ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 6 ianuarie 2004, reclamanta T.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 1726

din 24 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea

pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare după defunctul soț.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că a fost soția lui T.R. și că nu s-a recăsătorit după

decesul soțului ei.

A susținut că soțul ei se

încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

așa încât a solicitat pârâtei să i se stabilească indemnizația prevăzută de

acest act normativ.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 158 din 3

februarie 2004 a admis acțiunea reclamantei a anulat hotărârea contestată și a

obligat pârâta să-i recunoască calitatea de moștenitor al soțului refugiat, pe

perioada 21 iulie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a soluționa astfel,

instanța a reținut că în momentul în care a avut loc refugiul familiei sale,

decedatul nu era născut, împrejurare care nu este de natură să justifice

refuzul recunoașterii statutului de refugiat, din momentul nașterii.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că, întrucât soțul reclamantei nu era născut la data strămutării părinților săi

și, deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat din motive etnice, nu

sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere prevederile art. 305

1

C. proc.

civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca

atare.

Astfel, instanța de fond a

reținut în mod întemeiat faptul că și soțul reclamantei, născut în localitatea

unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice, părinții săi, a

dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că

finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor

care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi

exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu,

care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de

folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu.

În raport cu cele expuse,

Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 158 din 3

februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2005.