ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1845/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 martie 2004, reclamanta C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13189 din 27 februarie 2004,

emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască și să-i acorde drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivare, reclamanta a arătat că,

deși a dovedit că s-a refugiat împreună cu familia, în perioada 6 septembrie

1940 - 1 octombrie 1944, datorită persecuțiilor exercitate din motive etnice,

după Dictatul de la Viena, pârâta i-a respins în mod nejustificat cererea de

acordare a drepturilor legale compensatorii.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 498 din 6

aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să recunoască reclamantei, statutul de refugiat pe perioada 6 septembrie

1940 - 1 octombrie 1944 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Instanța a reținut că soluția se

impune, în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000.

Împotriva sentinței a declarat

recurs în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând, în

esență, că instanța a încadrat-o abuziv pe intimată, în categoria

beneficiarilor Legii nr. 189/2000, admițând acțiunea, fără nici un temei legal

și fără a fi îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Că, situația intimatei nu face

obiectul Legii nr. 189/2000, întrucât schimbarea domiciliului s-a făcut tot

într-o localitate aflată sub ocupația maghiară, astfel încât nu este întrunită

cerința legală privind existența persecuției din motive etnice.

Criticile formulate sunt

neîntemeiate.

Potrivit prevederilor art. 1 lit. c)

din O.G. nr. 105/1999, așa cum a fost completată și modificată, de dispozițiile

acestei ordonanțe beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind strămutată în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă

localitate”, conform dispozițiilor H.G. nr. 127/2002, privind Normele de

aplicare a O.G. nr. 105/1999, se înțelege, persoana care a fost mutată sau care

a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.

În cauză, așa cum, în mod corect, a

reținut prima instanță, prin tabelul nominal, actele de stare civilă depuse și

declarațiile autentice ale martorilor P.G. și P.M., intimata-reclamantă a

dovedit că se încadrează în prevederile legale mai sus citate, refugiul său

împreună cu familia, din satul Vișag, județul Cluj, în localitatea Rogojel,

județul Cluj, din septembrie 1940, până în octombrie 1944, constituind o

modalitate de persecuție etnică în accepțiunea actului normativ în discuție.

Întrucât prima instanță a dat o

corectă dezlegare cauzei deduse judecății, a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică, în considerarea prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 498 din 6 aprilie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 martie 2005.