ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1373/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 6 ianuarie 2004, reclamanta T.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 1726 din 24 noiembrie 2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș și obligarea pârâtei să emită o hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soție supraviețuitoare după defunctul soț. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost soția lui T.R. și că nu s-a recăsătorit după decesul soțului ei. A susținut că soțul ei se încadrează în situațiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, așa încât a solicitat pârâtei să i se stabilească indemnizația prevăzută de acest act normativ.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 158 din 3 februarie 2004 a admis acțiunea reclamantei a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască calitatea de moștenitor al soțului refugiat, pe perioada 21 iulie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că în momentul în care a avut loc refugiul familiei sale, decedatul nu era născut, împrejurare care nu este de natură să justifice refuzul recunoașterii statutului de refugiat, din momentul nașterii. Împotriva sentinței a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că, întrucât soțul reclamantei nu era născut la data strămutării părinților săi și, deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere prevederile art. 305 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, instanța de fond a reținut în mod întemeiat faptul că și soțul reclamantei, născut în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.

Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu. În raport cu cele expuse, Curtea va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 158 din 3 februarie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005.