ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1303/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 295 din 8 mai 2008 pronunțată de Tribunalul lași, în dosarul nr. 1204/99/2007, au fost condamnați, la câte o pedeapsă de 3 (trei) luni închisoare fiecare dintre inculpații C.C. și

B.V., pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art.

322 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen.

În temeiul art. 81 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 3 luni și s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privitoare la revocarea suspendării în cazul săvârșirii altei infracțiuni în cursul termenului de încercare.

A fost condamnat inculpatul B.G., la pedeapsa de 3

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 3 ani închisoare la care a fost condamnat

inculpatul B.G. prin sentința penală nr. 4563 din 24 septembrie 2002 a

Judecătoriei lași, pedeapsă care va fi executată alături de pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, în total inculpatul B.G. urmând a executa pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A fost condamnat inculpatul K.V., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen.

Pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de C.N., și, în consecință, a fost obligat inculpatul K.V. să plătească părții civile în favoarea minorilor C.S., C.G., C.C., C.S.,

C.Z., C.V.,

C.M., C.B., și C.I., suma de 25 lei lunar pentru fiecare, reprezentând echivalentul pensiei alimentare ce s-ar fi cuvenit minorilor de pe urma tatălui lor, victima C.F., începând de la data de 1 iunie 2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

S-a respins acțiunea civilă formulată în contradictoriu cu ceilalți inculpați.

În temeiul art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen., au fost obligați

inculpații să plătească statului cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul lași din data de 19 februarie 2007 întocmit în dosarul nr. 1658/P/2006 și înregistrat la instanță sub nr. 1204/99/2007, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților C.C., B.V., K.V. și B.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen., ultimul inculpat cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a reținut că, în ziua de 31 mai 2006, inculpații C.C., B.G., B.V. și K.V., împreună cu victima C.F., toți de etnie rromă, se aflau la imobilul situat în strada Vântu, din mun. lași, cumpărat de C.C., pe care l-au ajutat la lucrări de reparație și îngrijire a construcției. C.C. trăia în concubinaj cu B.V. și au împreună patru copii minori. Seara, după ce s-a înnoptat, inculpații au început să consume băuturi alcoolice iar, la un moment dat, la imobilul unde aceștia se aflau au venit și martorii C.M. și C.S.

După miezul nopții, inculpații C.C. și B.V. au început să se certe cu privire la câștigurile obținute din cerșit de aceasta din urmă în Italia și s-au acuzat reciproc de infidelitate. Inculpata B.V. a devenit violentă și a început să arunce cu diferite obiecte în C.C. În ajutorul inculpatei B.V. au sărit inculpații K.V. și B.G., iar în ajutorul inculpatului C.C., fratele său, victima C.F.

Inculpații și victima C.F. au ieșit afară din camera unde se aflau și au continuat altercația începută, în cameră rămânând martorii C.S. și C.M., care, după puțin timp, au ieșit și aceștia în curtea locuinței.

În curte era întuneric, iar inculpații și victima se loveau reciproc, au căzut, rostogolit, iar altercația acestora a durat câteva minute. Martorii au intervenit și au despărțit cele două grupuri, după care inculpații B.G., B.V., împreună cu copiii și inculpatul K.V. au plecat la domiciliul inculpatului B.G.

Martorii, inculpatul C.C. și victima C.F. au revenit în cameră unde C.F. a început să strângă obiectele răvășite prin casă și să măture. Întrucât era o oră târzie, victima C.F., însoțit de fiul său C.M., în vârstă de 7 ani, au mers în cealaltă cameră a imobilului și s-au culcat pe podea. Imediat, C.F. a acuzat dureri de cap și i-a solicitat fiului său să îi aducă apă și, după ce s-a spălat, a adormit.

Martora C.M. a plecat la domiciliul său din str. T.

, iar C.S. și inculpatul C.C. s-au culcat pe un pat, în camera unde avusese loc anterior altercația.

În jurul orei 5,00, la imobilul din strada T., a venit C.B., frate cu inculpatul C.C. și victima C.F. Acesta l-a văzut pe C.F. dormind cu fața în sus, iar fiul

acestuia, C.M., care era treaz, a plecat împreună cu martorul mai

sus-menționat.

