ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2011

Obiectul cauzei și hotărârile judecătorești pronunțate în primul ciclu procesual derulat în cauză: Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția comercială, la data de 7 noiembrie 2007, reclamanta SC C. SA București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D.M.D. să se constate nulitatea absolută parțială a Contractului de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 75 din 15 februarie 1995 încheiat între A.S. C. SA (PAS) în calitate de vânzător și pârâtul D.M.D. în calitate de cumpărător, pentru cauză ilicită și fraudă la lege. În motivare reclamanta a arătat că în cadrul procesului de privatizare a societății prin metoda MEBO, acțiunile deținute de Fondul Proprietății Private și Fondul Proprietății de Stat au fost dobândite de A.S. C. SA înființată în temeiul Legii nr. 77/1994, fiind distribuite ulterior fiecărui membru al asociației în baza cererilor de subscriere. Potrivit reclamantei pârâtul a pătruns fraudulos în rândul membrilor asociației neavând calitatea de salariat sau membru al organelor de conducere, iar prin Contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 75 încheiat cu A.S. C. SA (PAS) a dobândit acțiuni în detrimentul celorlalți membri ai asociației. Prin Sentința comercială nr. 5555 din 16 aprilie 2008 Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei de interes invocată de pârât în apărare și în consecință a respins acțiunea promovată de reclamantă ca fiind lipsită de interes. Sentința pronunțată de tribunal ca primă instanță a fost confirmată de instanța de control judiciar, Curtea de Apel București, prin Decizia comercială nr. 335 din 19 septembrie 2008. Recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanței de apel a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 922 din 19 martie 2009, decizia și sentința pronunțate în cauză fiind casate cu trimitere pentru soluționarea fondului primei instanțe - respectiv Tribunalului București. Examinând excepția lipsei de interes Curtea a statuat că „interesul născut și actual în formularea acțiunii rezultă din faptul că acțiunile la a căror redobândire se tinde prin admiterea acțiunii în constatarea nulității actului de vânzare-cumpărare sunt ale salariaților SC C. SA, respectiv ale acționarilor acesteia”. În același sens, Curtea a reținut că „Legea nr. 77/1996 prevede, în mod expres, în cuprinsul art. 29 că Asociația dobândește acțiunile societății în numele acelora dintre membrii săi care au subscris acțiuni și care le achita individual și nu în nume propriu… acționând ca o mandatară a salariaților în procesul de vânzare-cumpărare a acțiunilor”.

În rejudecare după casare, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin Sentința comercială nr. 14387 din 23 decembrie 2009 a respins ca nefondată acțiunea în constatarea nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare nr. 75/1995. Motivele de nulitate absolută invocate respectiv frauda de lege și cauza ilicită au fost apreciate de prima instanță ca nedovedite în raport de materialul probator administrat din care a rezultat că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni pârâtul avea calitate de membru al A.S. C. SA (PAS) și dreptul de a dobândi acțiuni, fiind asimilat în calitate de cenzor al societății cu membrii conducerii societății.

Apelul declarat de reclamanta împotriva Sentinței nr. 14387/2009 a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin Decizia nr. 443 din 29 septembrie 2010. Instanța de apel a confirmat ca legală și temeinică dezlegarea dată de prima instanță, sub aspectul inexistenței motivului de nulitate la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Cu privire la calitatea pârâtului de membru în A.S. C. SA (PAS), în raport de dispozițiile legale incidente, respectiv art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994 și art. 76 din Legea nr. 58/1991 instanța a constatat că pârâtul la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare acțiuni avea dreptul să dobândească acțiunile societății în considerarea calității sale de cenzor putând fi asimilat membrilor conducerii societății. Și motivul de apel privind încălcarea de către instanța de trimitere a deciziei de casare, prin punerea în discuție a unor aspecte deja tranșate, a fost apreciat ca nefondat, în condițiile în care dezlegarea în drept statuată prin decizia de casare a vizat numai excepția lipsei de interes. Totodată instanța de apel constată că în prezent procesul de privatizare al societății s-a încheiat, calitatea pârâtului de membru al A.S. C. SA (PAS) nefiind contestată, potrivit actelor normative speciale, susmenționate, până la data abrogării lor prin art. 44 din O.U.G. nr. 88/1997.

Recursul. Motivele de recurs. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC C. SA a declarat recurs, prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2010, în termen legal, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului declarat împotriva sentinței fondului cu consecința admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost promovată. Recurenta și-a întemeiat motivele de recurs formulate pe ipoteza reglementată de art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ. vizând nemotivarea hotărârii și aplicarea greșită. Potrivit recurentei considerentele deciziei atacate sunt străine de natura pricinii și în mod evident contradictorii, în măsura în care instanța de apel reține că dispozițiile Legii nr. 77/1994 coroborate cu prevederile Legii nr. 58/1991 au fost abrogate. Or, susține recurenta, instanța de apel era datoare să analizeze cauza în raport de reglementările instituite în materia privatizării prin metoda MEBO a societăților comerciale cât și în raport de prevederile Statutului A.S. C. SA (PAS) dacă pârâtul, în calitatea lui de cenzor ar fi putut dobândi în mod legal acțiunile societății. În opinia recurentei, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, dispozițiile Legii nr. 77/1994 și ale Statutului A.S. C. SA (PAS) nu permiteau ca pârâtul să dobândească calitatea de acționar deoarece nu se încadra în niciuna din categoriile expres enumerate de lege și statut care îl îndreptățeau să încheie contractul de vânzare-cumpărare ca membru al asociației nefiind salariat sau membru al conducerii societății. Pârâtul în calitate de cenzor și expert contabil avea atribuții de control al gestiunii societății și nu de conducere efectivă neputând fi asimilat membrilor conducerii în sensul art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994. Sub un al doilea aspect recurenta arată că abrogarea Legii nr. 77/1994 prin O.U.G. nr. 88/1997 este lipsită de relevanță juridică deoarece la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare dispozițiile legii erau în vigoare, iar sancțiunea nulității absolute, apreciată la data încheierii actului, nu poate fi confirmată. Concluzionând, recurenta arată că înscrierea pârâtului în rândul membrilor asociației nu conferă contractului de vânzare-cumpărare un caracter legal în condițiile în care intrarea în asociație s-a făcut în scopul eludării legii, respectiv prin fraudă la lege, sancționată cu nulitatea actului astfel încheiat . În susținerea recursului, recurenta a depus în cadrul probei cu înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ., Adresa nr. 21658 emisă la 26 iulie 1991 de Direcția Generală a Finanțelor Publice București, prin care este desemnat cenzor al societății pârâtul D.M.D., în calitate de expert contabil. Intimatul - pârât D.M.D. a formulat întâmpinare la cererea de recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat. În esență, intimatul a arătat că în calitate de cenzor, asimilat membrilor conducerii societății i s-a permis intrarea în asociația PAS, situație validată de organele asociației și de ceilalți membri PAS, iar ulterior confirmată de societate prin înscrierea în anexa 1 la Statutul societății, lista B. Asupra recursului.

