în cauză și în special cu declarațiile inculpaților și ale martorilor din care rezultă modul în care s-au derulat faptele, tribunalul a apreciat că leziunea tanato - generatoare s-a produs prin lovirea victimei de către inculpatul M.M. cu patul acelei puști din lemn în timp ce victima era căzută pe sol.

Impactul occipital drept și cel parieto - temporal stâng s-au putut produce prin lovirea capului victimei de planul dur din beton în contextul în care victima s-a împiedicat și a căzut.

Nu sunt elemente care să ateste că, victima ar fi fost lovită cu un obiect cu suprafață plană care nu a existat la locul faptei și care să fi produs impactul nominalizat la pct. 5 alin. (3) din Raportul de expertiză medico legală a I.M.L. Iași.

Se poate aprecia în acest context că aceste leziuni s-au produs prin lovirea victimei cu capul de planul dur al solului în contextul agresiunii exercitat de către inculpat asupra acestuia.

Din modul în care inculpații au acționat rezultă că aceștia au urmărit să aplice o corecție tinerilor din zona Negrești care îl agresaseră pe Z.M. Conform acestei hotărâri spontane au acționat, fiecare dintre ei, alergând și încercând să-i lovească pe cei din grupul advers. Inculpații H.M.C. și V.Ș.A., au lovit victima care era căzută și au împiedicat-o astfel să se ridice, fără să aibă vreo înțelegere cu inculpatul M.M. și fără să cunoască sau să prevadă modul în care acesta va lovi victima. Aceasta se poate deduce și din modul în care cei doi inculpați au reacționat în momentul în care au văzut cum inculpatul M.M. a lovit victima: i-au cerut să nu mai lovească, i-au imputat că nu trebuia să o lovească la cap, au încetat agresiunea și au plecat.

Este evident că inculpații nu au urmărit uciderea vreunei persoane și nu au discutat despre această posibilitate. Scopul activității lor era să aplice o corecție acelor tineri. Lovirea victimei de către inculpatul M.M., cu intensitate, folosind acea pușcă din lemn, în zona capului într-un mod imprevizibil este o circumstanță reală care se răsfrânge asupra participanților conf. art. 28 alin. (2) C. pen., numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau prevăzut.

Pentru existența coautoratului la o infracțiune de omor este nevoie ca participanții să desfășoare o activitate indivizibilă și în realizarea intenției de a ucide, fiind conștienți de urmările faptei lor și care să realizeze printr-o acțiune simultană, conjugată și coordonată, toate actele obiective ce caracterizează această infracțiune. Nu sunt îndeplinite aceste cerințe în cauza de față astfel că, a fost respinsă cererea formulată de partea civilă D.I. prin apărător privind schimbarea încadrării juridice în ceea ce-i privește pe inculpații H.M.C. și V.Ș.A. din infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. în aceea de coautori la infracțiunea prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplic art. 75 lit. a) C. pen.

Faptele inculpaților H.M.C. și V.Ș.A. de a aplica mai multe lovituri victimei D.G. fără a-i cauza leziuni care să necesite zile de îngrijiri medicale realizează conținutul infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului M.M. de a aplica victimei D.G. o lovitură puternică în zona capului cu un obiect apt a produce leziuni letale și de a-i cauza astfel o leziune traumatică gravă care a condus la deces realizează conținutul infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Din modul în care inculpatul a acționat rezultă că chiar dacă el nu a urmărit uciderea victimei a prevăzut posibilitatea survenirii morții ca rezultat potențial al activității lui și a acceptat aceasta. Rezultatul mai grav al activității intenționate a inculpatului de a lovi victima cu intensitate într-o zonă vitală a corpului cu un obiect apt de a produce leziuni letale a fost prevăzut și acceptat de către inculpat și nu i se poate atribui acestuia doar pe baza culpei sale.

În acest context a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. în cea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen. formulată în repetate rânduri de inculpatul M.M. prin memoriile depuse la dosar.

