ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 495/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 10

iunie 2004, reclamanta A.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, pronunțarea unei sentințe, prin care să fie obligată pârâta să-i

recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție

supraviețuitoare a defunctului A.G.

Prin sentința civilă nr. 892 din 8

iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să-i recunoască

acesteia, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru soții

supraviețuitori, referitor la perioada 2 noiembrie 1946 - 6 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești corespunzătoare, cu începere de la 1 iunie 2004.

Pentru a pronunța o asemenea

hotărâre, instanța de fond a reținut că data de 31 decembrie 2002, ca dată

limită până la care se pot depune cererile, în vederea acordării drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000, se referă numai la beneficiarii direcți ai

dispozițiilor legale, nu și la soțul supraviețuitor.

În speță, atâta vreme, cât soțul

reclamantei a depus cererea, anterior datei de 31 decembrie 2002, respectiv la

27 septembrie 2002 și a obținut o hotărâre favorabilă, prin care pârâta i-a

recunoscut calitatea de persoană refugiată din motive etnice, cererea

reclamantei adresată aceleiași instituții, după decesul soțului ei, nu putea fi

respinsă ca tardiv introdusă.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

casarea ei și, pe fond, respingerea acțiunii.

Recurenta a susținut în motivarea

recursului, că cererea intimatei este tardivă, fiind depusă după data de 31

decembrie 2002 și în condițiile în care legea nu face diferențe privitoare la

termen, în funcție de categoriile de beneficiari.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 1 din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei legi, persoanele,

cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au fost

persecutate din motive etnice, de către regimurile instaurate în România.

Pe de altă parte, conform

dispozițiilor art. 3 din aceeași lege, soțul supraviețuitor al celui decedat,

din categoria prevăzută la art. 1, va beneficia, începând cu data de întâi a

lunii următoare celei în care a depus cererea și dacă nu s-a recăsătorit, de o indemnizație

lunară.

Coroborând cele 2 texte, rezultă că

legea face distincție clară între termenul-limită pentru depunerea cererii,

impus beneficiarului direct, în speță, A.G. și termenul impus soțului

supraviețuitor al cărui drept propriu începe să curgă, în mod firesc, numai

după decesul soțului beneficiar.

Așadar, atâta vreme, cât, prin

hotărârea nr. 4155 din 27 septembrie 2002, Casa Județeană de Pensii Cluj a

recunoscut lui A.G., statutul de beneficiar al Legii nr. 189/2000, soția

supraviețuitoare va beneficia și ea, de dispozițiile legii, în virtutea acestei

calități, chiar dacă cererea ei a fost depusă după termenul de 31 decembrie

2002.

Pentru considerentele expuse și față

de dispozițiile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., constatând, că în

cauză nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de

instanța de fond, Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 892 din 8 iulie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2005.