ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3061/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 14 aprilie 2008, reclamanta M.A. a solicitat

instanței ca, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, prin

hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea hotărârii nr. 22.517 din data

de 30 ianuarie 2008 emisă de pârâtă și recunoașterea calității de refugiat a

soțului său, în prezent decedat, M.P., cu consecința obligării pârâtei la

acordarea drepturilor prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000 în favoarea sa

și stabilirea statutului de urmaș de refugiat.

Reclamanta a mai arătat că soțul său a fost refugiat în perioada martie

1941 septembrie 1945, dar martorul H.I., dintr-o eroare, a menționat greșit

perioada de refugiu a soțului său.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 440 din 22 mai

2008, a admis acțiunea, a dispus anularea hotărârii nr. 22517 din 30 ianuarie

2008 emisă de pârâtă, a obligat pârâta să-i recunoască

reclamantei calitatea de soție supraviețuitoare a

celui refugiat

în perioada 15 martie 1941 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările

ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2008.

Instanța a reținut că soluția se impune,

în raport cu probele administrate și cu dispozițiile art. 1 și ale art. 3 din

Legea nr. 189/2000.

Împotriva sus menționatei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând respingerea

acțiunii formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Recurenta a susținut că hotărârea

instanței este eronată, întrucât se bazează exclusiv pe declarațiile de

martori, nesusținute de acte oficiale.

Analizând sentința atacată, în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și

cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală și temeinică.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia persoana,

cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive

etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât

cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a ordonanței,

aprobată prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

Conform art. 3 din Legea nr. 189/2000,

soțul supraviețuitor din categoria persoanelor prevăzute la art. 1 va beneficia,

începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, în

condițiile acestei ordonanțe, de o indemnizație lunară, dacă ulterior nu s-a

recăsătorit.

În mod eronat recurenta pârâtă susține

că intimata reclamantă nu s-ar afla în această situație.

Astfel, din declarația judiciară a

martorului H.I. și declarațiile autentice ale martorilor H.I. și F.M.T.,

coroborate cu actele de stare civilă depuse de reclamantă în sprijinul cererii

sale, rezultă că s-a făcut dovada, în condițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002

că, în perioada martie 1941 – 6 martie 1945, soțul reclamantei, M.P. împreună

cu familia sa s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul Copru, județul

Cluj în localitatea Catina, județul Cluj, datorită persecuțiilor exercitate pe

criterii etnice.

În consecință, față de dovezile existente

la dosar, se reține că sentința este legală și temeinică motiv pentru care, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., se va respinge recursul,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 440 din 22 mai 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

iunie 2009.