ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 585/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 585/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 607
din 4 octombrie 2005, a respins acțiunea formulată de reclamantul K.A., prin
care acesta solicită, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj,
recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Instanța a reținut că probele
administrate în cauză au făcut dovada refugiului reclamantului, în anul 1940,
„dintr-o localitate aflată sub administrația Statului Român”, dar nu și a
faptului că părăsirea localității de domiciliu a fost determinată de persecuția
etnică.
Împotriva acestei sentințe în termen
legal a declarat recurs, reclamantul K.A., precum și Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Cluj.
Recurentul-reclamant a susținut că
soluția pronunțată în conformitate cu situația de fapt relativă și dovedită de
el cu privire la persecuția etnică exercitată asupra populației de
naționalitate maghiară din teritoriile aflate în administrarea Statului Român,
după Dictatul de la Viena, persecuții care au determinat refugierea sa în
orașul Cluj, ocupat la acea dată de statul Ungar.
În recursul său, Parchetul de pe
lângă Curtea de Apel Cluj a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de fond a fost dată prin aplicarea greșită a legii,
atâta vreme, cât reclamantul a făcut dovada cu probele administrate în cauză că
motivul refugiului au fost violențele exercitate de către autorități, asupra
familiei sale și asupra altor cetățeni de etnie maghiară din satul Vlaha. S-a
menționat, de asemenea, că pentru aceleași împrejurări, altor locuitori ai
satului respectiv, menționați în motivele de recurs, li s-a recunoscut
calitatea de beneficiari ai Legii nr. 189/2000, fie de către pârâtă, fie de
către Curtea de Apel Cluj, fapt ce a generat inechitate.
Recursurile sunt fondate și urmează
a fi admise.
Potrivit dispozițiilor art. 1 lit.
c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,
cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu
începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă
localitate.
Dovada acestor împrejurări se poate
face, conform art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în
lipsa acestora, cu declarații de martori.
Intimatul-reclamant a făcut dovada
persecuției etnice suferite, cu declarațiile autentificate ale martorilor F.A.
și C.M., ei însăși refugiați din satul Vlaha, în aceiași perioadă, beneficiari
ai Legii nr. 189/2000, calitate recunoscută de pârâtă, prin hotărâri al căror
număr a fost indicat în declarațiile celor doi.
Întrucât rezultă în mod evident că
ne aflăm în prezenta unei persecuții din motive etnice suferită de un cetățean
român, din partea unui guvern instaurat în România, în perioada menționată de
lege, este lipsită de relevanță naționalitatea cetățeanului respectiv sau care
anume guvern și în ce zonă a țării s-a exercitat persecuția etnică.
Pentru aceste considerente, în baza
dispozițiilor art. 312 și 313 C. proc. civ., Curtea admite recursurile
declarate în cauză, modifică sentința atacată și, în fond, admite acțiunea
reclamantului K.A., obligând pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj să emită o
nouă hotărâre prin care să-i recunoască acestuia, calitatea de beneficiar al
Legii nr. 189/2000.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și de K.A. împotriva sentinței civile
nr. 607 din 4 octombrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința atacată și în
fond, admite acțiunea formulată de reclamantul K.A.
Anulează hotărârea nr. 16.299 din 24
februarie 2005, emisă de pârâtă.
Obligă pârâta să acorde
reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15
martie 1941 - 15 februarie 1945, cu începere de la data de 1 decembrie 2004.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 21 februarie 2006.