ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2558/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 25 mai 2004, reclamanta K.C. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13.455 din 11 martie 2004 și

recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, prin

sentința civilă nr. 818 din 15 iunie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a

anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă să

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru

perioada 14 septembrie 1943 - 6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că părinții reclamantei K.C. au fost obligați, urmare

a persecuțiilor etnice la care au fost supuși, să se refugieze din teritoriul Ardealului

de Nord, după ocuparea acestuia, în septembrie 1940, de către Statul Ungar. Cum

reclamanta s-a născut în perioada refugiului, în localitatea în care familia ei

s-a refugiat, s-a considerat că în mod normal beneficiază și ea de statutul de

refugiat dobândit de părinți.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, cu motivarea că

persoanele născute în timpul de refugiului părinților nu se numără prin

categoriile expres și limitativ prevăzute de Legea nr. 189/2000. De asemenea,

recurenta a mai susținut în motivarea recursului său, că intimata fiind născută

în localitatea de refugiu, nu se poate afirma că și-a schimbat domiciliul și

nici nu poate fi considerată persoană persecutată etnic, atâta vreme, cât

nașterea s-a produs pe teritoriul Statului Român.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin acest act normativ, persoanele,

cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut

de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau

refugiate în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Textele legale au avut în

vedere persecuțiile din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de

cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copii născuți în

perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și

morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor, indiferent

că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimata-reclamantă s-a

născut la 14 septembrie 1943, în orașul Alba-Iulia, județul Alba, localitate în

care se refugiaseră părinții săi, Curtea de Apel Cluj a apreciat în mod corect

că beneficiază de drepturile acordate de Legea nr. 189/2000.

Față de considerentele

expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu

există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțată de instanța de

fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 818 din 15 iunie

2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.