ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.R. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca, în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 16329 din 24 februarie 2005, emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii în favoarea sa, a calității de refugiată, pentru perioada noiembrie 1940 - martie 1945, cu acordarea drepturilor bănești, începând cu data de 1 ianuarie 2005. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena, în Ardealul de Sud, rămas sub administrarea autorităților românești, au avut loc persecuții împotriva etnicilor maghiari, în urma cărora reclamanta, împreună cu părinții și frații acesteia, a fost obligată să se refugieze din comuna Vlaha, în Cluj, oraș aflat sub ocupație maghiară.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 716 din 2 noiembrie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor, care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate, fie în cele păstrate în continuare în administrația românească și care au avut de suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de domiciliu în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta S.R., criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 189/2000 nu face distincție între naționalitatea celor persecutați sau între localitatea și statul de unde a avut loc refugiul, astfel că instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză nu ar exista motivul persecuției etnice, deoarece localitatea de unde a avut loc „așa zisul” refugiu, era pe teritoriul României. A mai susținut recurenta, că frații și surorile sale, împreună cu care s-a refugiat, au beneficiat de prevederile acestui act normativ prin hotărâre judecătorească și că în mod inexplicabil pentru situații absolut identice, legea a fost aplicată în mod diferit. Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile strict enumerate de lege. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, prevede că persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice. În speță, din declarațiile notariale date de D.V.

și F.A. rezultă că reclamanta s-a refugiat din cauza persecuțiilor etnice, în cursul lunii noiembrie 1940, împreună cu familia, din localitatea Vlaha, la Cluj, în urma Dictatului de la Viena și că refugiul a durat până în martie 1945, când reclamanta s-a stabilit definitiv la Cluj. De altfel, din probele de la dosar rezultă că frații și surorile reclamantei aflați în aceeași situație, precum și martorul F.A. au beneficiat de prevederile Legii nr. 189/1990, așa încât excluderea sa de la beneficiul acordat de lege, refugiaților, este vădit nelegală. Față de cele ce preced, recursul apare ca fondat, urmând să fie admis, să fie casată sentința atacată și, anulându-se hotărârea nr. 16329/2005, emisă de pârâtă, să fie obligată aceasta din urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să se stabilească calitatea de refugiată a reclamantei pe perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.R. împotriva sentinței civile nr. 716 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și în fond, admite acțiunea. Anulează hotărârea nr. 16329 din 24 februarie 2005 a Casei Județene de Pensii Cluj. Obligă Casa Județeană de Pensii Cluj să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea de beneficiar a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu 1 ianuarie 2005. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.