ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2711/2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2711/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 63 din 12 februarie 2003,

Tribunalul Dolj a respins contestațiile formulate de reclamanții I.M., P.G.M., P.E.Ș.,

M.N. și M.N. împotriva dispoziției din 3 iunie 2002 emisă de primarul Municipiului

Craiova cu privire la notificarea din 4 iulie 2001, având ca obiect restituirea

în natură a terenurilor situate în zona ,,H.D.”, reținând că terenurile nu pot

face obiectul Legii nr. 10/2001, pe de o parte, pentru că au fost preluate în

baza Decretului de expropriere nr. 2905/1943 și, pe de altă parte, pentru că

sunt terenuri arabile și în raport de prevederile art. 8 din Lege, acestea

constituie obiect de reglementare al legilor fondului funciar.

Prin Decizia civilă nr.

232 din 26 septembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost admis

apelul declarat de reclamanți, a fost anulată sentința civilă nr. 63 din 12 Februarie

2003 a Tribunalului Dolj și s-a reținut cauza pentru rejudecare, iar prin Decizia

nr. 394 din 4 februarie 2005 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea

reclamanților reținând că aceștia au beneficiat de măsurile reparatorii

prevăzute de legile fondului funciar.

Prin sentința civilă nr.

105 din 5 martie 2003, Tribunalul Dolj a respins contestațiile formulate de

reclamanții I.M., P.G.M. și P.E.Ș. împotriva dispoziției din 3 decembrie 2002

emisă de primarul Municipiului Craiova cu privire la notificarea din 17 ianuarie

2001 având ca obiect terenul în suprafață de 45 de ha din zona ,,H.D.”,

reținând că terenurile solicitate nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001,

regimul lor juridic fiind reglementat de legile fondului funciar. Deși în

cuprinsul hotărârii judecătorești este menționată notificarea din 2001,

potrivit precizării părților rezultă că e vorba de notificarea din 17 ianuarie 2011

întrucât vizează aceeași dispoziție din 3 decembrie 2002 emisă de primarul Municipiului

Craiova.

Prin Decizia civilă nr.

234 din 26 septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul

reclamanților, a anulat sentința și a reținut cauza spre rejudecare, iar prin Decizia

nr. 395 din 4 februarie 2005 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea

reclamanților reținând că aceștia au beneficiat de măsurile reparatorii

prevăzute de legile fondului funciar.

Prin sentința civilă nr.

1227 din 4 octombrie 2006, Tribunalul Dolj a admis în parte acțiunea formulată

de reclamanții I.M., P.G.M. și P.E.Ș. cu privire la notificarea din 17 ianuarie

2002 având ca obiect despăgubiri bănești pentru terenul în suprafață de 45 ha

din zona ,,H.D.”, obligând Primăria Craiova să acorde despăgubiri pentru

suprafața de 8,5 ha teren situat în pct. ,,P.” în sumă de 10.306.900 lei. S-a

respins cererea de intervenție formulată de intervenienții M.N. și M.N.E. și

s-a respins acțiunea față de Cancelaria Primului Ministru - C.C.S.D.

Prin Decizia nr. 3633

din 6 aprilie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

reclamanților împotriva Deciziilor nr. 394 și 395 din 4 februarie 2006,

trimițând cauza spre rejudecare,iar Curtea de Apel Craiova a pronunțat Decizia nr.

332 din 2 decembrie 2009 prin care a respins apelul reclamanților și

intervenienților împotriva sentințelor civile nr. 63 din 12 februarie 2003, nr.

105 din 5 martie 2003 și nr. 1227 din 4 octombrie 2006 și a admis apelul

pârâților împotriva sentinței civile nr. 1227 din 4 octombrie 2006, schimbând

hotărârea în sensul respingerii acțiunii.

Prin Decizia nr. 6141

din 16 noiembrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

declarate de reclamanți împotriva Deciziei nr. 332 din 2 decembrie 2009 a

Curții de Apel Craiova și a trimis cauza spre rejudecare, în urma strămutării

fiind pronunțată Decizia civilă nr. 117/Ap din 18 octombrie 2011 de Curtea de

Apel Brașov prin care s-au schimbat în tot sentințele civile nr. 63/2003, nr. 105/2003

și nr. 1227/2006 ale Tribunalului Dolj și s-a dispus restituirea în natură a

imobilului teren în suprafață de 16,61 ha teren situat în intravilanul

Municipiului Craiova la locul denumit „H.D.” și despăgubiri, în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren, situat în

intravilanul Municipiului Craiova, în suprafață de 8,5 ha, în pct. „P.”

Prin sentința civilă nr.

226 din 2 iunie 2010, Tribunalul Dolj a admis acțiunea formulată de reclamanții

M.N., M.N.E., I.M., P.G.M. și P.E.Ș. cu privire la notificarea din 4 iulie 2001

având ca obiect despăgubiri pentru terenurile afectate de construcții din

zona,, H.D.”, stabilind dreptul la acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

de 9 ha din pct. ,,B.” și de 12 ha din pct. ,,A.”

Prin Decizia nr. 320

din 3 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins apelul intervenienților

și a admis apelul pârâților, schimbând în parte sentința civilă nr. 226 din 2

iunie 2010, în sensul stabilirii dreptului reclamanților și intervenienților la

despăgubiri pentru suprafața de 12 ha din ,,A.”

Prin Decizia nr. 599

din 8 februarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile

declarate de reclamanta M.N. și pârâtul primarul municipiului Craiova și

intervenienții I.M. și P.S. împotriva Deciziilor nr. 117 din 18 octombrie 2011

a Curții de Apel Brașov și nr. 320 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel

Craiova și a trimis cauza spre rejudecarea apelurilor declarate împotriva

sentințelor nr. 63 din 12 februarie 2003, nr. 105 din 5 martie 2003, nr. 1227

din 4 octombrie 2006 și nr. 226 din 2 iunie 2010 pronunțate de Tribunalul Dolj

. A respins ca neavenit recursul intervenientei SC C.H.R.H.D. SRL și a admis

cererea de intervenție formulată de A.T., B.M., B.D.F., C.E., C.O., C.V., C.V.,

C.D., D.G., D.C.F., D.I.V., G.C., G.M., I.M., M.D., M.V., N.D., N.M., N.C., P.M.,

P.T.L., S.V., S.G., T.I. în interesul primarului municipiului Craiova.

Prin această ultimă

decizie de casare s-a stabilit că se impune clarificarea întinderii dreptului

de proprietate al autorilor reclamanților și identificarea terenurilor pentru

care au fost acordate măsuri reparatorii potrivit legii fondului funciar pentru

a se evita acordarea unei duble reparații.

