ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7464/2011

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 719 din 21 mai 2007 pronunțată în Dosar nr. 202/3/2007, Tribunalul

București, secția a V-a civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de

reclamantul P.M., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin

Primarul General, cu motivarea că terenul a cărui restituire se solicită,

situat în București, str. (fostă) S. nr. 14, în suprafață de 375 mp, ce a fost

expropriat în anul 1987, nu poate fi restituit în natură, deoarece este ocupat

de amenajări de utilitate publică, fiind aplicabile dispozițiile art. 11 alin.

(4) din Legea nr. 10/2001.

Apelul declarat de către reclamant împotriva

sentinței menționate a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 8 din 10

ianuarie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-au confirmat legalitatea și

temeinicia considerentelor primei instanțe.

Împotriva deciziei

menționate, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate în

temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că

hotărârea atacată este nemotivată, în condițiile în care nu s-au arătat

motivele pentru care terenul nu poate fi restituit în natură și nu s-au

analizat susținerile reclamantului pe acest aspect, totodată, că terenul este

liber de construcții și poate fi restituit în baza Legii nr. 10/2001, prin

soluționarea în fond a notificării formulate în baza acestui act normativ,

căreia nu i s-a dat nici un răspuns de către unitatea deținătoare.

Recursul a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți sub nr. unic de Dosar 202/3/2007, iar la

termenul de judecată din 17 octombrie 2008, instanța a dispus suspendarea

judecății în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., față de existența,

pe rolul instanțelor de judecată, a dosarului nr. 20003/3/2008 având ca obiect

contestația reclamantului din prezenta cauză împotriva Dispoziției nr. 10176

din 11 aprilie 2008 emise în procedura Legii nr. 10/2001, vizând același teren.

La data de 8

septembrie 2011, recurentul - reclamant a solicitat repunerea cauzei pe rol,

învederând că Dosarul nr. 20003/3/2008 a fost soluționat irevocabil, astfel

încât nu mai subzistă temeiul suspendării judecării recursului.

La termenul de

judecată de la 21 octombrie 2011, Înalta Curte a dispus repunerea cauzei pe

rol, constatând că au încetat motivele ce au determinat suspendarea judecării

recursului și, în raport de modul de soluționare a litigiului din Dosarul nr.

20003/3/2008, a invocat excepția lipsei de obiect a cererii de chemare în

judecată, reținând cauza spre soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată

din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată, pentru următoarele

considerente:

Instanța de judecată

a fost învestită în prezenta cauză cu soluționarea cererii de soluționare în

fond a notificării nr. 1759/2001, prin care reclamantul a pretins, în baza

Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a terenului de 375 mp, situat în

București, str. (fostă) S. nr. 14, expropriat prin Decretul nr. 242/1987,

notificare ce, în mod nejustificat, nu a fost soluționată de către unitatea

deținătoare până la data introducerii acțiunii în justiție - 29 decembrie 2006.

Pe parcursul

judecării prezentei cauze, Primăria Municipiului București a emis Dispoziția

nr. 10176 din 11 aprilie 2008, prin care a soluționat notificarea nr.

1759/2001, în sensul respingerii cererii de restituire în natură a terenului în

litigiu.

Contestația

reclamantului împotriva acelei dispoziții - în considerarea soluționării căreia

s-a dispus suspendarea judecării prezentului recurs, în temeiul art. 244 pct. 1

C. proc. civ. - a fost admisă prin Decizia nr. 298 din 27 aprilie 2010

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr.

20003/3/2008, prin care s-a dispus restituirea în natură a terenului în

suprafață de 375 mp, situat în București, str. (fostă) S. nr. 14.

Decizia Curții de

Apel a fost menținută prin Decizia nr. 1429 din 18 februarie 2011 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, urmare a respingerii ca nefondat a recursului

declarat de Primăria Municipiului București.

Ca atare, finalitatea

urmărită prin acțiunea promovată în prezenta cauză a fost atinsă, notificarea

formulată la 7 august 2001 de către reclamant cu privire la imobilul în litigiu

fiind soluționată în mod favorabil printr-o hotărâre judecătorească

irevocabilă, ce beneficiază de putere de lucru judecat în prezenta cauză.

În aceste condiții,

cererea din cauză a rămas fără obiect, urmând a fi respinsă ca atare, sens în

care va fi admis recursul, în raport de împrejurările noi învederate în cursul

judecării recursului, cu consecința modificării în tot a deciziei recurate în

temeiul art. 312 C. proc. civ., a admiterii apelului reclamantului și a

schimbării în tot a Sentinței civile nr. 719 din 21 mai 2007 a Tribunalului

București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamantul P.M. împotriva Deciziei nr. 8A din 10 ianuarie 2008 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Modifică în tot

decizia recurată.

Admite apelul

declarat de reclamant împotriva Sentinței nr. 719 din 21 mai 2007 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă.

Schimbă în tot

sentința, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca rămasă fără

obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 21 octombrie 2011.