Ulterior, la imobilul din strada V., s-a întors martora C.M., care, ajungând în curtea locuinței, l-a auzit pe C.F. „horcăind”. A încercat împreună cu C.C. să-l trezească, însă,

după puțin timp, C.F. a decedat. A fost anunțată salvarea care a

constatat decesul victimei C.F.

În jurul orelor 8,00, inculpații B.V. și K.V. auzind că C.F. a decedat, au plecat în mun. R. unde își au domiciliul.

La fața locului au fost efectuate cercetări și s-au găsit lucruri, obiecte, scule răvășite prin curtea locuinței, precum și un scaun, o bucată de cărămidă, sticle goale de vin. etc.

În urma necropsiei efectuate de I.M.L. lași, în raportul nr. 793 din 18 iulie 2006, medicul legist a concluzionat:

Moartea lui C.F. a fost violentă.

Aceasta s-a datorat unui traumatism cranio-cerebral cu fractură de bază craniană, hematom extradural compresiv, hemoragii subarahnoidiene și contuzie cerebrală, urmate de comă.

Prin topografie și morfologie, leziunile cranio-cerebrale pledează pentru producere prin lovire cu corp contondent în condițiile precizate de anchetă.

4.

La examenul extern s-a constatat o excoriație în curs de vindecare a gambei stângi, leziune care, după aspecte, s-a putut produce cu circa 4 - 5 zile anterior decesului și nu a putut avea rol în determinismul morții.

În momentul decesului, valoarea alcoolemiei a fost de 0,00 gr. %o, iar sângele recoltat de la cadavru aparține grupului sanguin 01.

Moartea poate data de 10 iunie 2006.

Din primele cercetări efectuate a rezultat că numitul K.V. ar fi lovit victima cu o cărămidă, în cap, împrejurare susținută de C.M., fiul victimei în vârstă de 7 ani.

În cauză urmărirea penală a fost începută față de K.V. pentru art. 183 C. pen. Ulterior, continuându-se cercetările, s-a constatat că nu poate fi stabilită persoana care a lovit victima, întrucât în

noaptea de 31 mai - 1 iunie 2006 a avut loc o încăierare generală între C.

C., C.F., K.V., B.G. și B.V., ocazie cu care s-au lovit reciproc, au căzut și s-au rostogolit prin curtea imobilului.

Susținerile minorului C.M. nu mai coroborează cu alte probe, iar audierea acestuia s-a efectuat în prezența mamei sale, care permanent vorbea cu fiul său în limba rromă.

Pe de altă parte, la examenul extern asupra cadavrului victimei, nu

s-au constatat de către medicul legist leziuni în zona temporală dreaptă a capului victimei, corespunzător traumatismului cranio-cerebral; or, în cazul

în care lovitura ar fi fost aplicată cu o cărămidă de către K.V., trebuia să existe o urmă a contactului corpului contondent și corpul victimei, în acea zonă.

În cursul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri, au fost audiați inculpații, precum și martorii C.M., C.S., C.B. și C.M.

Din probatoriul administrat în cursul urmăririi penale și în cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond a reținut aceeași situație de fapt ca cea prezentată în rechizitoriu, cu precizarea că declarațiile martorului C.M., coroborate cu declarațiile inculpaților, duc la concluzia că inculpatul K.V. este cel care a lovit cu un corp contondent pe

victima C.F., producându-i un traumatism cranio-cerebral în urma

căruia aceasta a decedat.

Astfel, martorul minor C.M. a declarat că a văzut când inculpatul K.V. l-a lovit pe tatăl său cu o cărămidă în zona capului. Inculpatul K.V. a declarat la urmărirea penală că a lovit victima doar cu palma, motivat de faptul că aceasta îl lovise anterior. De

asemenea, inculpata B.V. a declarat la urmărirea penală că a văzut când fratele său, K.V., a lovit victima cu palma peste față.

Din coroborarea acestor declarații instanța de fond și-a format convingerea că inculpatul K.V. a lovit victima nu doar cu palma, ci cu cărămida pe care o avea în mână, cărămidă la care a făcut referire fiul victimei și care a fost găsită la fața locului cu ocazia cercetărilor.

