ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2557/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 24 mai 2004, reclamanta C.D. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14238 din 13 aprilie 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2002.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că familia ei a fost obligată să se refugieze, ca urmare a

persecuțiilor etnice la care au fost supuși românii din Ardealul de Nord, de

către administrația maghiară instaurată după Dictatul de la Viena, din localitatea de domiciliu, Gherla, în comuna Dragodana, județul Argeș, unde

reclamanta s-a născut la 8 mai 1944.

Curtea de Apel Cluj, prin

sentința civilă nr. 817 din 15 iulie 2004, a admis acțiunea reclamantei C.D., a

anulat hotărârea emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta din urmă să emită o

nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile conferite de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada 8 mai 1944 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a hotărî astfel, instanța

de fond a reținut că reclamanta născându-se în timpul refugiului părinților săi,

este normal ca la rândul ei, să beneficieze de statutul de refugiat din motive

etnice, fiind de neconceput ca un copil să aibă un alt regim juridic, decât

restul familiei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj, solicitând casarea hotărârii și pe fond, respingerea acțiunii

formulată de reclamantă.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 nu cuprinde prevederi referitoare la copiii născuți în

perioada refugiului.

De asemenea, a mai precizat

că în cazul unor asemenea persoane nu se poate vorbi de o schimbare a

domiciliului și nici de persecuții din motive etnice, din moment ce s-au născut

în localitatea de refugiu aflată sub administrație românească.

Recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor Legii

nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni

români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Textul legii are în vedere

persecuțiile de ordin etnic la care au fost supuse unele persoane de cetățenie

română, fără a face distincție între părinți și copii născuți în timpul

refugiului.

Traiul în refugiu a avut

consecințe identice materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților,

cât și asupra copiilor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul

refugiului, astfel încât nu se justifică aplicarea unui tratament juridic

discriminator pentru aceștia din urmă, așa cum corect a stabilit instanța de

fond.

Pentru aceste considerente

și constatând că, potrivit art. 304 și 304

1

C. proc. civ., nu există

motive de casare sau modificare a hotărârii instanței de fond, Curtea va

respinge prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 817 din 15

iulie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 aprilie 2005.