ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2832/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare promovată la data de 13 aprilie 2011, contestatoarea SC C.M.T. SA BUCUREȘTI a solicitat anularea deciziei nr. 1429 din 31 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. În motivarea contestației realizată după ce contestatoarea a luat cunoștință de considerentele deciziei atacate în data de 21 iunie 2011, se invocă ca temei de drept prevederile art. 318 C. proc. civ.

în a cărui susținere se dezvoltă argumentele care urmează: 1. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs referitor la încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare deși în practicaua deciziei s-a reținut reîncadrarea criticilor formulate în temeiul pct. 8 al art. 304 în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7, nefiind pus în discuția părților art. 22 din statut pe care intimatul l-a invocat după închiderea dezbaterilor, prin concluzii scrise; 2. instanța de recurs a făcut o analiză a modalității de excludere din asociație a unui membru PAS care a dobândit această calitate cu încălcarea legii și a statutului, în loc să soluționeze motivul de recurs cu privire la neîndeplinirea condițiilor de legalitate pentru a fi membru în PAS.

A omis să analizeze motivul de recurs subsumat art. 304.9 C. proc. civ. privitor la cauza ilicită a contractului de vânzare – cumpărare acțiuni motivat de faptul că intimatul nu întrunea condițiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1997 și art. 76 din Legea nr. 58/1991; 3. instanța de recurs a omis să cerceteze criticile formulate în temeiul pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Deși a reținut în încheierea de dezbateri reîncadrarea acestui motiv în motivul pct. 7 al art. 304, a omis să-l mai analizeze, el constând în interdependența dintre calitatea de cenzor expert și cea de acționar.

Contestatoarea și-a dezvoltat motivele contestației în data de 23 septembrie 2009 arătând că: 1) problema de drept esențială dedusă judecății a fost aceea dacă intimatul pârât se află între categoriile de persoane îndreptățite să fie membru într-o asociație PAS prin raportare la dispozițiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994 coroborate cu art. 76 din Legea nr. 58/1991, încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. la care decizia atacată nu a răspuns; 2) recursul a fost soluționat pe un alt temei decât motivele invocate, nerăspunzând la condiționarea dintre calitatea de cenzor expert contabil și calitatea de acționar și greșita reținere a interdependenței dintre acestea; 3) încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare deoarece reținerea art. 22 din statut s-a făcut cu încălcarea art. 294 și art. 292 alin. (1) C. proc.

civ., critică neexaminată de instanță. Înalta Curte, examinând contestația în anulare, sub aspectul motivelor astfel cum au fost dezvoltate, în raport de temeiul de drept invocat, art. 318 C. proc. civ., teza a 2-a, conform căreia: … când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”, constată caracterul nefondat al acesteia. Contestația în anulare de față are ca obiect decizia nr. 1429 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția comercială la 31 martie 2011 prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, contestatoare în prezenta cerere, împotriva deciziei comerciale nr. 443 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Prealabil examinării contestației în anulare pe fond, se impune precizarea, față de apărările formulate de intimat, că legea, respectiv art. 319 alin. (2) impune un termen prefix numai pentru declararea acestei căi de atac extraordinare de retractare. Legea nu prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea contestației în anulare a cărui nerespectare să atragă sancțiunea tardivității motivării, cum eronat susține intimatul, iar în lipsă de stipulație contrară contestația în anulare poate fi motivată până la momentul soluționării ei. Este de domeniul principiilor primare în drept că orice sancțiune trebuie să aibă o bază legală, nefiind permisă instituirea de sancțiuni, în cazul de față procedurale, pe cale de interpretare, fie ea și doctrinară.

