ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față :

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele :

hotărârile judecătorești pronunțate în primul ciclu procesual derulat în cauză:

Prin acțiunea

introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială,

la data de 7 noiembrie 2007, reclamanta SC C. SA București a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul D.M.D. să se constate nulitatea absolută parțială a Contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni nr. 75 din 15 februarie 1995 încheiat între A.S. C.

SA (PAS) în calitate de vânzător și pârâtul D.M.D. în calitate de cumpărător,

pentru cauză ilicită și fraudă la lege.

În motivare

reclamanta a arătat că în cadrul procesului de privatizare a societății prin

metoda MEBO, acțiunile deținute de Fondul Proprietății Private și Fondul

Proprietății de Stat au fost dobândite de A.S. C. SA înființată în temeiul

Legii nr. 77/1994, fiind distribuite ulterior fiecărui membru al asociației în

baza cererilor de subscriere.

Potrivit reclamantei

pârâtul a pătruns fraudulos în rândul membrilor asociației neavând calitatea de

salariat sau membru al organelor de conducere, iar prin Contractul de vânzare-cumpărare

acțiuni nr. 75 încheiat cu A.S. C. SA (PAS) a dobândit acțiuni în detrimentul

celorlalți membri ai asociației.

Prin Sentința

comercială nr. 5555 din 16 aprilie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a

comercială, a admis excepția lipsei de interes invocată de pârât în apărare și

în consecință a respins acțiunea promovată de reclamantă ca fiind lipsită de

interes.

Sentința pronunțată

de tribunal ca primă instanță a fost confirmată de instanța de control

judiciar, Curtea de Apel București, prin Decizia comercială nr. 335 din 19

septembrie 2008.

Recursul declarat de

reclamantă împotriva deciziei instanței de apel a fost admis de Înalta Curte de

Casație și Justiție prin Decizia nr. 922 din 19 martie 2009, decizia și

sentința pronunțate în cauză fiind casate cu trimitere pentru soluționarea fondului

primei instanțe - respectiv Tribunalului București.

Examinând excepția

lipsei de interes Curtea a statuat că „interesul născut și actual în formularea

acțiunii rezultă din faptul că acțiunile la a căror redobândire se tinde prin

admiterea acțiunii în constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare sunt

ale salariaților SC C. SA, respectiv ale acționarilor acesteia”.

În același sens,

Curtea a reținut că „Legea nr. 77/1996 prevede, în mod expres, în cuprinsul art.

29 că Asociația dobândește acțiunile societății în numele acelora dintre

membrii săi care au subscris acțiuni și care le achita individual și nu în nume

propriu… acționând ca o mandatară a salariaților în procesul de

vânzare-cumpărare a acțiunilor”.

casare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința

comercială nr. 14387 din 23 decembrie 2009 a respins ca nefondată acțiunea în

constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 75/1995.

Motivele de nulitate absolută

invocate respectiv frauda de lege și cauza ilicită au fost apreciate de prima

instanță ca nedovedite în raport de materialul probator administrat din care a

rezultat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni

pârâtul avea calitate de membru al A.S. C. SA (PAS) și dreptul de a dobândi

acțiuni, fiind asimilat în calitate de cenzor al societății cu membrii

conducerii societății.

reclamanta împotriva Sentinței nr. 14387/2009 a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 443 din 29

septembrie 2010.

Instanța de apel a

confirmat ca legală și temeinică dezlegarea dată de prima instanță, sub

aspectul inexistenței motivului de nulitate la data încheierii contractului de

vânzare-cumpărare.

Cu privire la

calitatea pârâtului de membru în A.S. C. SA (PAS), în raport de dispozițiile

legale incidente, respectiv art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994 și art. 76 din

Legea nr. 58/1991 instanța a constatat că pârâtul la momentul încheierii

contractului de vânzare-cumpărare acțiuni avea dreptul să dobândească acțiunile

societății în considerarea calității sale de cenzor putând fi asimilat

membrilor conducerii societății.

