ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 583/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 539

din 19 septembrie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamanta S.E., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 16230

din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă să

emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de

beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie

1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamanta a dovedit cu probele administrate în cauză,

refugiul său, împreună cu familia, urmare a Dictatului de la Viena, din satul

Vlaha, comuna Săvădisla, județul Cluj, în orașul Cluj, precum și persecuția

etnică ce a determinat schimbarea domiciliului.

A reținut, de asemenea, instanța, că

sintagma „persoană, cetățean român”, din textul legii, are în vedere și

cetățenii români de naționalitate maghiară care au suferit persecuții etnice

din partea guvernelor instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6

martie 1995, indiferent că este vorba de teritorii cedate temporar sau păstrate

în continuare.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

greșita aplicare a legii.

S-a susținut în acest sens că atâta

vreme, cât reclamanta s-a refugiat dintr-o localitate aflată în administrarea

Statului Român, în alta, aflată sub ocupație străină, respectiv maghiară, nu

este dovedită persecuția etnică și prin urmare, nu-i sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 189/2000.

S-a susținut, de asemenea, greșita

interpretare a legii care a permis calificarea drept refugiu, în accepțiunea

actului normativ menționat, a oricărei schimbări de domiciliu și s-a invocat

lipsa unei practici unitare, raportat la speța dedusă judecății.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care, în

perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie

1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind

refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Intimata-reclamantă a făcut dovada

persecuției etnice suferite, cu probele administrate în cauză, respectiv

declarațiile autentificate ale lui C.M. și F.A., martori oculari ai

evenimentelor relatate, refugiați în aceiași perioadă, în același împrejurări

și din aceiași localitate, ca și reclamanta și, unul dintre ei, beneficiar al

Legii nr. 189/2000, așa cum rezultă din hotărârea depusă la dosar.

Întrucât rezultă cu evidență că este

vorba de persecuția din motive etnice suferită de un cetățean român, din partea

unuia din guvernele instalate în România, în perioada menționată de lege, este

lipsită de relevanță etnia acestuia sau care anume dintre guvernele astfel

instaurate a exercitat persecuția.

Pentru aceste considerente,

constatând că nu există, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ.,

motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,

Curtea va respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței nr. 539 din 19 septembrie 2005 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 februarie 2006.