De asemenea, nu poate fi socotită inadmisibilă contestația în anulare sub motiv că, abuziv a fost indicat temeiul de drept în declarație fără a se cunoaște motivarea deciziei atacate. Aceasta deoarece, prin declararea contestației în anulare, contestatorul luând act de soluția pronunțată asupra propriului său recurs, își prezervă un drept în valorificarea efectivă a acestei căi de atac, a cărei motivare și sub aspectul temeiului de drept poate fi modificată sau completată după luarea la cunoștință a conținutului considerentelor deciziei atacate. Prin declarația de contestație în anulare, în care se face precizarea că motivarea va fi făcută după redactarea deciziei contestate, se indică, de fapt, sediul materiei căii de atac, baza de reglementare a acesteia.

Cu privire la primul motiv al contestației în anulare constând în neanalizarea motivului de recurs inițial încadrat în motivul prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ. și reîncadrat în motivul prevăzut de art. 304.7 C. proc. civ., astfel cum s-a reținut în încheierea de dezbateri, se constată că prin decizia atacată acesta a fost analizat la pct.5.1 din decizie, dar din perspectiva ipotezelor legale ale acestui ultim motiv de modificare care nu coincid cu ipotezele legale ale motivului prevăzut de art. 304.8 C. proc. civ. și în care, după caz, susținerile părților se pot încadra sau nu. Astfel, în decizia atacată s-a reținut că niciuna din ipotezele reglementate de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. nu este confirmată în cauză, considerentele deciziei pronunțate în apel răspunzând exigențelor art. 261 C. proc.

civ., or, sub acest aspect instanța de recurs a avut în vedere și criticile inițial încadrate în motivul art. 304.8 C. proc. civ., (pct. B din recurs) axate subliniat pe interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății din perspectiva art. 22 din Statut, pe care voluntar recurenta contestatoare le-a topit prin absorbție în motivul prevăzut de art. 304.7 C. proc. civ., opțiune care a legat instanța în baza principiului disponibilității în examinarea de control judiciar la care a procedat. Cu privire la al doilea motiv al contestației în anulare constând în neexaminarea din greșeală a motivului încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că prin decizia atacată, motivul de nelegalitate vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii a fost analizat la pct. 5.2 din decizia atacată.

În cadrul acestui punct au fost analizate susținerile contestatoarei de la pct. C din motivele de recurs, prin raportare la limitele investirii instanței, cu respectarea principiului disponibilității, reținând că prin acțiunea formulată s-a solicitat numai constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare acțiuni, act juridic subsecvent nulității actului principal constând în aderarea pârâtului la asociația PAS, iar această aderare nu a fost desființată de organul competent: ” Mai limpede spus, recurenta reclamantă solicită anularea actului de vânzare cumpărare care este un act subsecvent actului inițial, primar, datorită legăturii sale cu primul, deoarece numai după dobândirea calității sale de membru PAS pârâtul putea să dobândească acțiunile societății de la asociație potrivit art. 29 din Legea nr. 77/1994.”[pg.

6 alin. (3) din dec.atacată]./…”calitatea pârâtului de membru PAS nu mai poate fi repusă în discuție și prin urmare nici nulitatea actului subsecvent în condițiile în care actul primar de care depinde își păstrează deplina valabilitate”[pg. 6 alin. (5) din dec. atacată]. Cu privire la al treilea motiv al contestației în anulare. Nici cel de al treilea motiv al contestației în anulare nu se susține pentru aceleași considerente arătate la examinarea primului motiv, în sensul că instanța de recurs nu a omis să cerceteze criticile inițial încadrate în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., ci le-a examinat prin prisma ipotezelor legale ale art. 304.7 în care acestea au fost absorbite prin reîncadrarea voluntară a lor de către recurenta contestatoare.

Prin urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge contestația în anulare ca nefondată în raport de prevederile art. 318 ipoteza a 2-a C. proc. civ. În baza art. 274 C. proc. civ. va obliga contestatoarea la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată către intimată. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C.M.T. SA BUCUREȘTI împotriva deciziei nr. 1429 din 31 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Obligă contestatoarea să plătească intimatului D.M. 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2011.