Toți inculpații au fost trimiși în judecată, reținându-se în sarcina lor săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322, alin. (3) C. pen., cu motivarea că nu se cunoaște care din participanți a lovit-o pe victimă.

Dat fiind faptul că instanța a reținut că cel care l-a lovit pe C.F. este inculpatul K.V. s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

Astfel, fapta inculpaților C.C., B.V. și B.G. de a participa la încăierarea ce a avut loc în seara zilei 31 mai - 1 iunie 2006 se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului K.V. care, la data de 31 mai - 1 iunie 2006, l-a lovit pe C.F. cu o cărămidă în zona capului, lovitură în urma căreia acesta a decedat, se circumscrie elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu referire la art. 322 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în

vedere criteriile generale prevăzută de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptelor, limitele speciale ale pedepselor și persoana infractorilor. Apreciind că scopul urmărit de art. 52 C. pen., poate fi atins în acest mod, pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunile săvârșite au fost orientate către minimul special prevăzut de lege.

În ceea ce privește executarea pedepselor aplicate inculpaților C.C. și B.V., instanța de fond a dat eficiență

dispozițiilor art. 81 C. pen., apreciind că reeducarea lor se poate realiza

și fără privarea de libertate.

A mai reținut că, la data săvârșirii faptei, inculpatul B.G. se afla în cursul termenului de încercare pentru pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4563 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei lași, a cărei executare a fost suspendată condiționat. Deoarece termenul de încercare nu se împlinise la data săvârșirii faptei, 31 mai 2006, în temeiul art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a acestei pedepse, ce urmează a fi executată alături de

pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în condițiile prevăzută de art. 71 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, soția victimei, C.N., s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea inculpaților să plătească o pensie alimentară în favoarea celor nouă copii rămași ca urmare a morții tatălui lor. Acțiunea părții civile a fost admisă în parte, doar în contradictoriu cu inculpatul K.V., întrucât legătura de cauzalitate

a morții victimei, ca o condiție cerută de art. 998 C. civ., pentru atragerea

răspunderii civile delictuale, poate fi făcută doar cu fapta acestui inculpat. În consecință, inculpatul K.V. a fost obligat, în temeiul art. 998 C. civ., să plătească în favoarea minorilor victimei o pensie alimentară calculată în conformitate cu art. 94 alin. (3) C. fam., la venitul minim pe

economia națională, deoarece la data decesului victima nu realiza venituri

pe baza unui contract de muncă.

B. În termen legal hotărârea astfel pronunțată a fost apelată de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și inculpații B.G. și K.V.

Prin motivele expuse, procurorul a susținut nelegalitatea sentinței, vizând greșita schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpaților C.C., B.V., B.G. și K.V. din infracțiunea de „încăierare” prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen. în infracțiunea de „încăierare” prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. și, respectiv, în infracțiunea de „lovire sau vătămări cauzatoare de moarte” prevăzută de art. 183 C. pen. S-a arătat că inculpații au acționat cu violență asupra victimei fără a se cunoaște cine a aplicat lovitura ce a condus la deces, situație în care consecințele faptelor se răsfrâng asupra tuturor participanților iar declarația martorului, minor C.M. nu se coroborează cu alte probe, audierea acestuia

făcându-se în prezența mamei, care permanent vorbea cu fiul său în limba

rromă. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și condamnarea inculpaților pentru fapta de „încăierare”, prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) C. pen.

Inculpatul B.G., prin apărător, și-a susținut nevinovăția cu motivarea că la dosarul cauzei nu sunt probe suficiente

care să conducă la condamnarea sa, iar inculpatul K.V. a cerut

schimbarea încadrării juridice în art. 322 alin. (1) și (3) C. pen. și

schimbarea modalității de executare a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor

privind suspendarea condiționată.

