ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8976/2005

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 3 noiembrie 2003 reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâta SC E.R. SA pentru anularea deciziei nr. 11635 din 9 octombrie 2003 prin care pârâta i-a respins notificarea privind restituirea în natură a 4,71 ha teren arabil sau restituirea în echivalent în caz de imposibilitate de restituire în natură. Tribunalul Gorj prin sentința civilă nr. 102 din 20 aprilie 2004 a respins acțiunea ca neîntemeiată. În motivarea acestei sentințe instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului pretins, suprafața de teren neputând fi identificată faptic de către expert pe teritoriul orașului Rovinari și în cadrul suprafețelor ocupate de pârâtă.

S-a mai reținut că reclamantul nu a putut face dovada localizării terenului în perioada presupusă a deposedării abuzive 1949-1962, în lipsa foii agricole. Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia civilă nr. 941 din 30 martie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantului. După administrarea de noi probe instanța de apel a reținut că reclamantul nu a dovedit fără echivoc dreptul de proprietate al autorului său asupra bunului pretins a fi restituit. Actul de vânzare-cumpărare din 1920 se referă la suprafața de teren de 5794 mp și nu la 4,71 ha iar mențiunea „La Rogojel” nu este suficientă pentru localizare. Registrul agricol nu a clarificat situația terenului, din contră, a adăugat cifre care ar totaliza un teren de 7,38 ha care nu se regăsește în acte.

S-a mai constatat că terenul deținut de pârâtă a fost obținut urmare exproprierilor operate în terenurile deținute de C.A.P. și nu de persoane fizice. Împotriva acestei hotărâri, reclamantul, la 27 aprilie 2005, a declarat în termen legal recurs, criticând soluția pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. În fapt reclamantul-recurent a arătat că instanțele au interpretat greșit actul de vânzare-cumpărare al autorului său, C.I.D. din care rezultă că acesta a deținut teren delimitat în suprafață și vecinătăți, în satul Roșia-Jiu, azi sat Vîrț, teren expropriat în anii 1960-1970 și dat în administrarea pârâtei.

Recurentul a mai arătat că expertul nu a luat în considerare procesul verbal de impozitare existent în dosarul de fond la fila 4. S-a criticat soluția pentru împrejurarea că deși există dovezi la dosar care atestă proprietatea și întinderea, instanțele au considerat în mod nejustificat că există debit cu privire la individualizarea terenului. Recurentul a mai arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea de noi probe formulate de reclamant, pronunțând în acest fel o hotărâre nelegală conform pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și probelor administrate în cauză se constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce urmează.

Instanțele, față de materialul probator existent în cauză administrat inițial în dosarul de fond și suplimentat în apel au făcut o corectă apreciere asupra neindividualizării terenului revendicat, la această concluzie conduce analiza pe care instanțele au făcut-o în aprecierea probelor, cu înscrisuri și expertiză. Prin încheierea din 12 ianuarie 2005 Curtea de Apel s-a pronunțat asupra probelor solicitate, încuviințând numai proba cu expertiză și acte. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. 295 alin. (2) C. proc. civ. Potrivit acestui text se pot administra probe noi propuse în condițiile art. 292 C. proc. civ. dacă instanța consideră că sunt necesare pentru soluționarea cauzei.

În lumina acestor dispoziții procedurale instanța în mod corect a respins ca inadmisibilă suplimentarea probelor cu proba testimonială față de împrejurarea că această probă nu a fost solicitată la fond și ceea ce urmează a se dovedi cu martori, proprietatea, excede forței probante a unei declarații testimoniale. Critica hotărârilor judecătorești a vizat în realitate greșita apreciere a probelor și nu neluarea în considerare a acestora, motiv prevăzut în vechea reglementare a Codului de procedură civilă, la pct. 11 al art. 304 și care din 2 octombrie 2000 a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000. Pe un asemenea motiv nu se mai poate întemeia un recurs. Nu s-a dovedit că instanțele au făcut o greșită interpretare a actelor deduse judecății, în special a actului de vânzare-cumpărare, al autorului reclamantului, act care a fost analizat ca translativ, de proprietate dar care nu a permis identificarea faptică a bunului pentru considerentele expuse în detaliu de instanțe.

Deși instanțele au arătat inadvertențele înregistrate în actele prezentate în susținerea acțiunii, reclamantul în critica ce o aduce sub acest aspect hotărârilor invocă generic că a făcut dovada proprietății „cu actele prezentate” fără a combate concret inadvertențele sau carențele semnalate în materialul probator administrat. Pentru considerentele arătate și constatând că nu sunt motive pentru a modifica sau casa decizia Curții de Apel, se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul C.D. împotriva deciziei nr. 941 din 30 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Craiova. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2005.