ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3439/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 323/2003,
pronunțată la data de 2 aprilie 2003 în dosarul nr.,1686/2003, Curtea de Apel
Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea
formulată de reclamanta N.V., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii
Cluj și a anulat hotărârea nr. 7292 din 6 februarie 2003, adoptată de Comisia
de aplicare a O.G. nr. 105/1999, pârâta fiind obligată să-i recunoască
reclamantei, calitatea de soție supraviețuitoare, care nu s-a recăsătorit și
să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, modificată și completată
prin Legea nr. 189/2000, după soțul său, N.C., decedat, pentru perioada
refugiului, 13 mai 1943 – 6 martie 1945 și să-i stabilească drepturile
corespunzătoare, începând cu data de 1 februarie 1945.
Pentru a pronunța această soluție,
curtea de apel a reținut, în esență, că recurenta se află în situația prevăzută
de art. 4 din O.U.G. nr. 173/2000 și O.U.G. nr. 242/2000, având calitatea de
soție supraviețuitoare a unei persoane, care avea calitatea de refugiat și
astfel, trebuie să beneficieze de drepturile pe care legea le acordă soților
supraviețuitori, care nu s-au mai recăsătorit.
Împotriva acestei soluții a formulat
recurs Casa Județeană de Pensii Cluj susținând, în esență, că instanța de fond
a aplicat greșit legea.
A arătat că instanța de fond, fără
temei legal, a admis cererea intimatei, întrucât soțul recurentei-intimate,
decedat, s-a născut la 13 mai 1943 în localitatea Timișoara, din părinți care
s-au refugiat anterior nașterii sale, în această localitate și nu îndeplinește
cerințele H.G. nr. 127/2002.
Pentru ca o persoană să dobândească
calitatea de refugiat în sensul acestui act normativ, susține recurenta, este
necesar ca din cauza persecuțiilor etnice la care a fost supusă, să-și fi
schimbat domiciliul în altă localitate, condiții care nu au fost îndeplinite.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că soțul
recurentei, decedat, s-a născut la data de 13 mai 1943 în Timișoara, unde
părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a
persecuțiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit O.G. nr. 105/1999, aprobată
prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanțe,
persoana, cetățean român care, în perioada regimului instaurat de la 6
septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice și
care se află în una din cele 6 situații enumerate.
Legiuitorul a urmărit ca de aceste
drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români care au
avut de suferit persecuții exercitate din motive etnice, prin persoană
persecutată, fiind înțeleasă atât persoana care a suferit persecuțiile
respective în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile
respective în mod indirect, din această categorie făcând parte copiii care s-au
născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați ca
urmare a unor persecuții etnice.
Față de cele de mai sus, soluția
instanței de fond este temeinică și legală, urmând ca recursul să fie respins
ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Casa
Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 323 din 2 aprilie 2003
a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca
nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 octombrie 2003.