ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3839/2011

Ședința publică de la 24 noiembrie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ, completată ulterior, reclamantul D.E. în contradictoriu cu pârâții S.M. și SC E.R.T SRL și a solicitat excluderea acestuia din SC R. SRL Drăgășani și obligarea în solidar a ambilor pârâți la plata sumei de 5.000 lei despăgubiri civile, reprezentând prejudiciu material cauzat SC R. SRL prin săvârșirea unor acte de concurență neloială, invocând ca temei juridic art. 222 lit. c) și d) din Legea nr. 31/1990. De asemenea, a solicita revocarea pârâtului din funcția de administrator și obligarea la plata daunelor cauzate SC R. SRL, urmarea desfășurării activității de administrator într-o societate concurentă, în temeiul art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 și art. 28 din Actul constitutiv, plus 5.000 lei daune morale.

Pârâtul S.M. prin cererea reconvențională formulată, a solicitat în principal conform art. 222 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990, excluderea reclamantului din SC R. SRL, revocarea din funcția de administrator și obligarea la reîntregirea patrimoniului societății în măsura în care se va dovedi folosirea bunurilor în interes propriu. În subsidiar a solicitat, potrivit art. 227 lit. b) și e) din Legea nr. 31/1990 dizolvarea societății și numirea unui lichidator. Pe parcursul judecății, în temeiul art. 165 C. proc. civ., raportat la art. 155 1 C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea acțiunii principale și suspendarea soluționării sale, având în vedere obligația impusă reclamantului-pârât de a achita suma de 1.425 lei onorariu expert, pe care nu a îndeplinit-o.

Judecând cererea reconvențională, Tribunalul Vâlcea, secția comercială și contencios administrativ fiscal, prin sentința nr. 271 din 2 februarie 2011, a luat act de renunțarea la judecată în privința capetelor de cerere având ca obiect obligarea la despăgubiri și dizolvarea SC R. SRL și a respins cererea reconvențională. Apelul declarat de pârâtul S.M. împotriva acestei sentințe, a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 21/A-C din 2 februarie 2011. Împotriva acestei decizii pârâtul S.M. a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 C. proc. civ.

În motivarea recursului, după o prezentare detaliată a situației de fapt și a considerentelor sentinței instanței de fond recurentul a susținut că atât instanța de fond cât și instanța de apel au reținut o situație străină de natura pricinii interpretând greșit atât actele deduse judecății cât și concluziile expertizei contabile întocmite în cauză dar și ale interogatoriilor luate, declarațiilor martorilor și nu în ultimul rând au aplicat greșit dispozițiile legale aplicabile în această speță. Totodată, susține recurentul, reținerile instanței de apel potrivit căreia acesta nu a încasat exclusiv sumele de bani pentru societate ci și pârâtul nu poate fi primită în condițiile în care expertiza întocmită în cauză cât și interogatoriul luat intimatului reclamant arată o cu totul altă situație în sensul că sumele au fost folosite discreționar și arbitral doar în folosul său și nu al societății căreia îi aparțineau.

Recurentul apreciază că dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 au caracter enunțiativ, în condițiile în care excluderea este sancțiunea firească pentru refuzul conlucrării dintre asociați, refuz demonstrat evident în speță. Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului, și implicit a cererii reconvenționale, cu consecința excluderii asociatului. Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. a luat în examinare excepția nulității recursului. Recurentul nu a indicat motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., cerință impusă de art. 302 1 lit. c) raportată la art. 304 alin. (1) C. proc. civ.

potrivit căruia modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de punctele 1-9 . Din rezumarea motivelor de recurs rezultă cu evidență că s-au formulat critici pe aspecte de netemeinicie, critici ce nu pot fi analizate în această cale de atac extraordinară. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs dedusă judecății, nu se regăsesc critici propriu-zise asupra deciziei din apel, care face obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea motivelor de nelegalitate prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic în așa fel încât să poată fi încadrată în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. în limita căreia se poate exercita controlul judiciar în recurs. Prin criticile invocate în cererea de recurs pârâtul, și-a exprimat nemulțumirea privind modul de interpretare al probelor administrate, dezvoltarea acestora nepermițând încadrarea în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute art. 304 C. proc. civ. și analizarea lor în consecință, motiv pentru care nu pot fi reținute de către instanță ca și critici de nelegalitate. Indicarea de către recurent a unor dispoziții legale, nu atrage automat cerința motivării recursului în conformitate cu dispozițiile aplicabile în materia recursului, cererea de recurs fiind supusă unor cerințe de formă diferite de cele instituite pentru cererea de apel, cerințe impuse de caracterul nedevolutiv al acestei căi de atac.

Nu în ultimul rând trebuie reținut faptul că instanța nu se poate substitui părții pentru a imagina eventualele motive de nelegalitate, pentru că, potrivit art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile sunt cele care au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile stabilite de lege. În alți termeni fața de considerentele precedente, se poate reține că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, motiv pentru care, Înalta Curte urmează a constata nulitatea cererii de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 302 1 lit. c) C. proc. civ. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâtul S.M. împotriva deciziei nr. 21/A-C din 13 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2011.