Și motivul de apel

privind încălcarea de către instanța de trimitere a deciziei de casare, prin

punerea în discuție a unor aspecte deja tranșate, a fost apreciat ca nefondat,

în condițiile în care dezlegarea în drept statuată prin decizia de casare a

vizat numai excepția lipsei de interes.

Totodată instanța de

apel constată că în prezent procesul de privatizare al societății s-a încheiat,

calitatea pârâtului de membru al A.S. C. SA (PAS) nefiind contestată, potrivit

actelor normative speciale, susmenționate, până la data abrogării lor prin art.

44 din O.U.G. nr. 88/1997.

de recurs.

Împotriva acestei

decizii, reclamanta SC C. SA a declarat recurs, prin cererea înregistrată la

data de 26 noiembrie 2010, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii în

sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței fondului cu consecința

admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost promovată.

Recurenta și-a

întemeiat motivele de recurs formulate pe ipoteza reglementată de art. 304 pct.

7 și pct. 9 C. proc. civ. vizând nemotivarea hotărârii și aplicarea greșită.

Potrivit recurentei

considerentele deciziei atacate sunt străine de natura pricinii și în mod evident

contradictorii, în măsura în care instanța de apel reține că dispozițiile Legii

nr. 77/1994 coroborate cu prevederile Legii nr. 58/1991 au fost abrogate.

Or, susține

recurenta, instanța de apel era datoare să analizeze cauza în raport de

reglementările instituite în materia privatizării prin metoda MEBO a

societăților comerciale cât și în raport de prevederile Statutului A.S. C. SA (PAS)

dacă pârâtul, în calitatea lui de cenzor ar fi putut dobândi în mod legal

acțiunile societății.

În opinia recurentei,

la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dispozițiile Legii nr.

77/1994 și ale Statutului A.S. C. SA (PAS) nu permiteau ca pârâtul să

dobândească calitatea de acționar deoarece nu se încadra în niciuna din categoriile

expres enumerate de lege și statut care îl îndreptățeau să încheie contractul

de vânzare-cumpărare ca membru al asociației nefiind salariat sau membru al

conducerii societății.

Pârâtul în calitate

de cenzor și expert contabil avea atribuții de control al gestiunii societății

și nu de conducere efectivă neputând fi asimilat membrilor conducerii în sensul

art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994.

Sub un al doilea

aspect recurenta arată că abrogarea Legii nr. 77/1994 prin O.U.G. nr. 88/1997

este lipsită de relevanță juridică deoarece la momentul încheierii contractului

de vânzare-cumpărare dispozițiile legii erau în vigoare, iar sancțiunea

nulității absolute, apreciată la data încheierii actului, nu poate fi

confirmată.

Concluzionând, recurenta

arată că înscrierea pârâtului în rândul membrilor asociației nu conferă

contractului de vânzare-cumpărare un caracter legal în condițiile în care

intrarea în asociație s-a făcut în scopul eludării legii, respectiv prin fraudă

la lege, sancționată cu nulitatea actului astfel încheiat .

În susținerea

recursului, recurenta a depus în cadrul probei cu înscrisuri noi, potrivit art.

305 C. proc. civ., Adresa nr. 21658 emisă la 26 iulie 1991 de Direcția Generală

a Finanțelor Publice București, prin care este desemnat cenzor al societății

pârâtul D.M.D., în calitate de expert contabil.

Intimatul - pârât D.M.D.

a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

În esență, intimatul

a arătat că în calitate de cenzor, asimilat membrilor conducerii societății i

s-a permis intrarea în asociația PAS, situație validată de organele asociației

și de ceilalți membri PAS, iar ulterior confirmată de societate prin înscrierea

în anexa 1 la Statutul societății, lista B.

Asupra recursului.

verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de

criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează.

5.1. În ceea ce

privește critica de nemotivare, Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele reglementate

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este confirmată în cauză considerentele

deciziei pronunțate în apel răspund exigențelor impuse de art. 261 C. proc.

civ.

Astfel spus, instanța

de apel răspunde tuturor criticilor formulate printr-un examen efectiv al argumentelor

și apărărilor invocate, iar constatarea că Legea nr. 77/1994 a fost abrogată

ulterior încheierii actului dedus judecății, nu constituie în sine o motivare

contradictorie, de vreme ce aceste dispoziții legale în vigoare la data încheierii

actului au făcut obiectul analizei și au fundamentat soluția pronunțată.

