ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15

iulie 2005, reclamanta K.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16250 din 23 februarie 2005,

recunoașterea calității de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - martie

1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că în urma Dictatului de la Viena, în Ardealul de Sud, rămas sub

administrarea autorităților românești, au avut loc persecuții împotriva

etnicilor maghiari, în urma cărora reclamanta, împreună cu părinții, a fost

obligată să se refugieze din comuna Vlaha, în Cluj, oraș aflat sub ocupație

maghiară.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 638

din 12 octombrie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii

contestate, a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de persoană

refugiată pentru perioada 15 iunie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde

drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,

cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2004 și a respins

cererea reclamantei, pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

Instanța a reținut, în esență, că

din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a avut de suferit în

urma persecuțiilor cu caracter etnic exercitate de autoritățile române.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea

hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca

neîntemeiată.

Recurenta a susținut, în esență, că

prima instanță a adăugat la lege, prin interpretare, schimbarea domiciliului

dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu ocupat, neputând fi considerată ca o

persecuție din motive etnice, în accepțiunea Legii nr. 189/2000.

Recursul este întemeiat.

Așa cum rezultă din însuși titlul

O.G. nr. 105/1999, modificat prin Legea nr. 189/2000, această ordonanță

privește acordarea unor drepturi, „persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, din motive etnice” și, din interpretarea teleologică a prevederilor

actului normativ menționat, reiese că subiectul reglementării îl constituie

persoanele care au avut de suferit persecuții pe criterii etnice, aflându-se în

situațiile enumerate de legiuitor, la art. 1, din partea autorităților

instaurate în România, în perioada menționată.

Din întreg materialul probator

administrat în cauză, respectiv acte și declarațiile martorilor, rezultă că

schimbul de domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu

aflat sub ocupație, astfel că, în mod greșit și peste dispozițiile legale,

instanța de fond a apreciat că intimata-reclamantă este îndreptățită la

acordarea compensațiilor legale.

În plus, se constată că perioada

pretinsului refugiu indicată de reclamantă este septembrie 1940 - martie 1945,

în timp ce martorii au susținut că familia reclamantei a părăsit localitatea

Vlaha, stabilindu-se în Cluj, în cursul lunii iunie a anului 1942.

Față de cele ce preced, Curtea va

admite recursul, va casa sentința atacată și, în fond, va respinge acțiunea

reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 638 din 12 octombrie

2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința atacată și, în

fond, respinge acțiunea reclamantei K.E., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 mai 2006.