ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2556/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 17 mai 2004, reclamanta R.E. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 1327 din 10 martie 2004, emisă

de pârâtă și recunoașterea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2002,

în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului R.I., întrucât soțul ei, s-a

născut în localitatea în care familia lui se refugiase ca urmare a

persecuțiilor etnice la care au fost supuși românii din Ardealul de Nord, de

către administrația maghiară instaurată după Dictatul de la Viena.

Curtea de Apel Cluj, prin

sentința civilă nr. 842 din 22 iunie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea

emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj și a obligat-o pe aceasta să

emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască reclamantei, în calitate de

soție supraviețuitoare, beneficiul drepturilor acordate prin Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 8 august 1942 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2003.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză, a

rezultat că soțul reclamantei s-a născut la 8 august 1942, în localitatea

Buteni, județul Cluj, unde familia sa se refugiase ca urmare a persecuțiilor

etnice la care românii din Ardealul de Nord au fost supuși de către

administrația maghiară de ocupație și pe cale de consecință, beneficiază de

statutul de refugiat.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că născându-se

în refugiu, defunctul R.I. nu poate fi considerat persoană refugiată, deoarece

nu și-a schimbat domiciliul, pe de o parte, iar pe de altă parte, copiii

născuți în refugiu nu se numără printre categoriile, expres și limitativ

prevăzute de Legea nr. 189/2000, de beneficiari ai drepturilor acordate prin

acest act normativ.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiază de acest act normativ persoanele, cetățeni români,

care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au suferit persecuții din

motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate, în altă localitate,

decât cea de domiciliu.

Textul legii are în vedere

persecuțiile de ordin etnic la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copii născuți în perioada

refugiului.

Traiul în refugiu a avut

consecințe identice materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților,

cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul

refugiului, astfel încât nu se justifică aplicarea unui tratament juridic discriminator

pentru aceștia din urmă, așa cum corect a stabilit instanța de fond.

Pentru aceste considerente

și constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va

respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 842 din 22

iunie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.