Prin decizia penală nr. 135 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul lași și inculpatul K.V. împotriva sentinței penale nr. 295 din 8 mai 2008 a Tribunalului lași care a fost desființată în parte în latură penală și civilă și, rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică dată faptelor:

- din infracțiunea de „încăierare” prevăzută de art. 322 alin. (1)

C. pen., în infracțiunea de „încăierare” prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) teza

II

C. pen., pentru inculpații C.C. și B.V.;

- din infracțiunea de „încăierare” prevăzută de art. 322 alin. (1)

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea de „încăierare” prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) teza a

II-a

C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru inculpatul B.G.

- din infracțiunea de „lovire sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracțiunea de „încăierare” prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) teza a

II-a

C. pen., pentru inculpatul K.V.,

texte de lege în baza cărora a condamnat pe fiecare dintre inculpații C.C., B.V., B.G. și K.V.,

la pedepse de câte 3 ani închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepselor aplicate inculpaților C.C., B.V. și K.V. pe o durată de 5 ani, termen de încercare conform art. 82 alin. (1) C. pen.

A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

A aplicat inculpaților C.C., B.V. și K.V. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza

a ll-a

și lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 112 lit. a) cu referire la art. 113 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului C.C. măsura de siguranță de a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 113 alin. (2) C. pen., privind înlocuirea măsurii cu cea a internării medicale în situația neprezentării în mod regulat la tratament medical.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a

executării pedepsei de 3 ani aplicată inculpatului B.G. prin

sentința penală nr. 4563 din 24 septembrie 2002 a Judecătoriei lași, pe care a adiționat-o la pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare.

A aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-

a și art. 64 lit. b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.

A dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive în perioada 7 octombrie 2000 - 6 noiembrie 2000.

A obligat, în solidar, inculpații C.C., B.V., B.G. și K.V. la plata sumelor de 25 lei către fiecare dintre minorii: C.S., C.G., C.C., C.S., C.Z., C.B. și C.V., C.M. și C.I., cu titlu de prestație periodică de întreținere începând cu 1 iunie 2006 și până la împlinirea vârstei de 18 ani.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.G., pe care l-a obligat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că din materialul probator administrat în cauză, în ambele faze procesuale, rezultă neîndoielnic faptul că în curtea locuinței inculpatului C.C. a avut loc o încăierare la care au participat inculpații și victima, împărțiți în două tabere adverse, desfășurată în îmbulzeală și cu o împletire a actelor de violență, de îmbrâncire și de loviri, astfel încât nu se poate

determina ce anume a făcut fiecare dintre aceștia și cine a aplicat victimei

lovitura fatală, iar răspunderea pentru consecințele produse se răsfrâng asupra tuturor participanților, indiferent de grupul din care au făcut parte.

Martorii C.M. și C.S. au prezentat în mod constant situația de fapt în sensul că inculpații și victima s-au încăierat și s-au lovit reciproc și că nici unul dintre inculpați nu a lovit victima cu vreun corp contondent.

Martorul C.M., minor în vârstă de 7 ani, și fiu al victimei, audiat nemijlocit de instanță a prezentat, ca și în cursul urmăririi penale, o

altă situație de fapt, precizând că a văzut când inculpatul K.V. a

aplicat victimei o lovitură cu o cărămidă în cap, mai precis la „tâmplă” împrejurare în care victima C.F. a căzut la pământ, după care inculpații K.V. și B.G. au continuat să-i aplice acesteia mai multe lovituri cu picioarele. Tot martorul C.M. este singurul care a precizat că tatăl său nu s-a mai ridicat de la pământ și a fost dus de cei doi inculpați întruna din camerele imobilului „trăgându-l de picioare și de mâini”.

Aceste aspecte relatate de martor nu se coroborează cu nici o altă probă administrată atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești.

Martorii C.M. și C.S. au relatat faptul că cei patru inculpați s-au lovit reciproc și au precizat că nici unul dintre inculpați nu a folosit obiecte dure. Susținerile acestora se coroborează și cu cele ale inculpaților care au recunoscut că s-au încăierat cu victima și că s-au lovit reciproc.