Nu poate fi primită nici cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea de încăierare ce a avut ca urmare moartea unei persoane prev. de art. 322 alin. (3) C. pen., încăierarea presupune două grupuri adverse între care se schimbă lovituri reciproce și ne aflăm în situația agravantei prev. de alin. (3) teza a Il-a al art. 322 C. pen. în cazul în care nu se poate stabili cine este autorul loviturii sau loviturilor ce au cauzat decesul.

Nefiind îndeplinite aceste cerințe a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul M.M. în sensul arătat mai sus.

Pentru infracțiunile comise inculpaților li s-a stabilit câte o pedeapsă, la individualizarea cărora, în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen. au fost avute în vedere gradul de pericol social concret al faptelor comise, datele privind persoana inculpaților, atitudinea sinceră a acestora în timpul procesului.

Având în vedere aceste din urmă criterii instanța a apreciat că inculpatului M.M. îi pot fi reținute ca și circumstanțe atenuante conduita bună pe care acesta a avut-o până la data comiterii faptei, prev. de art. 74 lit. a) C. pen. precum și situația concretă în care a comis fapta respectiv starea de confuzie cauzată de atmosfera sărbătorilor de iarnă și starea de ebrietate în care se afla inculpatul, circumstanțe prev. de art. 74 alin. (2) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prev. de lege pentru fapta comisă cu respectarea proporției prev. de art. 76 alin. (2) C. pen. Pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatului va fi executată în regim de detenție și drept consecință i-au fost interzise inculpatului în condițiile prev de art. 71 C. pen., drepturile prev de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Conform art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului M.M. și conf. art. 88 alin. (1) C. pen. din pedeapsa aplicat, s-a dedus durata arestării preventive de la 21 martie 2007, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a confiscat de la inculpat în folosul statului, o pușcă din lemn aflată la camera de corpuri delicte a instanței.

În ceea ce-i privește pe inculpații H.M.C. și V.Ș.A. acestora li s-a aplicat câte o pedeapsă constând în amendă și li s-a atras atenția asupra disp. art. 63

1

C. pen. Chiar dacă pentru această infracțiune este necesară plângerea prealabilă în situația dată întrucât victima a decedat aceasta nu a mai avut posibilitatea să formuleze o astfel de plângere.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a avut în vedere faptul că partea civilă D.I. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 4.550 lei cheltuieli de înmormântare și 50.000 lei daune morale. Referitor la despăgubirile civile întrucât inculpatul M.M. a fost de acord să achite, a fost obligat la plata sumei solicitate.

Cu privire la cererea de daune morale, este recunoscut faptul că decesul unui copil în condițiile unor relații de familie normale cauzează părinților un prejudiciu moral, un prejudiciu de afecțiune. Suma solicitată însă este exagerată și instanța a apreciat că acordarea unei sume de 10.000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabilă și suficientă.

Partea civilă a formulat pretenții față de toți inculpații însă în condițiile în care doar inculpatul M.M. prin fapta sa a produs prejudiciile menționate instanța a respins acțiunea părții civile formulată în contradictoriu cu inculpații H.M.C. și V.Ș.A.

În baza art. 313 din Lege nr. 95/2006 a fost obligat inculpatul M.M. la plata cheltuielilor ocazionate de transportul și spitalizarea victimei.

Conform art. 191 C. proc. pen. inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În termenul prevăzut de art. 363 C. proc. pen. sentința penală a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui, partea civilă D.I. și de inculpații M.M., H.M.C. și V.Ș.A. pentru motive de nelegalitate și netemeinice.

Criticile Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui vizează următoarele aspecte:

- nelegalitatea sentinței apelate prin reținerea în favoarea inculpatului M.M. atât a dispozițiilor art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cât și a dispozițiilor art. 76 alin. (2) C. pen., cele două texte excluzându-se reciproc.

Întrucât fapta dedusă judecății este o infracțiune de omor în cazul constatării existenței de circumstanțe atenuante, este aplicabilă reglementarea de excepție, prevăzută de art. 76 alin. (2) C. pen., care permite reducerea pedepsei închisorii până la o treime din minimul special, și nu reglementarea prevăzută de art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.;

- netemeinicia sentinței în ceea ce privește reținerea de circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului M.M. cu consecința reducerii pedepsei închisorii aplicate sub minimul special, față de gravitatea extremă a faptei, modalitatea de săvârșire și periculozitatea deosebită a inculpatului.

