ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7464/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 719 din 21 mai 2007 pronunțată în Dosar nr. 202/3/2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, cu motivarea că terenul a cărui restituire se solicită, situat în București, str. (fostă) S. nr. 14, în suprafață de 375 mp, ce a fost expropriat în anul 1987, nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat de amenajări de utilitate publică, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Apelul declarat de către reclamant împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au confirmat legalitatea și temeinicia considerentelor primei instanțe.

Împotriva deciziei menționate, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată, în condițiile în care nu s-au arătat motivele pentru care terenul nu poate fi restituit în natură și nu s-au analizat susținerile reclamantului pe acest aspect, totodată, că terenul este liber de construcții și poate fi restituit în baza Legii nr. 10/2001, prin soluționarea în fond a notificării formulate în baza acestui act normativ, căreia nu i s-a dat nici un răspuns de către unitatea deținătoare. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți sub nr. unic de Dosar 202/3/2007, iar la termenul de judecată din 17 octombrie 2008, instanța a dispus suspendarea judecății în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., față de existența, pe rolul instanțelor de judecată, a dosarului nr. 20003/3/2008 având ca obiect contestația reclamantului din prezenta cauză împotriva Dispoziției nr. 10176 din 11 aprilie 2008 emise în procedura Legii nr. 10/2001, vizând același teren. La data de 8 septembrie 2011, recurentul - reclamant a solicitat repunerea cauzei pe rol, învederând că Dosarul nr. 20003/3/2008 a fost soluționat irevocabil, astfel încât nu mai subzistă temeiul suspendării judecării recursului. La termenul de judecată de la 21 octombrie 2011, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe rol, constatând că au încetat motivele ce au determinat suspendarea judecării recursului și, în raport de modul de soluționare a litigiului din Dosarul nr. 20003/3/2008, a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în judecată, reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Instanța de judecată a fost învestită în prezenta cauză cu soluționarea cererii de soluționare în fond a notificării nr. 1759/2001, prin care reclamantul a pretins, în baza Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului de 375 mp, situat în București, str. (fostă) S. nr. 14, expropriat prin Decretul nr. 242/1987, notificare ce, în mod nejustificat, nu a fost soluționată de către unitatea deținătoare până la data introducerii acțiunii în justiție - 29 decembrie 2006. Pe parcursul judecării prezentei cauze, Primăria Municipiului București a emis Dispoziția nr. 10176 din 11 aprilie 2008, prin care a soluționat notificarea nr. 1759/2001, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în litigiu.

Contestația reclamantului împotriva acelei dispoziții - în considerarea soluționării căreia s-a dispus suspendarea judecării prezentului recurs, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ. - a fost admisă prin Decizia nr. 298 din 27 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. 20003/3/2008, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 375 mp, situat în București, str. (fostă) S. nr. 14. Decizia Curții de Apel a fost menținută prin Decizia nr. 1429 din 18 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmare a respingerii ca nefondat a recursului declarat de Primăria Municipiului București.

Ca atare, finalitatea urmărită prin acțiunea promovată în prezenta cauză a fost atinsă, notificarea formulată la 7 august 2001 de către reclamant cu privire la imobilul în litigiu fiind soluționată în mod favorabil printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, ce beneficiază de putere de lucru judecat în prezenta cauză. În aceste condiții, cererea din cauză a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, sens în care va fi admis recursul, în raport de împrejurările noi învederate în cursul judecării recursului, cu consecința modificării în tot a deciziei recurate în temeiul art. 312 C. proc. civ., a admiterii apelului reclamantului și a schimbării în tot a Sentinței civile nr. 719 din 21 mai 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul P.M. împotriva Deciziei nr. 8A din 10 ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică în tot decizia recurată. Admite apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței nr. 719 din 21 mai 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă. Schimbă în tot sentința, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2011.