ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2104/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 697 din 25 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul V.Ș., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj și a anulat hotărârea nr. 13592 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să îi recunoască acestuia, statutul de refugiat pe perioada 23 februarie 1942 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 decembrie 2003. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, din actele dosarului, că părinții reclamantului s-au refugiat în data de 15 septembrie 1940, din Ardealul de Nord, localitatea Cluj, în localitatea Turda și că, în perioada de refugiu a familiei, respectiv la 23 februarie 1942, acesta s-a născut, beneficiind, ca atare, de statutul de persoană refugiată, de la data nașterii și până la 6 martie 1945. În motivarea soluției, instanța a argumentat că dispozițiile legale aplicabile persoanelor strămutate nu prevăd în mod expres înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor bănești, astfel că nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu, persoanelor născute în refugiu, statul având îndatorirea de a acorda protecție și sprijin, în mod legal,

tuturor cetățenilor săi. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor refugiate, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 127/2002, întrucât fiind născut în localitatea de refugiu a părinților săi, rezultă că nu și-a schimbat domiciliul și că nu a suferit persecuții de natură etnică. Recursul este nefondat. Verificându-se actele dosarului, se constată că sentința atacată este legală, în cauză fiind dovedit cu actul oficial eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj, refugiul familiei reclamantului, produs ca urmare a ocupării Ardealului de Nord. De asemenea, martorii V.V.

și R.C., prin declarațiile autentificate, au confirmat faptul refugierii din motive etnice, a părinților reclamantului, în altă localitate, decât în cea de domiciliu. Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii, pentru persoanele care s-au aflat în situația de refugiat, suferind persecuții de natură etnică. În raport cu aceste prevederi legale, în mod corect s-a reținut de către instanță, faptul că, fiind născut în localitatea și în perioada de refugiu a părinților săi, reclamantul are statutul de persoană refugiată, de la data nașterii și până la 6 martie 1945, data încetării stării de refugiu, fiind îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.

În consecință, pentru considerentele arătate, urmează a se respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 697 din 25 mai 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.