Se solicită admiterea apelului, desființarea în parte în latura penală a hotărârii atacate și, în urma rejudecării cauzei, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice prin înlăturarea circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului M.M. și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

Inculpații M.M., H.M.C. și V.Ș.A. au criticat sentința pronunțată de tribunal pentru motive de netemeinicie, considerând că au fost aplicate pedepse greșit individualizate în ce privește cuantumul în condițiile în care instanța nu a dat o suficientă eficiență acelor împrejurări reale și personale de natură a atenua răspunderea penală.

Partea civilă D.I. nu a formulat în scris motive de apel, prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat, și nici nu a fost prezent în instanță pentru a le formula oral cu ocazia judecării apelului, conform prevederilor art. 374 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 1 din 5 februarie 2009, Curtea de Apel Iași a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței penale nr. 246 din 19 mai 2008 a Tribunalului Vaslui, hotărâre pe care a casat-o în parte în latura penală numai cu privire la inculpatul M.M. și, în rejudecare,

A înlăturat aplicarea față de inculpatul M.M. a dispozițiilor art. 76 lit. a) C. pen.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

A dedus arestarea preventivă a inculpatului, după data de 19 mai 2008 și a menținut starea de arest a inculpatului.

A respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea civilă D.I. și de inculpații M.M., H.M.C. și V.Ș.A. împotriva aceleiași sentințe.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul M.M., solicitările acestora fiind prezentate în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză a fost stabilită corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Astfel, în baza amplului probatoriu administrat în cauză s-a stabilit cu certitudine că, în seara zilei de 31 decembrie 2006, în baza hotărârii de a aplica o „corecție” unor tineri din care făcea parte și victima D.G., inculpații H.M.C. și V.Ș.A. i-au aplicat acesteia mai multe lovituri cu picioarele, trântind-o la pământ și împiedicând-o să se ridice, iar inculpatul M.M. i-a aplicat o lovitură puternică în zona capului cu un obiect apt să producă leziuni letale, cauzându-i un traumatism cranio-cerebral soldat cu hematom extradural fronto-temporal drept masiv, compresiv, ce a condus la deces.

Din rapoartele de constatare medico-legală întocmite în cauză rezultă că moartea victimei a fost cauzată de leziuni care au fost produse prin lovire activă în regiunea parieto-temporală dreaptă cu un obiect contondent cu suprafață relativ mică sau cu muchii.

Din probele administrate în cauză reiese că numai inculpatul M.M. avea asupra sa pușca din lemn, ceea ce conduce la concluzia că loviturile aplicate de acesta cu patul puștii au determinat decesul victimei.

Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte formulată de inculpatul M.M. nu poate fi primită deoarece, deși nu a urmărit rezultatul produs, după modul în care a acționat (intensitatea loviturii, zona vitală, obiectul folosit) inculpatul putea și trebuia să prevadă rezultatul acțiunilor sale.

Cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.M., aspect contestat atât de parchet, cât și de inculpat prin motivele de recurs formulate, Înalta Curte apreciată că, în raport de dispozițiile art. 72 C. pen. privind criteriile generale de individualizare și art. 52 C. pen. care reglementează scopurile pedepsei, pedeapsa stabilită în cauză acestui inculpat este just individualizată și nu se impune nici reducerea și nici majorarea acesteia.

În consecință, deși s-a avut în vedere pericolul social al faptei, urmările acesteia și modul de săvârșire a infracțiunii, în mod corect s-au reținut în favoarea inculpatului recurent circumstanțe atenuante, avându-se în vedere că nu are antecedente penale, a avut o conduită bună înainte de săvârșirea faptei și a regretat infracțiunea comisă.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, va respinge recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul M.M., ca nefondate, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 1 din 5 februarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 martie 2007 la 13 mai 2009.

Obligă recurentul inculpat la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 lei, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2009.