ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3272/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.R. a chemat în

judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând instanței ca, în

contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 16329 din 24

februarie 2005, emisă de pârâtă, cu consecința recunoașterii în favoarea sa, a

calității de refugiată, pentru perioada noiembrie 1940 - martie 1945, cu

acordarea drepturilor bănești, începând cu data de 1 ianuarie 2005.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în urma Dictatului de la Viena, în Ardealul de Sud, rămas sub administrarea autorităților românești, au avut loc

persecuții împotriva etnicilor maghiari, în urma cărora reclamanta, împreună cu

părinții și frații acesteia, a fost obligată să se refugieze din comuna Vlaha,

în Cluj, oraș aflat sub ocupație maghiară.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 716

din 2 noiembrie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamant, reținând că

legiuitorul a avut în vedere toți cetățenii români, indiferent de etnia lor,

care aflați pe teritoriul Statului Român, fie în teritoriile cedate, fie în

cele păstrate în continuare în administrația românească și care au avut de

suferit o persecuție pe motive etnice, a determinat părăsirea localității de

domiciliu în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta S.R., criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurenta a susținut, în

esență, că Legea nr. 189/2000 nu face distincție între naționalitatea celor

persecutați sau între localitatea și statul de unde a avut loc refugiul, astfel

că instanța de fond în mod greșit a reținut că în cauză nu ar exista motivul

persecuției etnice, deoarece localitatea de unde a avut loc „așa zisul” refugiu,

era pe teritoriul României.

A mai susținut recurenta, că

frații și surorile sale, împreună cu care s-a refugiat, au beneficiat de

prevederile acestui act normativ prin hotărâre judecătorească și că în mod

inexplicabil pentru situații absolut identice, legea a fost aplicată în mod

diferit.

Recursul este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile strict enumerate de lege.

Din interpretarea

teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul

reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru

prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în

perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana

care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Art. 2 din Normele de

aplicare a prevederilor O.G. nr. 105/1999, prevede că persoana strămutată este

aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în

altă localitate, din motive etnice.

În speță, din declarațiile

notariale date de D.V. și F.A. rezultă că reclamanta s-a refugiat din cauza

persecuțiilor etnice, în cursul lunii noiembrie 1940, împreună cu familia, din

localitatea Vlaha, la Cluj, în urma Dictatului de la Viena și că refugiul a durat până în martie 1945, când reclamanta s-a stabilit definitiv la Cluj.

De altfel, din probele de la

dosar rezultă că frații și surorile reclamantei aflați în aceeași situație,

precum și martorul F.A. au beneficiat de prevederile Legii nr. 189/1990, așa

încât excluderea sa de la beneficiul acordat de lege, refugiaților, este vădit

nelegală.

Față de cele ce preced,

recursul apare ca fondat, urmând să fie admis, să fie casată sentința atacată

și, anulându-se hotărârea nr. 16329/2005, emisă de pârâtă, să fie obligată

aceasta din urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să se stabilească

calitatea de refugiată a reclamantei pe perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie

1945, începând cu 1 ianuarie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.R. împotriva sentinței civile nr. 716 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

în fond, admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 16329

din 24 februarie 2005 a Casei Județene de Pensii Cluj.

Obligă Casa Județeană de

Pensii Cluj să emită o nouă hotărâre prin care să stabilească calitatea de

beneficiar a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 noiembrie 1940 - 6 martie

1945, începând cu 1 ianuarie 2005.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 octombrie 2006.