În baza art. 296 C.

proc. civ., în urma rejudecării apelurilor declarate împotriva sentințelor

civile nr. 63 din 12 februarie 2003, nr. 105 din 5 martie 2003, nr. 1227 din 4

octombrie 2006 și nr. 226 din 2 iunie 2010 pronunțate de Tribunalul Dolj,

Curtea de Apel Brașov a constatat următoarele:

Împotriva sentinței

civile nr. 63 din 12 februarie 2003 au declarat apel reclamanții I.M., P.G.M., P.E.Ș.,

M.N. și M.N. care au susținut greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 față de

regimul juridic de teren intravilan al imobilelor din zona H.D.

Împotriva sentinței

civile nr. 105 din 5 martie 2003 au declarat apel reclamații I.M., P.G.M. și P.E.Ș.

care au susținut că terenurile sunt situate în intravilan și le sunt aplicabile

dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței

civile nr. 1227 din 4 octombrie 2006 au declarat apel reclamanții M.N. și M.N.

care au susținut că sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru terenurile din

litigiu precum și pârâții Consiliul local Craiova și primarul municipiului

Craiova care au arătat că terenurile nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței

civile nr. 226 din 2 iunie 2010 au declarat apel intervenienții I.M., P.G.M. și

P.E.Ș. care au susținut lipsa calității procesuale a reclamantei M.N.E. și

pârâții Primăria municipiului Craiova și primarul municipiului Craiova care au

arătat că reclamanții și pârâții nu pot avea beneficiul despăgubirilor întrucât

li s-ar crea o dublă reparație având în vedere că au fost validați pentru

întreaga moștenire în temeiul legilor fondului funciar.

În temeiul art. 137

C. proc. civ. cu privire la excepțiile invocate, curtea de apel a constatat

următoarele:

Excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei M.N.E. a fost rezolvată irevocabil

prin Decizia de casare nr. 6141 din 16 noiembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, care a reținut fără echivoc, în considerente, că

reclamanta are „legitimare procesuală activă, justificată de calitatea de

persoană îndreptățită, în raport de prevederile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001”.

Calitatea procesuală a fost dovedită prin certificatele de moștenitor din 1993,

din 1996 și din 1998 din care rezultă că reclamanta M.N.E. este moștenitoarea

testamentară a autorului F.I., decedat la data de 13 noiembrie 1997, care la

rândul său este moștenitorul legal, dar și testamentar al soției sale F.G.,

decedată la data de 3 noiembrie 1995 și moștenitoare a lui M.G., așa cum

rezultă din certificatul de legatar din 18 noiembrie 1998.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a C.C.S.D. din cadrul Cancelaria Primului Ministru

a fost admisă prin sentința nr. 1227 din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj

și excepția nu a mai fost apelată de către părți, astfel încât urmează a fi

menținută, față de prevederile art. 1 și 13 din Legea nr. 247/2005 cu privire

la atribuțiile acestei comisii în cadrul procedurilor administrative, atribuții

ce exclud competența acestei instituții cu privire la Legea nr. 10/2001.

Excepția lipsei calității

procesuale pasive a A.V.A.S. București a fost admisă prin încheierea din 11

noiembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 13783/54/2006 al Curții de Apel

Craiova și a fost menținută, având în vedere că, potrivit cap.2 alin. (1) din H.G.

nr. 250/2007 această instituție nu este învestită cu soluționarea

notificărilor, respectiv nu este unitatea deținătoare sau persoana juridică

abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se

află în patrimoniul său și nici nu se află în situația prevăzută de art. 31 alin.

(3) prin raportare la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a M.F.P. prin D.G.F.P. Dolj și apoi D.G.F.P. Brașov

a fost admisă întrucât, față de obiectul litigiului reprezentat de contestații

și cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001, aceasta nu are calitate

procesuală, nefiind emitenta dispozițiilor contestate și nici unitatea

deținătoare a imobilelor terenuri. De altfel, potrivit Deciziei nr. 27/2011 a Înaltei

Curții de Casație și Justiție, date în recurs în interesul

legii, s-a stabilit cu putere obligatorie că în acțiunile întemeiate pe

dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, prin care se solicită

obligarea statului român la acordarea despăgubirilor bănești pentru imobilele

preluate în mod abuziv, statul român nu are calitate procesuală pasivă.

În urma

decesului reclamantei P.E.Ș., procesul a fost continuat de moștenitorii

reclamanți I.M. și P.S. conform testamentului din 30 octombrie 2010, iar ca

urmare a decesului reclamantului P.G.M. a fost preluat de succesoarea P.S.,

potrivit certificatului de moștenire din 2 februA. 2012.

În urma

conexării dosarelor, s-a constatat că reclamanții din cauză au și calitatea de

intervenienți în interes propriu în cauzele conexate, astfel încât s-a avut în

vedere dubla lor calitate de reclamanți intervenienți pentru M.N., M.N., I.M.,

P.G.M. și P.E.Ș. prin moștenitori.

O altă

problemă de drept ce a fost dezlegată prin Decizia de casare nr. 6141 din 16

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost cea legată de

incidența în cauză a Legii nr. 10/2001. Prin această decizie s-a reținut în mod

irevocabil faptul că Legea nr. 10/2001 are caracter de complinire a legilor

fondului funciar și a altor acte cu caracter reparatoriu, domeniul său de

reglementare acoperind acele terenuri situate în intravilanul localității care

nu au fost restituite integral persoanelor îndreptățite, arătându-se că această

lege este incidentă în speță, chiar dacă la momentul preluării abuzive terenul

era situat în extravilan.

Pe fondul cauzei,

față de îndrumările date de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr.

599 din 8 februarie 2013, s-a constatat următoarele:

Notificările din 2001

și din 2002, formulate în baza Legii nr. 10/2001 de reclamanți, au vizat

terenurile în suprafață de 45 de ha situate în intravilanul orașului Craiova în

zona „H.D.” pentru care reclamanții intervenienți au solicitat, pe de-o parte,

restituirea în natură cu privire la suprafețele libere din punctul „H.D.” și,

pe de altă parte, despăgubiri pentru terenurile afectate de construcții din

punctele „P.”, „B.” și „A.”. Astfel, terenurile ce formează obiectul celor 4

notificări sunt cele identificate sub denumirea de,,H.D.” de 16,61 ha, terenul,,B.”

de 9 ha, terenul,,P.” de 8,5 ha și terenul,,A.” de 1 ha.

Prin Dispozițiile din

2002, emise de primarul Municipiului Craiova, au fost respinse cererile de

restituire a terenurilor situate în zona „H.D.”, cu motivarea că aceste

terenuri nu fac obiectul Legii nr. 10/2001, fiind incidente dispozițiile art. 8

din actul normativ citat.

În speță,

notificările din 2001 și din 2002 fiind întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 10/2001,

s-a analizat în ce măsură solicitările reclamanților îndeplinesc condițiile

acestei legi.