Acest ultim aspect rezultă și din faptul că inculpații K.V., B.V., C.C. și B.G. au prezentat fiecare, conform rapoartelor de constatare medico-legală, leziuni de tipul

excoriații, echimoze, plăgi contuze și hematom epicranian, pentru a căror

vindecare au necesitat un număr cuprins între 3 și 7 zile de îngrijiri medicale aspect care confirmă că cei patru inculpați și victima s-au lovit reciproc, au căzut și s-au rostogolit în curtea imobilului.

Susținerea martorului minor este infirmată și de concluziile raportului

de necropsie al victimei, în care se precizează că la examenul extern al cadavrului nu s-au constatat leziuni în zona temporală dreapta a capului victimei, corespunzătoare traumatismului cranio-cerebral; or, în situația în care lovitura ar fi fost aplicată cu o cărămidă, ar fi trebuit ca în acea zonă

să existe o urmă (leziune) externă a contactului dintre corpul contondent și

corpul victimei.

Nu lipsit de relevanță este și faptul că martorul C.M., la

acea dată în vârstă de 7 ani, a fost audiat de procuror în prezența mamei

sale, care permanent vorbea cu fiul său în dialectul „rromanes”.

Prin urmare, aspectele faptice relatate de acest martor nu concordă cu celelalte probe ale dosarului, raportat celor arătate mai sus, astfel încât declarația minorului a fost înlăturată ca subiectivă, fiind făcută pro causa.

În acest context, s-a concluzionat faptul că între grupurile de persoane, grupuri adverse, au existat lovituri reciproce și nu se poate stabili care este contribuția fiecărui participant, iar faptele acestora se încadrează juridic în infracțiunea de „încăierare”, prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) teza a ll-a C. pen.

În consecință, potrivit dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică dată faptelor, iar față de modalitatea concretă de comitere și datele ce caracterizează persoana inculpaților, s-a aplicat acestora câte o pedeapsă situată la limita minimă prevăzută prin textul incriminatoriu.

Totodată, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 81 C. pen., privind cuantumul pedepselor, a inexistenței antecedentelor

penale pentru inculpații B.V. și K.V. dar și aplicarea

art. 38 alin. (2) C. pen., în ce privește condamnarea anterioară a inculpatului C.C., s-a apreciat că scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins fără executarea efectivă a pedepselor.

Sub un alt aspect, în faza de urmărire penală, inculpatul C.C. a fost expertizat psihiatric și a fost diagnosticat cu „tulburare organică de personalitate cu crize comițiale grand mal”. Raportul de expertiză medico-legală nr. 1422/ PSH din 26 septembrie 2006 mai concluzionează că fapta de care este învinuit a fost comisă cu discernământ diminuat și se recomandă instituirea măsurilor prevăzute de art. 113 C. pen.

Față de apelul în defavoarea inculpatului formulat de procuror, în baza dispozițiilor art. 112 lit. a) cu referire la art. 113 alin. (1) C. pen., s-a luat împotriva inculpatului C.C. măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

Pe de altă parte, față de conținutul probelor administrate în cauză și examinate mai sus, ce confirmă vinovăția inculpatului B.G.

în săvârșirea infracțiunii de încăierare, s-a apreciat că apelul acestui inculpat este neîntemeiat. Din fișa de cazier judiciar a inculpatului B.G. rezultă că acesta a fost condamnat de Judecătoria lași prin sentința penală nr. 4563 din 24 septembrie 2002 la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2

1

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 81, 82 C. pen., sentință rămasă definită prin neapelare. Cum fapta

dedusă prezentei judecăți a fost comisă în termenul de încercare de 5 ani

prevăzut de art. 82 C. pen., în cauză s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., în loc de cea prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen.

C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel lași și inculpatul B.G., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În recursul parchetului s-a arătat că hotărârea instanței de apel este

netemeinică sub aspectul individualizării pedepselor aplicate inculpaților, întrucât a făcut abstracție de gardul de pericol social al faptei săvârșite, de

împrejurările care grevează răspunderea penală și chiar de circumstanțele

penale ale inculpaților. Astfel, deși inculpații K.V. și B.G. au mai suferit condamnări anterioare, au beneficiat de același

tratament juridic sub aspectul cuantumului pedepsei ca și ceilalți inculpați.

