ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 471/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, la data de 31 mai 2004, reclamantul C.I.F., în calitate de soț

supraviețuitor, a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând

anularea hotărârii nr. 14206 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâtă, cu

consecința recunoașterii în favoarea reclamantului, a calității sale de

beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, întrucât soția sa a

fost refugiată în perioada 30 august 1944 - 20 februarie 1945.

Prin sentința civilă nr. 856 din 23

iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I.F., a dispus

anularea hotărârii nr. 14206 din 13 aprilie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pe

aceasta să-i recunoască reclamantului, în calitate de soț supraviețuitor,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 30 august 1944 - 20

februarie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Instanța a reținut, în esență, că

reclamantul a făcut dovada că soția sa a fost nevoită să se refugieze, motiv

pentru care excluderea de la beneficiul acordat de lege este nelegală.

Prin recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, hotărârea nr. 856 din 23 iunie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj, a fost modificată, însă, prin decizia nr. 2488 din 13

aprilie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, care admite recursul declarat de Casa Județeană de

Pensii Cluj, casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea

reclamantului.

În motivarea hotărârii, Înalta Curte

reține că, în cauză, potrivit listelor eliberate de Arhivele Statului -

Regiunea Cluj, rezultă că localitatea Poiana, județul Cluj se afla sub

administrarea Statului Român. Din împrejurarea că în perioada 30 august 1944 -

20 februarie 1945, reclamanta a părăsit localitatea de domiciliu (Poiana), nu

se poate concluziona că s-a refugiat din motive etnice.

Intrând în posesia unor dovezi care

să ateste calitatea de refugiat a soției reclamantului, acesta a formulat

cerere de revizuire a hotărârii nr. 13241 din 10 februarie 2004, înregistrată

la 10 mai 2005, la Casa Județeană de Pensii Cluj, prin care a solicitat

reanalizarea cererii inițiale și, în baza noilor probe, acordarea drepturilor

recunoscute de lege, pentru perioada 6 septembrie 1944 - sfârșitul lunii

decembrie 1944.

Răspunsul primit de reclamant la

această cerere a fost nefavorabil, motiv pentru care reclamantul a formulat o

nouă acțiune în contencios administrativ, în contradictoriu cu Casa Județeană

de Pensii Cluj, având ca obiect anularea hotărârii nr. 13241 din 10 martie

2004.

Prin sentința civilă nr. 534 din 15

septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul C.I.F., s-a dispus

anularea hotărârii nr. 13241 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, fiind

obligată aceasta să-i recunoască reclamantului, în calitate de soț

supraviețuitor al defunctei C.M., calitatea de refugiat în perioada 6

septembrie 1944 - 15 decembrie 1944 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute

de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Curtea a reținut că, analizând

cererea reclamantului, prin prisma declarațiilor martorilor M.V. și A.M., a

adresei nr. C/2576 din 25 aprilie 2005, eliberată de Arhivele Naționale, care

atestă faptul că orașul Turda și localitățile din jur au fost ocupate de

trupele „germano-maghiare”, între 5 septembrie și 5 octombrie 1944, perioadă în

care au avut loc operațiuni de război, care au provocat pagube materiale, ceea

ce a determinat ca mulți locuitori să se refugieze, rezultă că în situația

concretă se poate stabili cu certitudine că părăsirea domiciliului de către

soția reclamantului a fost cauzată de persecuțiile etnice.

Întrucât din probele administrate nu

au rezultat decât luna și anul sfârșitului perioadei de persecuție, conform

adresei nr. 135/2002, înregistrată la Casa Județeană de Pensii Cluj, s-a considerat ziua de 15 a lunii respective, adică 15 decembrie 1944.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, susținând că intimatul a fost încadrat

abuziv în categoriile de beneficiari al Legii nr. 189/2000, deoarece, conform

înscrisurilor din documentul eliberat de Arhivele Statului, document nr. C/2576,

reiese că localitatea Turda a fost ocupată doar pentru perioada 5 septembrie

1944 - 5 octombrie 1944.

Examinând sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr.

105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art.

4 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G.

nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță

se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente [alin. (1)]

sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori [alin. (2)].

Cum, în cauză s-a făcut dovada

potrivit legii, că motivul părăsirii domiciliului de către soția reclamantului

l-a constituit persecuțiile de natură etnică în perioada 5 septembrie - 5

octombrie 1944, prin prisma declarațiilor martorilor M.V. și A.M., precum și a

adresei nr. C/2576 din 25 aprilie 2005, eliberată de Arhivele Naționale, în mod

corect instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant și, anulând

hotărârea nr. 1341 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, a obligat-o pe aceasta

să-i recunoască reclamantului, în calitate de soț supraviețuitor al defunctei C.M.,

calitatea de refugiat în perioada 6 septembrie 1944 - 15 decembrie 1944, cu

acordarea drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 1 ianuarie 2004.

Pentru motivele arătate, în temeiul art.

312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința

criticată, ca temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 534 din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006.