Potrivit art. 1 din Legea

nr. 10/2001, fac obiectul legii imobilele preluate în mod abuziv de stat, de

organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6

martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în

baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și

nerestituite. Cu privire la această dispoziție legală s-a constatat că pentru

terenurile din litigiu, titlurile în baza cărora au fost preluate de către stat

sunt: Decretul regal nr. 2905/1943 privind exproprierea celor 3,38 ha în zona ,,H.D.”,

actul din 28 mai 1945 privind exproprierea a 0,3425 ha pe teritoriul fostei

comune Bordei și H.C.M. nr. 1108/1951 privind exproprierea celor 30 ha din

comuna Bordei. Pentru restul terenurilor nu au fost identificate actele de

preluare de către stat, astfel încât s-a constatat că acestea au fost preluate

în mod abuziv.

De asemenea, în

Registrul de

evidență al cererilor cu cedări de terenuri se menționează faptul că numita D.A.

a formulat cerere pentru cedarea către stat a terenurilor agricole în suprafață

de 25 ha din zona Bordei. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001

constituie imobile preluate în mod abuziv în sensul Legii nr. 10/2001 și

imobilele donate statului pentru care nu s-au încheiat acte autentice. Cum

pentru terenurile deținute de D.A. nu au fost încheiate acte autentice, rezultă

că acestea au fost preluate în mod abuziv.

În ceea ce privește

condițiile impuse de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 s-a constatat că

nu intră sub incidența legii terenurile situate în extravilanul localităților

la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror

regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare. Conform

expertizelor efectuate în cauză, terenurile din litigiu sunt terenuri situate

în intravilanul localității Craiova cel puțin la data notificărilor. Domeniul

de reglementare al Legii nr. 10/2001 are caracter de complinire în raport cu

actele normative anterioare, cu caracter reparatoriu din domeniul imobiliar,

inclusiv din fondul funciar, în sensul că intră sub incidența legii și acele

terenuri situate în intravilan care, până la intrarea în vigoare a legii,

respectiv 14 februarie 2001, nu au fost restituite integral persoanelor

îndreptățite, în acest sens fiind dispozițiile art. 6.1 din H.G. nr. 250/2007.

O primă chestiune ce a

fost analizată potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ. a vizat stabilirea

întinderii dreptului de proprietate al autorilor reclamanților, din actele

dosarului constatându-se următoarele:

M.G. a dobândit în

proprietate următoarele imobile:

- prin actul de

vânzare din 31 mai 1894 - terenuri și case în Craiova și în afara Barierei Vâlcii,

în comuna Mischii, în total aproximativ 1500 mp, respectiv 0,15 ha (4 stj/ 3,5

stj= 14 stj, adică 56 mp considerând 1 stânjen = 2 metri; 4 stj/2,6 stj, adică

41,6 mp; 6 stj./ 11 stj/31 stj. adică 1364 mp);

- prin actul de

vânzare din 18 iunie 1894 - 3 pogoane teren arabil în comuna Pielești și 4,5

pogoane în localitatea Valea Roșie, total 7,5 pogoane, adică 3,75 ha

(considerând că un pogon are 5.012,08 mp, respectiv 0,5 ha);

- prin actul de

vânzare din 9 aprilie 1896 - 1,5 pogoane la Bariera Cuza Vodă fostă Bucuresci,

adică 0,75 ha;

- prin actul de

schimb din 23 octombrie 1896 - 2 pogoane, adică 1 ha tot la Bariera Cuza Vodă

fostă Bucuresci;

- din inventarul

întocmit la 17 mai 1901 cu privire la M.P.H.D. rezultă că M.G. a luat în arendă

construcțiile, împrejmuirea și via din cadrul moșiei - (fila 11 Dosar nr. 2004/2003

Curtea de Apel Craiova);

- prin contractul de

vânzare din 29 ianuarie 1902 - via și pământuri situate în Plaiul H.D. fără

suprafață specificată, însă potrivit prețului vânzării, se estimează o

suprafață de 21 pogoane, respectiv 10,5 ha, amplasarea terenurilor fiind la sud

de H.D.;

- prin actul de

vânzare din 1 februarie 1902- cumpără 21 pogoane adică 10,5 ha în locul ,,P.”;

- prin actul de

vânzare din 21 februarie 1903 - cumpără 4,5 pogoane teren arabil în afara Barierei

Bucuresci, raionul Craiova, adică 2,25 ha;

- prin contractul de

vânzare din 8 februarie 1906 - cumpără 90 pogoane, respectiv 45 ha M.P.H.D.,

incluzând „H.D.” și „B.”;

- pentru terenul,,A.”

părțile nu au indicat actul de dobândire nefiind în posesia acestui act, însă

au depus actul de partaj voluntar din 1941 în care este inclus acest teren

precum și contractul din 22 iulie 1943 și schița ce vizează un teren învecinat

aparținând lui I.Z., în contract fiind menționat ca vecin M.G. pe o lungime de

hotar de 351,80 m.

Conform acestor acte,

numitul M.G. ar fi avut în proprietate aproximativ 74 de ha.

Prin sentința civilă nr.

355 din 17 august 1907, pronunțată de Tribunalul Dolj, numitul M.G. a fost pus

sub interdicție, fiind desemnată soția acestuia, M.E., ca administrator

provizoriu al întregii averi (fila 282 - Dosarul nr. 147/1/2012 al Înaltei Curții

de Casație și Justiție).

Decesul lui M.G. a

survenit în anul 1909, averea acestuia revenind copiilor săi M.G., fiind

incidente la acea dată prevederile art. 653-659 din vechiul C. civ., conform

cărora succesiunile sunt deferite copiilor și descendenților defunctului,

ascendenților și rudelor sale colaterale. Dreptul de moștenire al soțului

supraviețuitor nu era reglementat în acea perioadă, Legea nr. 319/1944 nefiind

în vigoare, astfel încât soției acestuia M.E., nu i-a revenit niciun drept în

urma succesiunii după soțul ei M.G.

Prin actul de vânzare

din 2 ianuarie 1933, numiții M.G. și M.A. au vândut un teren de 2,1380 ha

situat pe teritoriul comunei Ghercești, din averea moștenită de la tatăl lor M.G.

Prin actul de vânzare

din 4 decembrie 1935, numiții M.G. și M.A. au vândut un teren de 4.490 mp,

respectiv 0,4 ha situat în comuna Bordei, din averea moștenită de la tatăl lor M.G.

În consecință, din

cele 74 de ha moștenite de la tatăl lor potrivit actelor de mai sus, cei doi

frați au înstrăinat aproximativ 2,5 ha, rămânând în indiviziune cu 71,5 ha.

Prin actul de partaj din

1 noiembrie 1935, numita M.E. dobândește, în urma succesiunii de pe urma tatălui

său M.M., 13 pogoane, respectiv 6,5 ha în comuna Preajba la punctul numit M.D.

Acest teren nu aparține de moșia H.D. și nu are legătură cu terenurile din

litigiu.

