ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3999/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

au introdus acțiunea în revendicarea suprafeței de 366 m.p. situată în Tg. Jiu,

în contradictoriu cu Primăria și cu Statul Român, preluată prin expropriere,

dispusă prin Decretul nr. 22/1974.

Tribunalul Gorj, în cel de-al doilea ciclu

judiciar, a respins acțiunea întrucât terenul este ocupat de o piață publică,

căi de acces, platforme de beton ș.a.

În al treilea ciclu judiciar, aceeași instanță

prin sentința civilă nr. 154 din 25.IX.2001 respinge acțiunea, întrucât scopul

exproprierii s-a realizat.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia civilă nr.

3/21 ianuarie 2002 a respins apelul reținând, în esență, că reclamanții nu au

urmat procedura prev. de Legea nr. 10/2001, ale cărei dispoziții nu se aplică

în speță, iar scopul exproprierii s-a realizat, cum se atestă prin raportul de

expertiză, terenul în litigiu făcând parte din domeniul public local.

Contra deciziei reclamanții au

declarat recurs, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.,

criticând-o pentru că:

- nu s-a însușit expertiza 2

efectuată în ciclul trei procesual, depusă la 10.07.2001, care stabilește că

254 m.p. teren nu este utilizat în scopul pentru care a fost expropriat;

- nu s-au plătit despăgubirile

civile, iar terenul nu este afectat utilități publice;

- în speță, nu se aplică retroactiv

Legea nr. 33/1994, cât timp exproprierea s-a realizat în 1972 și

- terenul nu face parte din domeniul

public local.

2.1. În cererea de chemare în

judecată se fixează cadrul procesual, reclamanții intitulându-și acțiunea în

revendicare, indicând temeiul de drept din art. 480 C. civ. și relevând clar că

preluarea imobilului a fost prin expropriere individuală dispusă prin Decretul

nr. 22/1974 în vederea construirii unui ansamblu de locuințe și piață

agroalimentară.

2.2. Prin Decretul prezidențial nr.

22/1974 s-a dispus exproprierea suprafeței de 8220 m.p. teren situat în Tg.

Jiu, incluzând și suprafața de 366 m.p. din litigiu, iar, prin procesul verbal

nr. 2719 din 25 mai 1974 s-a preluat bunul expropriat și a fost evaluat, pentru

fiecare titular, la poziția nr. 11 fiind reclamanta P.I.A.

De asemenea, în anexa 16 la decret

apare număr  P.I.A. cu 366 m.p. teren.

2.3. Exproprierea s-a realizat, iar

lucrările de executare și amenajare a pieței          agroalimentare au fost

finalizate în zona 9 mai.

Cum rezultă din schițele de

amplasament și din înscrisul „G. Sistemele de infrastructură privind

administrarea domeniului public, are terenurile aferente”, Piața 9 mai cuprinde

6560 m.p. teren, din care 820 m.p. construită, platforma acoperită cu mese –

540 m.p. și teren aferent de 5100 m.p. Așadar, suprafața revendicată este

inclusă în „Inventarul bunurilor care aparține domeniului public” aprobat prin

Hotărârea Consiliului Local nr.133 din 30.07.1999, exproprierea fiind, deci,

finalizată.

2.4. Expertiza tehnică identifică

terenul în litigiu ca fiind în amplasamentul expropriat și inclus în piața

agroalimentară. Ea stabilește, într-o propoziție generică, fără a determina, că

„trebuie să spunem concret că acest teren nu poate avea decât 254 m.p.,

cuprinsă între niște laturi...”, că „singura amenajare ... o reprezintă

asfaltarea acestui teren ... fiind amplasate număr tonete ... destinate

comerțului stradal..”.

În același sens este și prima

expertiză, care, însă, relevă clar că terenul este amenajat și destinat pieții

comerciale.

2.5. Expertiza este, însă,

ilustrarea terenului prin planșele foto, rezultând clar că această suprafață se

află în incinta zonei de piață, este amenajată și utilizată în acest scop,

adică în acord cu scopul exproprierii.

Așadar, ambele instanțe au reținut o

situație de fapt completă și conformă probelor administrate, fără a-și însuși

concluzia inexactă a expertizei P. în sensul că terenul de 254 m.p. este liber și

disponibil, iar exproprierea nu și-a atins scopul.

Acțiunea în revendicare este

nefondată, terenul intrând, cu titlu legal, în proprietatea statului, iar

scopul exproprierii a fost realizat. În situația invocată, dar neprobată, că

reclamanții nu au primit despăgubirea pentru expropriere, ei aveau, eventual,

calea procedurii speciale prev. de Legea nr. 10/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanții P.I.

și P.A.împotriva deciziei 3 din 21 ianuarie 2002 a Curții de Apel Craiova,

secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2003.