ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 491/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 iunie 2004, reclamanta V.V. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14.282 din 13 mai 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că V.P., a cărui soție supraviețuitoare este, s-a născut în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 905 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 3 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor aferente, începând de la data de 1 ianuarie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada, cu probele administrate în cauză, atât a faptului că soțul său, V.P., s-a născut în timpul refugiului părinților săi, cât și a împrejurării că părinții acestuia s-au refugiat în localitatea Timișoara, urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși.

De asemenea, s-a mai reținut că reclamanta a făcut dovada calității de soție supraviețuitoare a defunctului V.P., fiind beneficiară a dreptului pe care legea i le conferă în această calitate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, cu motivarea că soțul intimatei-reclamante născându-se în localitatea de refugiu a părinților, nu a suferit persecuții etnice, pe de o parte, iar pe de altă parte Legea nr. 189/2000 prevede expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de dispozițiile ei, copiii născuți în refugiu, nefiind incluși în prevederile legii. Pe cale de consecință, soția supraviețuitoare nu poate beneficia de drepturi pe care defunctul ei soț nu le-a avut. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate. Textele legale au avut în vedere persecuțiile din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copii născuți în timpul refugiului, față de împrejurarea că traiul în refugiu a avut consecințe identice materiale și morale, atât pentru părinți, cât și pentru copii. Cum soțul intimatei s-a născut la 3 noiembrie 1941, în orașul Timișoara, localitatea de refugiu a părinților, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesta beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

Pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, intimata-reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare care nu s-a mai căsătorit, beneficiază la rândul ei, de drepturile acordate de lege. Față de aceste considerente și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 905 din 15 iulie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.