Prin actul de partaj

voluntar încheiat la 2 iunie 1941, copiii lui M.G., numiții M.A. și M.G., au

convenit să împartă averea rămasă de pe urma defunctului M.G. în 2 loturi,

numitei M.A. revenindu-i două locuri virane din Craiova, imobile din Craiova și

terenuri arabile în suprafață de aproximativ 30 ha cuprinzând terenul,,B.” de 9

ha, terenul ,P.” de 8,5 ha, terenul ,,Baltă” de 3,75 ha, terenul ,,Evreice” de

2,75 ha, terenul,,Prisaca” de 3,5 ha, terenul,,Între drumuri” de 2,75 ha, iar

numitului M.G. revenindu-i un imobil în Craiova și terenuri arabile în

suprafață de 30 ha cuprinzând terenul,,A.” de 12 ha, terenul ,,C.” de (   ) ha,

terenul,,Între drumuri” de 2 ha, terenul,,Între drumuri” de 3 ha, terenul,,H.D.”

de 9 ha.

Actul dotal nr. 3461/1941

încheiat la două zile de la partajul voluntar, respectiv la 4 iunie 1941,

atestă faptul că numita M.A. (căsătorită D.) și-a constituit ca dotă o parte

din bunurile ce au format obiectul partajului voluntar, respectiv locul viran,

imobilul din Craiova și terenuri arabile de 25 ha. Conform art. 1233-1282 C.

civ., în varianta în vigoare la momentul încheierii actului dotal, în prezent

abrogate, terenul ce a făcut obiectul dotei, a intrat în proprietatea autoarei,

contractul de dotă constituind titlu de proprietate.

Prin actul de vânzare

din 15 iulie 1927, numitul M.G. a cumpărat teren arabil de 2,25 ha în comuna

Pielești.

În consecință, în

urma succesiunii după defunctul M.G., copiii acestuia M.A. și M.G. au rămas în

proprietate cu terenuri de aproximativ 60 de ha pe care le-au partajat în 2

loturi, câte 30 de ha fiecare. M.G. a mai dobândit în nume propriu un teren de

2,25 ha, astfel încât s-a dovedit cu acte de proprietate că deținea în

patrimoniu 32,25 ha, iar pentru M.A. nu au mai fost depuse alte acte de

proprietate, astfel încât în patrimoniul ei s-a dovedit existența a 30 de ha.

În privința numitei M.E.

s-a dovedit cu acte că avea în proprietate suprafața de 6,5 ha în urma

succesiunii după tatăl ei, aceste terenuri neavând legătură cu averea

defunctului M.G. Deși părțile au menționat că M.E. ar fi cumpărat în nume

propriu terenuri arabile în punctul „H.D.”, la dosar nu au fost depuse acte de

proprietate care să justifice această susținere.

Din certificatele și

celelalte înscrisuri depuse de părți în vederea reconstituirii dreptului de

proprietate al autorilor lor a rezultat următoarele:

- potrivit Decretului

regal nr. 2905/1943 s-au expropriat 3,38 ha în zona ,,H.D.” din cele 45 ha din

proprietatea moștenitorilor lui M.G., moștenitorii primind despăgubiri în sumă

de 304.389 lei;

- prin actul din 28

mai 1945, în baza Decretului Lege nr. 1781/1942, a fost expropriată suprafața

de 3.425,79 mp, adică 0,3425 ha, ce a aparținut lui M.G. pe teritoriul fostei

comune Bordei, astfel cum rezultă din expertiza S.S. -fila 106 Dosar nr. 13783/54/2006

al Curții de Apel Craiova;

- prin H.C.M. nr. 1108/1951

s-a dispus exproprierea cu privire la terenul defunctului M.G. de 30 ha din

comuna Bordei, astfel cum rezultă din expertiza S.S. - fila 106 Dosar nr. 13783/54/2006

al Curții de Apel Craiova;

- din adresa din 25

noiembrie 2005 de la Arhivele Statului rezultă că la recensământul din

1942-1946 M.E. avea o suprafață de 40 ha arabil și 5 ha fânețe la poziția nr. 948,

astfel cum rezultă și din procesul-verbal din 5 decembrie 1941 - fila 613 Dosar

nr. 13.468/2006;

- din extrasul

eliberat de Arhivele Naționale prin certificatul din 24 octombrie 1944 se

atestă faptul că M.E. figurează înscrisă la matricola 938 cu o suprafață de

teren de 40 ha teren arabil și 5 ha fâneață la punctul numit ,,H.D.” comuna

Pielești;

- adresa din 4

decembrie 2007 și adresa din 21 octombrie 2009 emisă de Arhivele Naționale

menționează faptul că pentru toamna anului 1949 și primăvara anului 1950 M.E.

nu figurează cu niciun teren;

- din copia extras

din Borderoul populației privind recensământul agricol din ianuarie 1948

rezultă că M.G. figurează cu 41,5 ha din care 32 ha arabil, 3,5 ha fânețe, 5 ha

pășuni și 0,5 ha păduri (41,5 ha = 45 ha - 3,5 ha expropriați prin decretul din

1943). Actul menționează că atât M.E. cât și M.G. domiciliază în același imobil

la nr. 196, însă se constată că M.E. nu mai figurează cu niciun teren - fila

282 Dosar nr. 13783/2006;

- din copia extras

din Borderoul populației privind recensământul agricol din ianuarie 1948

rezultă că D.Ș., soțul lui D.A., figurează cu o suprafață de 25 ha, însă față

de actul dotal rezultă că terenul era în proprietatea lui D.A.;

- din copia extras

din Registrul de evidență al cererilor cu cedări de terenuri emisă în baza

cererii din 27 septembrie 2007 rezultă că D.A. a formulat cerere pentru cedarea,

către stat, a terenului în suprafață de 25 ha din zona Bordei - fila 470 Dosar

nr. 13783/564/2006 al Curții de Apel Craiova;

- din certificatele din

8 mai 2001 și din 13 mai 2002 emise de Arhivele Naționale rezultă că în anul

1949 M.G. figurează că posedă o suprafață de 100 ha în comuna Bordeiu;

- din certificatul din

12 octombrie 1995 emis de Arhivele Naționale rezultă că în anul 1953 M.G.

figurează împreună cu M.F. și T.N. cu teren de 83 ha în zona,,Bariera Vâlcii”,

lui M.G. revenindu-i 30 ha din teren, astfel cum rezultă din tabelul privind

propunerile de naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950 și H.C.M. din 9 februarie

1960 poziția 279, în acest tabel menționându-se și faptul că M.G. deținea 60 ha

teren arabil în comuna Pielești - fila 59 Dosar nr. 2004/2003;

- pentru acest teren

de 30 de ha din ,,Bariera Vâlcii”, reclamanții-intervenienți au formulat

notificarea din 2002 care a format obiectul litigiului în Dosarul nr. 2052/2003

în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 106 din 5 martie 2003 a Tribunalului

