ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 582/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 542

din 19 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.I., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 16.522

din 3 martie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă, să emită

o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, drepturile reglementate

de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 6 martie 1945,

începând cu data de 1 noiembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamanta a dovedit cu probele administrate în cauză, refugiul său,

împreună cu familia, urmare a Dictatului de la Viena, din satul Vlaha, comuna

Săvădisla, în orașul Cluj, precum și persecuția etnică ce a determinat

schimbarea domiciliului.

A reținut, de asemenea, instanța, că

sintagma „persoană, cetățean român”, din textul legii, are în vedere și

cetățenii români de naționalitate maghiară care au suferit persecuții etnice

din partea guvernelor instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1995, indiferent dacă acestea au fost în teritoriile cedate temporar sau

în cele păstrate în continuare.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

criticând-o pentru greșita aplicare a legii.

S-a susținut în acest sens că atâta

vreme, cât reclamanta s-a refugiat dintr-o localitate aflată în administrarea

Statului Român, în alta, aflată sub ocupație străină, respectiv maghiară, nu

este dovedită persecuția etnică și prin urmare, nu-i sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

S-a susținut, de asemenea, greșita

interpretare a legii, în sensul calificării drept refugiu, în accepțiunea

actului normativ menționat, a oricărei schimbări de domiciliu și s-a invocat

inexistența unei practici unitare, raportat la speța dedusă judecății.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

189/2000 beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care,

în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Intimata-reclamantă a făcut dovada

persecuției etnice suferite, cu probele administrate în cauză, respectiv

declarațiile autentificate ale lui F.A. și B.D.M., martori oculari ai

evenimentelor relatate, refugiați în aceiași perioadă, în același împrejurări,

ca și reclamanta și beneficiari ai Legii nr. 189/2000, așa cum rezultă din

hotărârile depuse la dosar.

Întrucât rezultă cu evidență că este

vorba de persecuția din motive etnice suferită de un cetățean român din partea

unuia din guvernele instalate în România, în perioada menționată de lege, este

lipsită de relevanță etnia acestuia sau care anume dintre guvernele instaurate

a exercitat persecuția.

Pentru aceste considerente,

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ.,

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 542 din 19 septembrie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2006.