ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 18 iulie 2005, reclamantul B.D.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 16253

din 23 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și

recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că

îndeplinește condițiile prevăzute de lege, întrucât a fost refugiat.

Prin sentința civilă nr. 687 din 26

septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D.F. și a

anulat hotărârea nr. 16253 din 23 februarie 2005, emisă de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să recunoască

reclamantului, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 15 octombrie

1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 noiembrie 2004.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că în cursul lunii octombrie 1940, familia

reclamantului s-a refugiat la Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice asupra

etnicilor maghiari din localitate.

S-a reținut că familiile de etnie

maghiară au fost persecutate verbal și fizic, iar familia reclamantului a fost

amenințată de legionari.

Împotriva sentinței sus menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat, în esență, că

așa zisul refugiu a avut loc în luna octombrie 1940, din localitatea Vlaha,

aflată sub administrația Statului Român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a

persecuției etnice.

Recursul este nefondat.

Din probele administrate în cauză se

reține că în cursul lunii octombrie 1940, familia reclamantului s-a refugiat

din localitatea Vlaha, în orașul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate asupra etnicilor maghiari din localitate. S-a reținut că, copiii

erau terorizați la școală, numeroși bărbați reținuți de jandarmi, purtați cu

forța și bătuți pe motiv că foloseau limba maghiară, iar familia reclamantului,

fiind amenințată de legionari, a fost nevoită să recurgă la refugiu.

În consecință, corect a apreciat instanța

de fond că reclamantul a făcut dovada persecuției etnice și că este îndreptățit

să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Față de cele ce preced, recursul

declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc. civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 687 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 aprilie 2006.