Dolj, anulată și soluționată irevocabil prin Decizia nr. 396 din 4 februarie 2005

a Curții de Apel Craiova prin care s-a respins cererea reclamanților,

reținându-se că terenul nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001, fiind un

teren arabil reglementat de Legea nr. 18/1991 pentru care reclamanții au primit

titluri de proprietate și acțiuni la SC A. SA Craiova;

- din certificatul din

13 mai 2002 emis de Arhivele Naționale, rezultă că în anul 1950 în tabelul

chiaburilor din comuna Bordei figurează M.G. și M.A. cu suprafața de 65,75 ha

din care 49,75 arabil, 5 ha fânețe și 11 ha izlaz;

- din certificatul de

moștenitor din 1997 privind succesiunea după M.E., menționat de reclamanți la

fila 606 din Dosar nr. 13.483/2006, rezultă că unic moștenitor era M.G.;

- din certificatul de

moștenitor din 3 mai 1989 privind succesiunea după D. (M.) A., rezultă că unic

moștenitor era fratele ei, M.G.;

- din certificatul de

moștenitor din 1993 privind succesiunea după M.G. rezultă că moștenitori sunt

P.M.G., P.E.Ș., I.M., M.N. și F.G.;

- prin Decizia nr. 157

din 23 mai 1973 se atestă transmiterea terenului din zona „H.D.” în suprafață

de 14.750 mp în administrarea O.J.T. Olt, iar prin Decizia nr. 89/1981 se

atestă transmiterea terenului în suprafață de 10.000 mp din administrarea

Consiliului local Craiova în administrarea O.J.T. Dolj;

- prin Ordinul nr.

154 din 26 aprilie 1991, imobilele hotel „H.D.”, restaurantul „H.D.” și căsuța „H.D.”

au trecut în patrimoniul SC J. SA Craiova, iar prin actul adițional din 21

august 2003 imobilele au trecut în patrimoniul intervenientei SC C.H.R.H.D. SRL

Craiova;

- prin autorizația de

executare de lucrări de construire nr. 293/31 decembrie 1974 se atestă

executarea lucrărilor prealabile pentru construirea motelului „H.D.”;

- prin autorizația de

executare lucrări din 6 mai 1975 se atestă executarea lucrărilor de construire

a motelului ,,H.D.”, conform proiectului de execuție din 1972;

- prin autorizația din

29 decembrie 1980 se atestă autorizarea pentru construirea a 25 de căsuțe de

vacanță în zona Popasului turistic „H.D.” din care au fost vândute, prin

licitația publică din 25 iunie 1997, de către SC J. SA Craiova un număr de 43

de căsuțe;

- prin hotărârea

Consiliului Local Craiova din 31 august 1999 s-a aprobat inventarul privind

bunurile din domeniul public al municipiului Craiova, iar prin hotărârea din 29

februarie 2000 s-a aprobat Planul urbanistic general și regulamentul de

urbanism, din aceste hotărâri rezultând că o parte din terenurile în suprafață

de 26,82 ha din zona „H.D.” se află în intravilan, iar o suprafață de 8,6914 ha

se află în extravilan;

- prin documentația

cadastrală din 2003 s-a dispus înființarea cărții funciare cu caracter

provizoriu numai pentru construcții, iar prin încheierea din 22 august 2003 a

Biroului de carte funciară al Judecătoriei Craiova s-a dispus întabularea

dreptului de proprietate a imobilelor construcții hotel, restaurant, grădină de

vară, recepție și clădire anexă în favoarea intervenientei SC C.H.R.H.D. SRL

Craiova. Pentru teren, memoriul tehnic precizează că acesta nu face obiectul

înscrierii în cartea funciară, terenul aparținând de domeniul public de interes

local al Primăriei Craiova;

- din cererea

formulată de M.G. la 22 februarie 1991, cu privire la reconstituirea dreptului

său de proprietate, rezultă că acesta a arătat că a deținut cu sora sa, D.A., o

suprafață de 100 de ha din care 90 ha teren arabil, 5 ha pășuni, 5 ha vie în

comuna Bordei, în mai mult puncte, din care cel mai mare este terenul,,H.D.”;

- prin H.G. nr. 965/2002

s-a dispus trecerea în domeniul public a terenului în suprafață de 17 ha din zona „H.D.” - anexa 2 la această hotărâre menționând la poziția nr. 4783 „H.D.” - lacul de

acumulare cu suprafața de 30.000 mp, respectiv 3 ha, iar la poziția nr. 4794

Parcul H.D. cu suprafața de 140.000 mp, adică 14 ha, ambele suprafețe fiind

considerate în administrarea pârâtului Consiliul Local Craiova. Excepția de

nelegalitate a acestui act normativ a fost respinsă, în mod irevocabil, prin Decizia

nr. 1089 din 27 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, în Dosarul nr. 1516/54/2007.

Expertiza tehnică

întocmită de C.M.C. a arătat că terenul ce face obiectul notificării din 4

octombrie 2002 se află în punctul H.D., suprafața totală fiind de 205.547 mp

din care 159.971 mp, respectiv de 142.559 mp este neafectată de construcții.

Expertiza tehnică

întocmită de C.R. a fost refăcută întrucât a fost întocmită de o persoană ce nu

avea specializarea în topometrie, astfel cum rezultă din încheierea de ședință

din 8 februarie 2007 a Curții de Apel Craiova, motiv pentru care nu poate fi

luată în considerare.

Expertiza tehnică întocmită

de Ș.V. stabilește că terenul ,,P.” se află în intravilanul municipiului

Craiova și este diferit de terenurile cuprinse în suprafața de 41,6 ha ce

vizează terenul H.D. și B.

Expertiza tehnică

întocmită de S.S. stabilește că din suprafața de 41,61 ha de teren deținută

după anul 1945 în punctul numit „M.P.H.D.”, este în regim intravilan o

suprafață de 26,82 ha incluzând terenul „H.D.” și terenul „B.”, restul fiind

extravilan. Se arată că la data preluării terenurilor de către stat, acestea se

aflau în extravilanul municipiului Craiova, iar la data notificărilor formulate

pe Legea nr. 10/2001 o parte se afla în intravilan, restul în extravilan. Din

suprafața de 41,61 ha se arată că 11,09 ha este ocupată de construcții, cea

neafectată fiind de 15,74 ha, iar suprafața de 16,61 ha restituibilă este

compusă din suprafața de 15,74 ha și 0,84 ha ocupată de construcții

neautorizate - schița topo nr. 10.

Expertiza tehnică

întocmită de D.D. identifică terenurile,,A.” și,,B.” ca fiind în intravilanul

localității Craiova și ocupate în totalitate de proprietăți particulare.