5.2 Cu privire la

motivul de nelegalitate vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii se impun

câteva prealabile.

Construcția juridică

pe care recurenta reclamantă și-a întemeiat cererea de constatare a nulității

absolute parțiale a actului de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între A.S. C.

SA (PAS) și pârâtul D.M.D., a vizat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 77/1994

și a Statutului A.S. C. SA (PAS) referitoare la dobândirea de către pârât a

calității de membru al asociației, calitate care îi conferea dreptul de a

dobândi acțiunile societății supuse privatizării în baza Legii nr. 58/1991.

Potrivit recurentei,

pârâtul nu îndeplinea condițiile de admitere în asociație sau de aderare

ulterioare deoarece nu se încadra în niciuna din categoriile de persoane

prevăzute în art. 3 din lege și pe cale de consecință și actul de

vânzare-cumpărare acțiuni încheiat de pârât în această calitate dobândită

fraudulos este lovit de nulitate absolută.

Prin urmare, actul

juridic al cărui nulitate se cere a se constata este subsecvent constatării nulității

actului principal respectiv aderarea pârâtului la A.S. C. SA (PAS), ca efect al

principiului

resoluto iure dantis

,

resolvitur ius accipientis

.

Mai limpede spus,

recurenta reclamantă solicită anularea actului de vânzare-cumpărare care este

un act subsecvent actului inițial, primar, datorită legăturii sale cu primul,

deoarece numai după dobândirea calității sale de membru A.S. C. SA (PAS)  pârâtul

putea să dobândească acțiunile societății de la asociație potrivit art. 29 din

Legea nr. 77/1994.

Or, în cauză este de

necontestat că pârâtul a dobândit calitatea de membru al asociației prin

aderarea ulterioară, calitate care nu a fost desființată printr-o Hotărâre a

Adunării Generale a Asociației, adunare care în sensul Legii nr. 77/1994 art. 14

era constituită din toți membrii asociației fiind organul suprem de conducere, cu

atribuții exclusive în ceea ce privește excluderea din asociație a membrelor

care nu îndeplineau cerințele legii.

Așa fiind, cum

competența exclusivă a excluderii din asociație a unui membru care a dobândit

această calitate cu încălcarea legii sau statutului, aparține adunării

generale, iar până la data lichidării asociației C. această măsură nu a fost

dispusă în condițiile legii, calitatea pârâtului de membru A.S. C. SA (PAS) nu

mai poate fi repusă în discuție și prin urmare nici nulitatea actului

subsecvent în condițiile în care actul primar de care depinde își păstrează

deplina valabilitate.

Potrivit principiului

validității aparenței în drept, actul juridic este considerat pe deplin valabil

în sensul că toate efectele sale subzistă și se produc, inclusiv cele

referitoare la dreptul de a dobândi acțiunile societății supuse privatizării.

În sfârșit, se impune

a sublinia că ipoteza de fraudă la lege invocată de reclamanta ca temei al

cererii sale, nu își găsește incidența în cauză, deoarece frauda la lege

operează în situația în care legea aleasă nu prezintă legături semnificative cu

raportul juridic care se leagă sau când se folosește o altă cale prin care în

mod normal nu s-ar fi putut obține rezultatele urmărite, or, în cauză pârâtul a

folosit pentru a deveni membru al A.S. C. SA (PAS) mecanismul statuat de Legea nr.

77/1994, cu alte cuvinte și-a întemeiat demersul pe legea aplicabilă raportului

juridic în temeiul căruia putea deveni membru A.S. C. SA (PAS) urmând procedura

reglementată de această lege.

Cu această motivare

care nuanțează raționamentul instanței de apel pe linia dezlegării date în

cauză, Înalta Curte constată că și cea de-a doua critică invocată prin cererea

de apel din perspectiva motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

se vădește nefondată.

Pentru rațiunile mai

sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge

prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta SC C. SA București împotriva Deciziei

comerciale nr. 443 din 29 septembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 martie 2011.