ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta R.V. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 10385 din 28 mai 2003, emisă de pârâtă și să-i recunoască acesteia, calitatea de soție supraviețuitoare a soțului său decedat, R.Ș., motivând în esență că este beneficiara drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată de Legea nr. 189/2000. Prin sentința nr. 93 din 20 ianuarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 10385 din 28 mai 2003, a Casei Județene de Pensii Cluj, a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre și să recunoască reclamantei, în calitate de soție supraviețuitoare, drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, completată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 17 decembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2003. Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut în esență că din actele depuse la dosarul cauzei, respectiv certificatul de căsătorie al reclamantei, depozițiile martorilor, s-a constatat că părinții decedatului soț s-au refugiat în anul 1940, din satul Șoimeni, în București, astfel că reclamanta a făcut dovada că este soție supraviețuitoare a celui care a avut calitatea de strămutat și poate beneficia de drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând că soțul reclamantei nu și-a schimbat domiciliul, fiind născut la data de 17 decembrie 1941, în localitatea de refugiu a părinților, localitate care era teritoriul Statului Român, astfel că reclamantul nu a suferit persecuții din motive etnice. Recursul este nefondat. Din certificatul de căsătorie al reclamantei rezultă că aceasta a fost căsătorită cu defunctul R.Ș., decedat la 29 februarie 1996. Totodată, din conținutul certificatului eliberat de Arhivele Naționale nr. 1484 din 12 mai 2003, coroborat cu depozițiile martorilor C.I. și M.M., rezultă că părinții decedatului R.Ș.

s-au refugiat în toamna anului 1940, din satul Șoimeni, comuna Vultureni, în București, unde s-a născut soțul reclamantei, la data de 17 decembrie 1941. Potrivit art. 4 din O.U.G. nr. 173/2000 și O.U.G. nr. 242/2000, soțul supraviețuitor al celui dispărut care a avut calitatea de strămutat, are dreptul la indemnizația lunară prevăzută de lege, dacă ulterior nu s-a recăsătorit. Astfel că, intimata-reclamantă are calitatea de soție supraviețuitoare a unei persoane care avea calitatea de refugiat și în mod corect, instanța de fond a reținut că poate beneficia de drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 309/2002. Pe cale de consecință, Curtea constată că recursul este nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., urmează să îl respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 93 din 20 ianuarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2005.