În consecință, cu

privire la regimul juridic al terenurilor ce formează obiectul litigiului,

respectiv „H.D.”-16,61 ha, „B.”-9 ha, „A.”-12 ha și „P.”-8,5 ha, s-a constatat

că acestea au fost terenuri intravilane la data preluării de către stat și la

data notificărilor, aflându-se sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Astfel, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența

prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data

preluării abuzive sau la data notificării, astfel încât rezultă că terenurile

situate în intravilan pot face obiectul Legii nr. 10/2001. Textul de lege

impune însă și o altă limitare, respectiv ca terenurile să nu fie sub regimul juridic

reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 și prin Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

celor forestiere și să nu fi fost solicitate potrivit prevederilor Legii

fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997. Această condiție a fost

analizată în raport de actele depuse de părți la dosar.

Cu referire la

terenul aflat în zona „H.D.” în suprafață de 17 ha, a mai constatat că, deși

acesta a fost trecut în domeniul public prin H.G. nr. 965/2002, această

includere s-a realizat ulterior notificărilor adresate de către persoanele

îndreptățite, astfel încât stabilirea regimului de teren public nu poate fi

luat în considerare, întrucât prevederile art. 9 din Legea nr. 10/2001 arată că

imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent,

se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire

și libere de orice sarcini, iar orice transfer în domeniul public al statului

după data notificării nu poate fi opusă solicitanților.

În speță, reclamanții

intervenienți au formulat peste 30 de cereri pentru reconstituirea dreptului

lor de proprietate de pe urma autorilor lor în baza Legii nr. 18/1991, a Legii nr.

1/2000 și a Legii nr. 247/2005. În cadrul acestor cereri, reclamanții au

invocat actele de proprietate ale autorilor lor M.E., M.G. și D.A., acte ce

vizează inclusiv terenurile din litigiu. Chiar dacă nu au solicitat în mod

expres terenurile identificate sub denumirile de „H.D.”, „B.”, „A.” și „P.”,

faptul că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru toate

suprafețele deținute de autorii lor, rezultă că au fost vizate toate terenurile

din patrimoniul autorilor, în limitele admise de legea aplicabilă la data

cererilor formulate.

În privința

legislației aplicabile în materia restituirii proprietăților, s-a constatat

următoarele:

Prin Legea nr. 18/1991

a fondului funciar s-a reglementat reconstituirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor, persoanelor îndreptățite, în suprafață de 10 ha teren

agricol și 1 ha teren forestier.

Potrivit Legii nr. 169/1997

prin care se modifică și se completează Legea nr. 18/1991, se stabilește că

suprafața care se reconstituie poate fi de maxim 50 ha de familie și de maxim

30 ha de teren cu vegetație forestieră, păduri, zăvoaie, tufărișuri, pășuni și

fânețe împădurite.

Prin Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și

celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale

Legii nr. 169/1997 nu se modifică suprafețele care pot fi retrocedate nici

pentru terenul agricol nici pentru cel forestier, în schimb se precizează că

pot fi reconstituite terenurile care au aparținut fostelor I.A.S.-uri.

Tot în materia

legilor proprietății, s-a reglementat, prin Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22

decembrie 1989, restituirea acestora.

Din actele dosarului

rezultă că reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților

intervenienți conform Legii nr. 18/1991, Legii nr. 167/1999, Legii nr. 1/2000

și Legii nr. 247/2005 s-a realizat în funcție de autorii lor, astfel:

După M.E., s-a emis

Hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 247/2005 din 23 octombrie 2007

prin care s-a validat dreptul de proprietate al numiților P.G.M., P.E.Ș. și I.M.

în calitate de moștenitori ai autoarei M.E., cu suprafața de 45 ha, avându-se

în vedere adresa din 25 noiembrie 2005 de la Arhivele Naționale și certificatul

din 24 octombrie 1944. În baza acestei hotărâri a fost emis titlul de

proprietate din 4 septembrie 2008 pentru 28,75 ha în zona comunei Cârcea,

reclamanții fiind puși în posesie conform procesului-verbal din 12 august 2008.

Prin sentința civilă nr. 9206 din 5 iunie 2008 a Judecătoriei Craiova și Decizia

nr. 1015 din 14 mai 2012 a Tribunalului Dolj s-a respins plângerea formulată

împotriva hotărârii din 23 octombrie 2007, astfel că ea a rămas definitivă.

Prin Hotărârea

Comisiei județene din 12 decembrie 2008 s-a dispus validarea numiților P.G.M., P.E.Ș.

și I.M. în calitate de moștenitori ai autoarei M.E. cu suprafața de 16,25 ha în

anexa 29 în zona Stațiunii de cercetare ,,Banul Mărăcine”. Cu privire la

această hotărâre reclamanții au solicitat punerea lor în posesie pe teren,

litigiul formând obiectul Dosarului nr. 3364/215/2013 al Judecătoriei Craiova,

în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 8583 din 31 mai 2013, nedefinitivă,

prin care s-a admis cererea de punere în posesie și emiterea titlului de

proprietate pentru 16,25 ha.

Reclamanții au arătat

că această ultimă hotărâre a Comisiei Județene constituie o decizie de punere

în executare a primei hotărâri, însă în condițiile în care prin hotărârea din 12

decembrie 2008 nu se precizează acest lucru, aceste aspect nu poate fi avut în

vedere. Totodată, prin hotărârea din 12 decembrie 2008 nu se invalidează

parțial hotărârea din 23 octombrie 2007 cu privire la suprafața de 16,25 de ha,

astfel încât ambele hotărâri își produc efectele cu privire la suprafețele

validate.

În concluzie, după

autoarea M.E., reclamanții I.M. și P.S. au beneficiat de reconstituirea

dreptului de proprietate pentru suprafața de 61,25 ha, din care 45 de ha prin

hotărârea din 23 octombrie 2007 pentru care s-a emis titlul de proprietate

pentru 28, 75 ha în zona comunei Cârcea și 16,25 ha prin Hotărârea din 12

decembrie 2008 pentru care s-a admis cererea de punere în posesie în zona

Stațiunii de Cercetare ,,Banul Mărăcine”, deci moștenitorii au fost puși în

posesie efectivă pe o suprafață de 45 ha de teren.

După M.G., se

constată că prin Decizia nr. 484 din 15 noiembrie 1993 a Comisiei Județene

pentru Legea nr. 18/1991 s-a stabilit pe numele numiților M.N., I.M., P.G.M., P.E.Ș.

și F.G., în temeiul art. 36 și 38 Legii nr. 18/1991, dreptul la acțiuni cu

privire la suprafața de 10 ha echivalent teren arabil aflat în administrarea SC

S.C.A. SA Șimnicu de Jos. (fila 99 Dosar nr. 6504/2002).

