ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1800/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 15 iulie 2005, reclamanta K.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 16250 din 23 februarie 2005, recunoașterea calității de refugiat pentru perioada septembrie 1940 - martie 1945 și acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena, în Ardealul de Sud, rămas sub administrarea autorităților românești, au avut loc persecuții împotriva etnicilor maghiari, în urma cărora reclamanta, împreună cu părinții, a fost obligată să se refugieze din comuna Vlaha, în Cluj, oraș aflat sub ocupație maghiară.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 638 din 12 octombrie 2005, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii contestate, a obligat pârâta să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 15 iunie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 octombrie 2004 și a respins cererea reclamantei, pentru acordarea cheltuielilor de judecată. Instanța a reținut, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta a avut de suferit în urma persecuțiilor cu caracter etnic exercitate de autoritățile române.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea hotărârii judecătorești atacate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată. Recurenta a susținut, în esență, că prima instanță a adăugat la lege, prin interpretare, schimbarea domiciliului dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu ocupat, neputând fi considerată ca o persecuție din motive etnice, în accepțiunea Legii nr. 189/2000. Recursul este întemeiat. Așa cum rezultă din însuși titlul O.G.

nr. 105/1999, modificat prin Legea nr. 189/2000, această ordonanță privește acordarea unor drepturi, „persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice” și, din interpretarea teleologică a prevederilor actului normativ menționat, reiese că subiectul reglementării îl constituie persoanele care au avut de suferit persecuții pe criterii etnice, aflându-se în situațiile enumerate de legiuitor, la art. 1, din partea autorităților instaurate în România, în perioada menționată. Din întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv acte și declarațiile martorilor, rezultă că schimbul de domiciliu a avut loc dintr-o localitate liberă, pe un teritoriu aflat sub ocupație, astfel că, în mod greșit și peste dispozițiile legale, instanța de fond a apreciat că intimata-reclamantă este îndreptățită la acordarea compensațiilor legale.

În plus, se constată că perioada pretinsului refugiu indicată de reclamantă este septembrie 1940 - martie 1945, în timp ce martorii au susținut că familia reclamantei a părăsit localitatea Vlaha, stabilindu-se în Cluj, în cursul lunii iunie a anului 1942. Față de cele ce preced, Curtea va admite recursul, va casa sentința atacată și, în fond, va respinge acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 638 din 12 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și, în fond, respinge acțiunea reclamantei K.E., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.