ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta R.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj,

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr.

10385 din 28 mai 2003, emisă de pârâtă și să-i recunoască acesteia, calitatea

de soție supraviețuitoare a soțului său decedat, R.Ș., motivând în esență că

este beneficiara drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr.

189/2000.

Prin sentința nr. 93 din 20

ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea reclamantei, a anulat

hotărârea nr. 10385 din 28 mai 2003, a Casei Județene de Pensii Cluj, a obligat

pârâta să emită o nouă hotărâre și să recunoască reclamantei, în calitate de

soție supraviețuitoare, drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, completată

prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 decembrie 1941 - 6 martie 1945,

începând cu data de 1 iunie 2003.

Pentru a pronunța o astfel

de hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut în esență că din actele depuse la

dosarul cauzei, respectiv certificatul de căsătorie al reclamantei, depozițiile

martorilor, s-a constatat că părinții decedatului soț s-au refugiat în anul

1940, din satul Șoimeni, în București, astfel că reclamanta a făcut dovada că

este soție supraviețuitoare a celui care a avut calitatea de strămutat și poate

beneficia de drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie, motivând că soțul reclamantei nu și-a schimbat domiciliul,

fiind născut la data de 17 decembrie 1941, în localitatea de refugiu a

părinților, localitate care era teritoriul Statului Român, astfel că

reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Din certificatul de

căsătorie al reclamantei rezultă că aceasta a fost căsătorită cu defunctul R.Ș.,

decedat la 29 februarie 1996.

Totodată, din conținutul

certificatului eliberat de Arhivele Naționale nr. 1484 din 12 mai 2003, coroborat

cu depozițiile martorilor C.I. și M.M., rezultă că părinții decedatului R.Ș.

s-au refugiat în toamna anului 1940, din satul Șoimeni, comuna Vultureni, în

București, unde s-a născut soțul reclamantei, la data de 17 decembrie 1941.

Potrivit art. 4 din O.U.G. nr.

173/2000 și O.U.G. nr. 242/2000, soțul supraviețuitor al celui dispărut care a

avut calitatea de strămutat, are dreptul la indemnizația lunară prevăzută de

lege, dacă ulterior nu s-a recăsătorit.

Astfel că, intimata-reclamantă

are calitatea de soție supraviețuitoare a unei persoane care avea calitatea de

refugiat și în mod corect, instanța de fond a reținut că poate beneficia de

drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 309/2002.

Pe cale de consecință,

Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 93 din 20 ianuarie

2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 februarie 2005.