ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 1

iunie 2004, reclamanta P.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13.533 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă

și pe cale de consecință, recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor

acordate prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este soția supraviețuitoare a

lui P.I., refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice la care el și familia lui

au fost supuși.

Prin sentința civilă nr. 901 din 15

iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție

supraviețuitoare, drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1

aprilie 1941 - 1 decembrie 1944, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din actele și probele testimoniale administrate în cauză, a

rezultat că soțul reclamantei s-a refugiat împreună cu familia, din teritoriile

cedate Ungariei, prin Dictatul de la Viena, în teritoriile românești, ca urmare

a persecuțiilor etnice la care românii au fost supuși de către autoritățile

maghiare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta, criticând-o, în sensul că localitatea din care s-a

mutat soțul reclamantei, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, se afla

pe teritoriul României, astfel încât nu poate fi susținută ideea refugiului, ca

urmare a persecuțiilor etnice.

Recursul este nefondat și urmează a

fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000,

beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români care,

în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții

din motive etnice, fiind refugiați, expulzați sau strămutați în altă

localitate.

Faptul că soțul reclamantei s-a

refugiat din teritoriile cedate Ungariei, în teritoriile românești, urmare a

persecuțiilor etnice la care au fost supuși românii, de către administrația

maghiară, a rezultat atât din actele depuse, cât și din declarațiile martorilor

audiați, în acest sens hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică.

Pe cale de consecință, față de

dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, intimata-reclamantă, în calitate de

soție supraviețuitoare și care nu s-a recăsătorit, beneficiază la rândul ei, de

drepturile acordate de lege.

Având în vedere această situație și

constatând că potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există motive

de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va

respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D

E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 901 din 15 iulie 2004,

a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 ianuarie 2005.