În concluzie, s-a solicitat înlăturarea dispozițiilor art. 81 C. pen., cu

privire la toți inculpații cărora Ie-a fost aplicată această modalitate, precum și majorarea pedepselor cu privire la inculpații care sunt cunoscuți cu antecedente penale.

În ceea ce privește recursul inculpatului B.G., aceasta a criticat sentința și decizia, în esență, pentru greșita sa condamnare, deși nu a aplicat lovituri victimei.

Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

, Curtea apreciază că acesta nu sunt întemeiate.

1.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului B.G. de a fi achitat întrucât nu a aplicat lovituri victimei, Înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă examinare a materialului probator administrat în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 62, 63 și 69 C. proc. pen., pe baza căruia a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptei, constând în aceea că inculpații și victima s-au încăierat și s-au lovit reciproc, aceștia prezentând fiecare leziunile descrise de rapoartele de constatare medico-legală,

aspect care confirmă că cei patru inculpați și victima s-au lovit reciproc, au

căzut și s-au rostogolit în curtea imobilului, încadrarea juridică dată acesteia, încăierare prevăzută de art. 322 alin. (1) și (3) teza a

II-a

C. pen., și vinovăția inculpaților. Cum simpla susținere a inculpatului în sensul că nu a aplicat lovituri victimei nu este de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție expuse mai sus, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul acestuia.

2.

Referitor la cuantumul redus al pedepselor și modalitatea de executare a acestora, criticate de parchet, Înalta Curte apreciază că recursul este neîntemeiat și că instanța de apel a făcut o justă individualizare a pedepselor, în conformitate cu criteriile generale de individualizare, prevăzută de art. 72 C. pen. și cu scopul pedepsei, astfel cum este definit de dispozițiile art. 52 C. pen.

Aceasta, întrucât, pe de o parte, pedeapsa nu trebuie să constituie doar o măsură de constrângere corespunzătoare valorii sociale încălcate prin săvârșirea infracțiunii, ci este și un mijloc de reeducare al

condamnatului. Or, având în vedere modalitatea de comitere a faptei, așa cum a fost descrisă mai sus, precum și datele ce caracterizează persoana

inculpaților K.V., B.V. și C.C., Înalta Curte constată că aprecierea instanței de apel cu privire la oportunitatea modalității de executare a pedepselor este corectă, fiind întrunite condițiile prevăzută de art. 81 C. pen., inclusiv cea potrivit căreia scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia. Împrejurarea că inculpatul C.C. a fost condamnat anterior, la o pedeapsă de un an închisoare, prin sentința penală nr. 750 din 2 martie 1995 a Judecătoriei lași nu reprezintă un impediment pentru suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța de apel apreciind în mod corect asupra incidenței dispozițiilor art. 38 alin. (2) C. pen.

Totodată, împrejurarea ca inculpații C.C. și B.

G. au mai fost condamnați anterior nu poate conduce automat la aplicarea unor pedepse într-un cuantum mai ridicat. În privința inculpatului

B.G., sancțiunea comiterii unei noi fapte în termenul de încercare stabilit pentru pedeapsa anterioară o constituie revocarea beneficiului suspendării condiționate a acestei pedepse și executarea ei alături de pedeapsa actuală. În ceea ce privește pe inculpatul C.C. s-a avut în vedere și discernământul diminuat cu care acesta a acționat, stabilindu-se suplimentar o măsură de siguranță, astfel că se apreciază că aplicarea unei pedepse privativă de libertate, într-un cuantum majorat, ar fi excesivă și nu ar asigura rolul educativ cerut de lege.

Pentru aceste considerente, având în vedere și faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile formulate de parchet și inculpatul B.G., ca nefondate.

Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul,

inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat iar potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (3) din același cod, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de parchet rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel lași și inculpatul B.G., împotriva

deciziei penale nr. 135 din 20 noiembrie 2008 a Curții de Apel lași, secția penală, privind și pe intimații inculpați K.V., B.V. și C.C.

Obligă recurentul inculpat B.G. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimații inculpați K.V., B.V. și C.C. în suma de câte 300 lei pentru fiecare, se va suporta din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel lași rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08 aprilie 2009.