ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4946/2008

Asupra

recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28

aprilie 2006, la Tribunalul București, reclamantele O.Ș. și O.A. au contestat,

în temeiul Legii nr. 10/2001, dispoziția nr. 5613 din 20 martie 2006 emisă de

Primarul General al Municipiului București, prin care a fost respinsă

notificarea de restituire în natură a terenului în suprafață de 225 mp situat

în București, acordându-se, pentru teren, măsuri reparatorii prin echivalent.

Reclamantele au arătat, în acțiune,

că sunt moștenitoarele fostului proprietar al imobilului care a fost preluat în

mod abuziv, prin expropriere, conform Decretului nr. 65/1975 și că sunt

îndreptățite la restituirea în natură a terenului care, în prezent, este liber,

în înțelesul Legii nr. 10/2007.

Soluționând litigiul, în primă

instanță, Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 460 din

29 martie 2007, a admis în parte acțiunea (contestația) formulată de reclamanta

O.A., a anulat în parte dispoziția nr. 5613 din 20 martie 2006 emisă de

Primarul General al Municipiului București și a dispus restituirea în natură a

terenului în suprafață de 187,25 mp identificat prin raportul de expertiză

întocmit în cauză, menținând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent

pentru suprafața de 37,75 mp.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut că suprafața de 187,25 mp este liberă de construcții și instalații și

ca atare poate fi restituită în natură, iar o suprafață de 37,75 mp din terenul

menționat în cererea de chemare în judecată este ocupată de zona de acces

într-un cămin de nefamiliști și nu poate restituită în natură.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia nr. 11 din 11 ianuarie 2008, a respins ca nefondat

apelul declarat de Primăria Municipiului București împotriva sentinței

Tribunalului București. În cuprinsul deciziei, curtea de apel a dezvoltat

aceleași considerente reținute și de prima instanță.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs Municipiul București, prin Primarul General, susținând că

decizia a fost dată cu aplicarea greșită a legii deoarece terenul aflat în

litigiu nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de elemente de

sistematizare, astfel încât reclamanta este îndreptățită doar la măsuri

reparatorii prin echivalent.

Recursul declarat de pârât este

întemeiat.

Prin Legea nr. 10/2001 a fost

reglementat regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada

6 martie 1945-22 decembrie 1989. Potrivit art. 11 alin. (3) și (4) din această

lege, în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și

lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana

îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă

liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată

servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților

urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent. În cazul în

care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul

teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul

imobil.

Din actele dosarului rezultă că,

prin Decretul nr. 65 din 3 aprilie 1975, au fost expropriate terenuri în

suprafață de 1646 mp, împreună cu construcțiile aferente. Scopul exproprierii a

fost construirea unui cămin de nefamiliști pentru Întreprinderea

„Electroaparataj”. Printre imobilele expropriate a fost și cel din str. H. nr.

22, alcătuit din casă de locuit și terenul aferent (filele 65-66 din dosarul

primei instanțe). După expropriere, construcția a fost integral demolată.

Pe terenurile expropriate au fost

edificate două cămine de nefamiliști.

Raportul de expertiză tehnică

judiciară întocmit din dispoziția primei instanțe (filele 104-110) atestă că

terenul aflat în litigiu are suprafața de 225 mp și este situat între cele două

cămine de nefamiliști și o altă construcție-magazie. O parte a terenului (37,75

mp) este ocupată de zona de acces la unul din căminele de nefamiliști, iar pe

cealaltă parte sunt amplasate două cămine de canalizare.

Pentru a se putea dispune, în temeiul

art. 11 din Legea nr. 10/2001, restituirea părții de teren rămasă liberă

trebuie verificată destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței

acestuia pentru a nu afecta căile de acces, existența și utilizarea unor

amenajări subterane. De asemenea, trebuie avute în vedere amenajările destinate

a servi nevoile comunității, cum sunt, printre altele amenajările de spații

verzi din jurul blocurilor de locuit.

În prezentul litigiu, suprafața de

teren care se pretinde că a rămas liberă este de numai 187 mp, este străbătută

de amenajări subterane și este amenajată ca spațiu verde pentru căminele de

nefamiliști situate în imediata apropriere.

Întrucât lucrările pentru care s-a

dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile

reparatorii pot fi stabilite, în cauză, numai prin echivalent pentru întregul

imobil.

Dispunând restituirea în natură a

suprafeței de teren de 187,25 mp, prima instanță și instanța de apel au

pronunțat hotărâri cu aplicarea greșită a prevederilor art. 11 din Legea nr.

10/2001, astfel încât recursul exercitat în cauză va fi admis, vor fi casate

decizia curții de apel și sentința tribunalului și rejudecând pricina va fi

respinsă contestația formulată împotriva dispoziției emise de Primarul General

al Municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 11 din 11

ianuarie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia recurată precum și sentința civilă

nr. 460 din 29 martie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, și pe

fond respinge contestația formulată de O.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 septembrie

2008.