ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4829/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta S.R. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 23470

din 30 august 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană

refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

pentru perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2008.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că soțul ei S.S., în prezent decedat,

împreună cu părinții săi, din cauza represaliilor autorităților maghiare a fost

nevoit să plece în luna octombrie 1940 din localitatea Buza, județul Cluj în

localitatea Cătina, județul Cluj, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu

în luna iunie 1945.

În

susținerea acțiunii, reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri,

printre care acte de stare civilă și declarațiile autentificate ale martorilor B.I.

și D.I.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 65 din 17 februarie 2008 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 23470 din 30 septembrie 2008 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de

persoană refugiată, în perioada octombrie 1940 – 6 martie 1945 și, totodată,

să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

data de 1 septembrie 2008.

Pentru

a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta este

soția supraviețuitoare a numitului S.S., decedat la 28 octombrie 1992 și că după

decesul acestuia reclamanta nu s-a recăsătorit.

Împotriva acestei hotărâri pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivele de recurs se susține că Legea nr. 189/2000 prevede că dovezile care

pot reconstitui evenimente atât de îndepărtate sunt declarațiile de martori.

La baza recunoașterii statutului de refugiat în cazul

în care nu există nici un document oficial stau declarațiile notariale a doi

martori.

Așadar,

potrivit pluralului legii ar trebui să avem două surse de informație care să

indice împreună aceleași date: data de plecare, localitatea de plecare, motivul

plecării, localitatea de refugiu, data întoarcerii din refugiu, pentru a putea

fi coroborate în favoarea reclamantului.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor

arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și

este de necontestat faptul că soțul reclamantei s-a refugiat din localitatea Buza,

județul Cluj în localitatea Cătina, județul Cluj în perioada octombrie 1940 – 6

martie 1945, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a suportat

consecințele morale și materiale ale refugiului iar reclamanta se află în

situația prevăzută de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 189/2000 potrivit

cărora „soțul supraviețuitor al celui decedat, din categoria persoanelor

prevăzute la art. 1, va beneficia începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea de o indemnizație lunară neimpozabilă, dacă

ulterior nu s-a recăsătorit”.

Așadar, înscrisurile și declarațiile

martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă

cerințele prevăzute de lege.

Astfel fiind, Înalta Curte constată

că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va

menține.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 65 din 17 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4

noiembrie 2009.