ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta S.R.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 23470 din 30 august 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2008. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că soțul ei S.S., în prezent decedat, împreună cu părinții săi, din cauza represaliilor autorităților maghiare a fost nevoit să plece în luna octombrie 1940 din localitatea Buza, județul Cluj în localitatea Cătina, județul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în luna iunie 1945. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor B.I.

și D.I. Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii. Prin sentința civilă nr. 65 din 17 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 23470 din 30 septembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2008. Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta este soția supraviețuitoare a numitului S.S., decedat la 28 octombrie 1992 și că după decesul acestuia reclamanta nu s-a recăsătorit. Împotriva acestei hotărâri pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că Legea nr. 189/2000 prevede că dovezile care pot reconstitui evenimente atât de îndepărtate sunt declarațiile de martori. La baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul în care nu există nici un document oficial stau declarațiile notariale a doi martori. Așadar, potrivit pluralului legii ar trebui să avem două surse de informație care să indice împreună aceleași date: data de plecare, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului. Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege. Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că soțul reclamantei s-a refugiat din localitatea Buza, județul Cluj în localitatea Cătina, județul Cluj în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului iar reclamanta se află în situația prevăzută de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000 potrivit cărora „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă ulterior nu s-a recăsătorit”. Așadar, înscrisurile și declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 65 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2009.