S-a emis, totodată,

și Decizia nr. 67 din 16 decembrie 1996 de Comisia Județeană pentru Legea nr. 18/1991

în favoarea numiților M.N., I.M., P.G.M., P.E.Ș. și F.G. cu privire la

stabilirea dreptului de proprietate sub forma acțiunilor pentru suprafața de 10

ha din care 0,5 ha fizic pentru fiecare, în echivalent arabil aflat în

administrarea S.C. Agroindustriala Craiova.

Din declarațiile

părților P.G.M., date în 26 ianuA. 1998, P.E.Ș. date în 26 ianuarie 1998 și M.N.,

rezultă că li s-a reconstituit dreptul de proprietate, sub formă de acțiuni,

pentru 2 ha, prin Decizia nr. 2167 din 28 aprilie 1993, din cele 10 ha la SC

S.C.A. SA Șimnic Craiova și că dețin 2 ha la SC A. SA Craiova, iar din

declarația numitei I.M., dată în 19 ianuarie 1998, rezultă că aceasta deținea o

cotă de 2 ha acțiuni, echivalent agricol din totalul de 10 ha de pe urma

defunctului M.G.. Potrivit declarației date în 29 octombrie 2004, reclamanta M.N.

confirmă, de asemenea, că împreună cu tatăl ei a primit decizii de acționari și

că dețin aproximativ 9,5 ha de teren pentru care au fost puși în posesie. (fila

104 Dosar nr. 2004/2003).

Potrivit sentinței

civile nr. 3990 din 1 octombrie 1996, pronunțată de Curtea de Apel Craiova,

pârâta Prefectura Craiova a fost obligată, în temeiul Legii nr. 18/1991, să

emită decizia de acționari pentru numiții P.M.G., P.E., I.M., M.N. și F.G.

pentru suprafața de 10 ha de teren ce o deținea defunctul M.G. în zona „Bariera

Vâlcii”.

Prin Hotărârea

Comisiei Județene din 28 august 2000, s-a reconstituit dreptul de proprietate

conform art. 8 din Legea nr. 1/2000 în anexa 36, poziția 22, moștenitorilor

defunctului M.G. pentru suprafața de 10 ha. În acest sens, prin titlul de

proprietate din 21 martie 2002 s-a stabilit dreptul de proprietate pentru

numiții M.N., I.M., P.G.M., P.E.Ș. și F.G. cu privire la suprafața de 10 ha pe

teritoriul comunei Podari, nefiind posibilă reconstituirea pe fostul amplasament

din zona „Bariera Vâlcii”.

Prin Hotărârea

Comisiei Județene din 18 iulie 2002, moștenitorii defunctului M.G. au fost

validați cu suprafața de 40 de ha din care 26,54 ha, în anexa 37, poziția 10,

conform art. 25 din Legea nr. 16/1994, față de calitatea lor de locatori, și în

anexa 39, poziția 174 cu 13,46 ha despăgubiri pentru diferența de teren

neretrocedat conform Legii nr. 1/2000.

Pentru suprafața de

26,54 ha s-a emis titlul de proprietate din 31 octombrie 2002 în favoarea

numiților P.G.M., P.E.Ș., I.M., M.N. și M.N.E. din care 25,31 ha pe teritoriul

localității Șimnicu și 1,23 ha în zona „H.D.” Acest titlu nu precizează după ce

persoană s-a făcut reconstituirea dreptului de proprietate, însă acest aspect a

fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 5404 din 10 aprilie 2008 a

Judecătoriei Craiova, definitivă prin Decizia nr. 1473 din 3 septembrie 2008 a

Tribunalului Dolj, prin care s-a stabilit că titlul de proprietate din 31

octombrie 2002 a fost emis după M.G. și nu după D. (M.) A.

Prin Hotărârea

Comisiei Județene de aplicare a Legii nr. 247/2005 din 23 octombrie 2007 s-a

dispus validarea numiților P.G.M., P.E.Ș., I.M., M.N. și M.N.E. pentru

suprafața de 13,46 ha, reținându-se că li s-a reconstituit dreptul de

proprietate anterior pentru 10 ha și 26,54 ha de teren și s-a dispus, totodată,

invalidarea acestora de pe anexa nr. 39, poziția 174 cu privire la

despăgubirile propuse pe Legea nr. 1/2000 pentru cele 13,46 de ha. Prin

sentința civilă nr. 5404 din 10 aprilie 2008 a Judecătoriei Craiova, definitivă

prin decizia nr. 1473/3 septembrie 2008 a Tribunalului Dolj, s-a stabilit

irevocabil că hotărârea din 23 octombrie 2007 este corectă și că titlul de

proprietate din 31 octombrie 2002 a fost emis după M.G. și nu după D. (M.) A..

Pentru punerea în posesie a celor 13,46 de ha în raza teritorială a fostei

comune Pielești, reclamanții au inițiat litigiul ce formează obiectul Dosarului

nr. 14.648/215/2011, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 5519 din 3

aprilie 2013 a Tribunalului Dolj, nedefinitivă, prin care s-a respins cererea

reclamanților, reținându-se că terenul solicitat în perimetrul Stațiunii

Didactice și Experimentale,,Banu Mărăcine” aparține domeniului public și nu

poate face obiectul reconstituirii.

În concluzie, după

autorul M.G., reclamanții I.M. și P.S. și M.N. au beneficiat de reconstituirea

dreptului de proprietate pentru suprafața de 49,96 ha de teren, din care 10 ha

prin hotărârea din 28 august 2000 și titlul de proprietate din 21 martie 2002,

apoi 26,5 ha prin hotărârea din 18 iulie 2002 și titlul de proprietate din 1

octombrie 2002, și 13,46 ha prin hotărârea din 23 octombrie 2007 pentru care nu

au fost puși în posesie, litigiul fiind pe rolul instanțelor judecătorești.

După D. (M.) A., prin

Hotărârea din 23 octombrie 2007 a Comisiei Județene pentru Legea nr. 247/2005,

numiții P.G.M., P.E.Ș. și I.M. au fost validați cu suprafața de 32,87 ha, avându-se

în vedere actul de partaj din 1941 și certificatul din 14 ianuarie 1999.

Hotărârea a făcut obiectul sentinței civile nr. 14019 din 20 octombrie 2009 a

Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin Decizia nr. 931 din 20 aprilie 2011 a

Tribunalului Dolj, în urma căreia s-a validat și dreptul de proprietate al

reclamantei M.N. pentru cei 32,87 ha. Prin hotărârea din 23 iulie 2013 a Comisiei

județene de stabilire a dreptului de proprietate s-a luat act de sentința

civilă nr. 14019/2009 a Judecătoriei Craiova și s-a dispus modificarea hotărârii

din 2007, în sensul validării și a reclamantei M.N. și a intervenientului M.N.

cu privire la terenul de 32,87 ha ce a aparținut autoarei D.A.