Înalta Curte, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată, în raport de criticile formulate, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează. 5.1. În ceea ce privește critica de nemotivare, Înalta Curte constată că niciuna din ipotezele reglementate de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este confirmată în cauză considerentele deciziei pronunțate în apel răspund exigențelor impuse de art. 261 C. proc. civ. Astfel spus, instanța de apel răspunde tuturor criticilor formulate printr-un examen efectiv al argumentelor și apărărilor invocate, iar constatarea că Legea nr. 77/1994 a fost abrogată ulterior încheierii actului dedus judecății, nu constituie în sine o motivare contradictorie, de vreme ce aceste dispoziții legale în vigoare la data încheierii actului au făcut obiectul analizei și au fundamentat soluția pronunțată. 5.2 Cu privire la motivul de nelegalitate vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii se impun câteva prealabile. Construcția juridică pe care recurenta reclamantă și-a întemeiat cererea de constatare a nulității absolute parțiale a actului de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între A.S. C. SA (PAS) și pârâtul D.M.D., a vizat încălcarea dispozițiilor Legii nr. 77/1994 și a Statutului A.S. C. SA (PAS) referitoare la dobândirea de către pârât a calității de membru al asociației, calitate care îi conferea dreptul de a dobândi acțiunile societății supuse privatizării în baza Legii nr. 58/1991. Potrivit recurentei, pârâtul nu îndeplinea condițiile de admitere în asociație sau de aderare ulterioare deoarece nu se încadra în niciuna din categoriile de persoane prevăzute în art. 3 din lege și pe cale de consecință și actul de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat de pârât în această calitate dobândită fraudulos este lovit de nulitate absolută. Prin urmare, actul juridic al cărui nulitate se cere a se constata este subsecvent constatării nulității actului principal respectiv aderarea pârâtului la A.S. C. SA (PAS), ca efect al principiului resoluto iure dantis , resolvitur ius accipientis . Mai limpede spus, recurenta reclamantă solicită anularea actului de vânzare-cumpărare care este un act subsecvent actului inițial, primar, datorită legăturii sale cu primul, deoarece numai după dobândirea calității sale de membru A.S. C. SA (PAS) pârâtul putea să dobândească acțiunile societății de la asociație potrivit art. 29 din Legea nr. 77/1994. Or, în cauză este de necontestat că pârâtul a dobândit calitatea de membru al asociației prin aderarea ulterioară, calitate care nu a fost desființată printr-o Hotărâre a Adunării Generale a Asociației, adunare care în sensul Legii nr. 77/1994 art. 14 era constituită din toți membrii asociației fiind organul suprem de conducere, cu atribuții exclusive în ceea ce privește excluderea din asociație a membrelor care nu îndeplineau cerințele legii. Așa fiind, cum competența exclusivă a excluderii din asociație a unui membru care a dobândit această calitate cu încălcarea legii sau statutului, aparține adunării generale, iar până la data lichidării asociației C. această măsură nu a fost dispusă în condițiile legii, calitatea pârâtului de membru A.S. C. SA (PAS) nu mai poate fi repusă în discuție și prin urmare nici nulitatea actului subsecvent în condițiile în care actul primar de care depinde își păstrează deplina valabilitate. Potrivit principiului validității aparenței în drept, actul juridic este considerat pe deplin valabil în sensul că toate efectele sale subzistă și se produc, inclusiv cele referitoare la dreptul de a dobândi acțiunile societății supuse privatizării. În sfârșit, se impune a sublinia că ipoteza de fraudă la lege invocată de reclamanta ca temei al cererii sale, nu își găsește incidența în cauză, deoarece frauda la lege operează în situația în care legea aleasă nu prezintă legături semnificative cu raportul juridic care se leagă sau când se folosește o altă cale prin care în mod normal nu s-ar fi putut obține rezultatele urmărite, or, în cauză pârâtul a folosit pentru a deveni membru al A.S. C. SA (PAS) mecanismul statuat de Legea nr. 77/1994, cu alte cuvinte și-a întemeiat demersul pe legea aplicabilă raportului juridic în temeiul căruia putea deveni membru A.S. C. SA (PAS) urmând procedura reglementată de această lege. Cu această motivare care nuanțează raționamentul instanței de apel pe linia dezlegării date în cauză, Înalta Curte constată că și cea de-a doua critică invocată prin cererea de apel din perspectiva motivului reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se vădește nefondată. Pentru rațiunile mai sus înfățișate Înalta Curte în temeiul art. 312 (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.