ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 iunie 2004, reclamanta P.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13.533 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă și pe cale de consecință, recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000, cu motivarea că este soția supraviețuitoare a lui P.I., refugiat ca urmare a persecuțiilor etnice la care el și familia lui au fost supuși.

Prin sentința civilă nr. 901 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 aprilie 1941 - 1 decembrie 1944, începând cu data de 1 decembrie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din actele și probele testimoniale administrate în cauză, a rezultat că soțul reclamantei s-a refugiat împreună cu familia, din teritoriile cedate Ungariei, prin Dictatul de la Viena, în teritoriile românești, ca urmare a persecuțiilor etnice la care românii au fost supuși de către autoritățile maghiare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, criticând-o, în sensul că localitatea din care s-a mutat soțul reclamantei, împreună cu ceilalți membri ai familiei sale, se afla pe teritoriul României, astfel încât nu poate fi susținută ideea refugiului, ca urmare a persecuțiilor etnice. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate.

Faptul că soțul reclamantei s-a refugiat din teritoriile cedate Ungariei, în teritoriile românești, urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși românii, de către administrația maghiară, a rezultat atât din actele depuse, cât și din declarațiile martorilor audiați, în acest sens hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică. Pe cale de consecință, față de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, intimata-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare și care nu s-a recăsătorit, beneficiază la rândul ei, de drepturile acordate de lege. Având în vedere această situație și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 901 din 15 iulie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.