ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2006

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 717

din 2 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de B.G., prin care

aceasta a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a

solicitat anularea hotărârii nr. 16.242 din 23 februarie 2005, emisă de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel, a

reținut că prin probele administrate în cauză, reclamanta nu a făcut dovada

refugiului din motive de persecuție etnică, din localitatea de domiciliu,

într-o altă localitate, în sensul că martorii S.R. și F.A., prin declarațiile

date în fața instanței de fond, precizează că nu cunosc în concret faptele de

persecuție etnică care au determinat mutarea reclamantei din Vlaha, în luna

ianuarie 1941, în localitatea Cluj.

A mai reținut că localitatea

așa zisului refugiu era un teritoriu care aparținea Statului român și că nu se

justifică refugiul din motive de persecuție etnică.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta B.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivare a susținut că în

mod greșit, instanța de fond a i-respins acțiunea, întrucât localitatea de

domiciliu, Vlaha, de unde a avut loc refugiul s-a aflat sub administrația

Statului român, iar ca urmare a Dictatului de la Viena, localitatea Cluj s-a aflat sub administrația Statului maghiar.

Din analiza motivelor de

recurs și soluția instanței de fond, în raport cu probele administrate în

cauză, actele normative incidente pricinii, precum și cu dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat și îl va admite pentru

următoarele considerente.

Într-adevăr din

declarațiile, date în fața instanței de fond, a martorilor S.R. și F.A. rezultă

că aceștia cunosc că în anul 1941 au existat persecuții etnice asupra

persoanelor de etnie maghiară care locuiau în satul Vlaha, iar reclamanta a

plecat să locuiască cu soțul său în localitatea Cluj, dar că nu cunosc cu

exactitate să fi fost persecutați din motive etnice.

Însă, este de notorietate

împrejurarea că prin încheierea Dictatului de la Viena, la data de 30 august 1940, o parte din teritoriul românesc al Transilvaniei a fost

cedat către Ungaria, conducând la o tensionare a relațiilor dintre cele două

state, nereușindu-se să se rezolve problema naționalităților, în sensul că o

parte din persoanele de naționalitate română aflate pe teritoriul Transilvaniei

de Nord a rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar o parte din persoanele de

naționalitate maghiară a rămas în Transilvania Sudică.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui

act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

Din conținutul textului de

lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă persoanelor care,

în perioada precizată, au suferit persecuți materializate sub forma refugiului,

expulzării ori strămutării în altă localitate, din motive etnice.

Pentru considerentele arătate,

Curtea constată că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile actelor

normative incidente cauzei, motiv pentru care va admite recursul, va modifica

sentința atacată, va anula hotărârea nr. 16242 din 23 februarie 2005, emisă de

Casa Județeană de Pensii Cluj și va obliga pârâta să emită o nouă hotărâre,

prin care să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1

noiembrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.G.

împotriva sentinței nr. 717 din 2 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite acțiunea reclamantei B.G.

Anulează hotărârea nr. 16242

din 23 februarie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj - Comisia pentru

aplicarea Legii nr. 189/2000.

Obligă pârâta să emită o

nouă hotărâre în favoarea reclamantei, prin care să-i recunoască acesteia

calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 1 ianuarie 1941 -

6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.