Prin Hotărârea din 28

februarie 2008 s-a dispus modificarea hotărârii din 23 octombrie 2007, în

sensul diminuării dreptului de proprietate al reclamanților beneficiari cu

suprafața de 10,8 ha teren și validarea acestei suprafețe în favoarea numiților

P.G.M., P.E.Ș. și I.M. conform art. 24 din Legea nr. 1/2000, teren identificat

de expertul S. ca fiind în administrarea Ocolului Silvic reprezentând teren cu

vegetației forestieră aflat la U.P. IV Viișoara, în acest sens fiind emis

titlul de proprietate din 19 mai 2008. Atât hotărârea din 28 februarie 2008 cât

și titlul de proprietate din 19 mai 2008 au fost anulate prin sentința civilă nr.

17290 din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova, irevocabilă prin Decizia nr.

1429 din 11 iulie 2011 a Tribunalului Dolj. Prin hotărârea din 23 iulie 2013 a

Comisiei județene de stabilire a dreptului de proprietate s-a luat act de

sentința civilă nr. 17290 din 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei Craiova, în

sensul anulării hotărârii din 28 februarie 2008 și a titlului de proprietate din

19 mai 2008.

În concluzie, după

autoarea D. (M.) A., reclamanții I.M., P.S. și M.N. au beneficiat de

reconstituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991 pentru

suprafața de 32,87 ha de teren, fără a fi însă puși în posesie.

În legătură cu

întinderea dreptului de proprietate al autorilor reclamanților s-a constatat că

dispozițiile art. 23 din Legea nr. 10/2001 și din H.G. nr. 250/2007 obligă

părțile să depună acte doveditoare ale dreptului de proprietate constând în:

a) orice acte

juridice translative de proprietate, care atestă deținerea proprietății de

către o persoană fizică sau juridică (act de vânzare-cumpărare, tranzacție,

donație, extras carte funciară, act sub semnătură privată încheiat înainte de

intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950 privitor la împărțeala sau

înstrăinarea terenurilor cu sau fără construcțiuni și la interzicerea

construirii fără autorizare și în măsura în care acesta se coroborează cu alte

înscrisuri și altele asemenea);

b) actele juridice

care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor sau de calitate

de moștenitor, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu

titularul inițial al dreptului de proprietate, testament însoțit de certificat

de moștenitor sau de calitate de moștenitor);

c) orice acte

juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă (cazurile

prevăzute la art. 2 alin. (1) din Lege); în cazul exproprierii prevăzute la art.

11 din lege, sunt suficiente prezentarea actului de expropriere și, după caz,

prezentarea procesului-verbal încheiat cu această ocazie ori a acordului la

expropriere;

d) orice acte

juridice care atestă deținerea proprietății de către persoana îndreptățită sau

ascendentul/testatorul acesteia la data preluării abuzive (extras carte

funciară, istoric de rol fiscal, proces-verbal întocmit cu ocazia preluării,

orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă

direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective;

pentru mediul rural - extras de pe registrul agricol);

e) în cazul în care

construcția a fost demolată, orice act juridic care descrie construcția

demolată;

f) expertize

judiciare sau extrajudiciare de care persoana îndreptățită înțelege să se

prevaleze în susținerea cererii sale;

g) orice alte

înscrisuri pe care persoana îndreptățită înțelege să le folosească în dovedirea

cererii sale;

h) declarații

notariale date de persoana care se pretinde îndreptățită, pe propria răspundere,

și care sunt solicitate de unitatea deținătoare sau de entitatea învestită cu

soluționarea notificării în scopul fundamentării deciziei.

Făcându-se aplicarea

principiului ierarhiei forței probante, s-a constatat că textul art. 23 din

Legea nr. 10/2001 stabilește o ierarhie a probelor cu care se poate face dovada

dreptului de proprietate, începând cu actele juridice translative de

proprietate, astfel încât consemnările și înscrierile din celelalte registre se

consideră că fac dovada dreptului de proprietate, numai în lipsa actelor de

proprietate. Înscrierile din registrele agricole și din registrele privind

recensământul populației nu pot fi opuse actului de proprietate, câtă vreme

aceste dovezi au o valoare probantă diferită, iar ierarhia stabilită de legiuitor

nu poate fi înlăturată de instanță.

Regimul probator

pentru dovedirea dreptului de proprietate în privința consemnărilor și

mențiunilor din registrele agricole este reglementat de art. 6 alin. (1)-(2)

din Legea nr. 1/2000 potrivit cărora consemnările efectuate între anii 1945 și

1990 în registrele agricole, cererile de intrare în fostele cooperative

agricole de producție, documentele existente la arhivele statului referitoare

la proprietatea terenurilor, neînsoțite de titlurile de proprietate, au valoare

declarativă cu privire la proprietate. De asemenea, potrivit art. 6 alin. (1)-(4)

din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost introduse prin Legea nr. 247/2005,

orice probă dovedind dreptul de proprietate al foștilor proprietari poate fi

înlăturată numai printr-o probă de aceeași forță produsă de către deținătorul

actual al terenului sau de către terți, tăgăduind dreptul de proprietate. În

consecință, consemnările din registrele și documentele obținute de părți de la

arhivele statului vor fi avute în vedere cu valoare declarativă dacă acestea nu

sunt însoțite de titlurile de proprietate și deci nu cu valoare absolută, iar

înlăturarea acestor consemnări se va realiza doar prin probe cu aceeași forță

juridică.

Din actele de

proprietate încheiate în perioada 1894-1906 rezultă că M.G. (decedat în 1909) a

avut în proprietate aproximativ 74 de ha de teren. Cu privire la suprafețele de

teren deținute de M.G. există și o consemnare în tabelul întocmit în baza

Decretului nr. 92/1950 la poziția nr. 279 în care se menționează că M.G.

deținea 60 ha teren arabil în comuna Pielești, cât și o mențiune făcută de

expertul S. care a arătat că prin H.C.M. nr. 1108/1951 s-a dispus exproprierea

cu privire la terenul defunctului M.G. de 30 ha din comuna Bordei. Alte acte de

expropriere depuse sunt Decretul regal nr. 2905/1943 prin care s-au expropriat

3,38 ha în zona ,,H.D.” din cele 45 ha din proprietatea moștenitorilor lui M.G.

și actul din 28 mai 1945 întocmit în baza Decretului Lege nr. 1781/1942 prin

care a fost expropriată suprafața de 3.425,79 mp, adică 0,3425 ha ce a

aparținut lui M.G. pe teritoriul fostei comune Bordei.

În privința

amplasamentelor terenurilor deținute de M.G., se constată că actele și

consemnările din registre fac referire la terenuri situate în raionul Craiova,

„Bariera Cuza Vodă”, „Bariera Vâlcii”, comuna Bordei, comuna Pielești, comuna

Mischii, comuna Ghercești, însă în privința apartenenței administrative, aceste

amplasamente au suferit modificări în decursul timpului, de exemplu comuna

Bordei ca