ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1195/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la 18 iulie 2005, reclamantul B.D.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 16253 din 23 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și recunoașterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, motivând că îndeplinește condițiile prevăzute de lege, întrucât a fost refugiat. Prin sentința civilă nr. 687 din 26 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul B.D.F. și a anulat hotărârea nr. 16253 din 23 februarie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

A obligat pârâta să recunoască reclamantului, statutul de persoană refugiată, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2004. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cursul lunii octombrie 1940, familia reclamantului s-a refugiat la Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice asupra etnicilor maghiari din localitate. S-a reținut că familiile de etnie maghiară au fost persecutate verbal și fizic, iar familia reclamantului a fost amenințată de legionari. Împotriva sentinței sus menționate a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj care a motivat, în esență, că așa zisul refugiu a avut loc în luna octombrie 1940, din localitatea Vlaha, aflată sub administrația Statului Român, schimbul de domiciliu nefiind urmare a persecuției etnice.

Recursul este nefondat. Din probele administrate în cauză se reține că în cursul lunii octombrie 1940, familia reclamantului s-a refugiat din localitatea Vlaha, în orașul Cluj, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate asupra etnicilor maghiari din localitate. S-a reținut că, copiii erau terorizați la școală, numeroși bărbați reținuți de jandarmi, purtați cu forța și bătuți pe motiv că foloseau limba maghiară, iar familia reclamantului, fiind amenințată de legionari, a fost nevoită să recurgă la refugiu. În consecință, corect a apreciat instanța de fond că reclamantul a făcut dovada persecuției etnice și că este îndreptățit să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000. Față de cele ce preced, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins, în temeiul art. 312 C. proc.

civ., menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 687 din 26 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2006.