ÎCCJ, decizie (scj.ro #83021)

Contestație

în anulare formulată anterior redactării hotărârii atacate.

Termenul pentru motivarea contestației.  Sancțiunea aplicabilă

Cuprins

pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index

alfabetic: contestație în anulare

-

termen pentru motivare

C. proc. civ., art. 318, art. 319 alin. (2)

În cazul contestației în anulare, legea nu prevede, spre

deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea acesteia, a

cărui nerespectare să atragă sancțiunea

tardivității motivării, iar în lipsă de stipulație

contrară contestația în anulare poate fi motivată până la

momentul soluționării ei.

Contestația în anulare este admisibilă, astfel, atunci

când, declarată fiind anterior redactării deciziei atacate, nu

cuprinde motivele și nici temeiul de drept pe care se sprijină.

Soluția se impune întrucât prin declararea contestației în anulare,

contestatorul, luând act de soluția pronunțată asupra propriului

său recurs, își prezervă un drept în valorificarea efectivă

a acestei căi de atac, a cărei motivare și indicare a temeiului

de drept pot fi modificate sau completate după luarea la

cunoștință a conținutului considerentelor deciziei atacate.

Secția

comercială, Decizia nr. 2832 din

27 septembrie 2011

Prin contestația în anulare promovată la data de 13

aprilie 2011, contestatoarea SC C. SA București a solicitat anularea

deciziei nr. 1429 din 31 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, Secția comercială.

În motivarea contestației realizată după ce

contestatoarea a luat cunoștință de considerentele deciziei

atacate in data de 21 iunie 2011, s-au invocat ca temei de drept prevederile

art. 318 C. proc. civ. în a cărui susținere s-au dezvoltat

argumentele care urmează:

motivului de recurs referitor la încălcarea principiilor

contradictorialității și dreptului la apărare deși în

practicaua deciziei s-a reținut reîncadrarea criticilor formulate în

temeiul pct. 8 al art. 304 în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 7, nefiind pus în discuția părților art. 22 din

statut pe care intimatul l-a invocat după închiderea dezbaterilor, prin

concluzii scrise;

modalității de excludere din asociație a unui membru PAS care a

dobândit această calitate cu încălcarea legii și a statutului,

în loc să soluționeze motivul de recurs cu privire la neîndeplinirea

condițiilor de legalitate pentru a fi membru în PAS. A omis să

analizeze motivul de recurs subsumat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privitor la cauza ilicită a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni,

motivat de faptul că intimatul nu întrunea condițiile art. 3 lit. b)

din Legea nr. 77/1997 și art. 76 din Legea nr. 58/1991;

formulate în temeiul pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Deși a reținut în încheierea de dezbateri reîncadrarea acestui motiv în motivul pct. 7 al

art. 304, a omis să-l mai analizeze, el constând în interdependența

dintre calitatea de cenzor expert și cea de acționar.

Contestatoarea și-a dezvoltat motivele contestației în

data de 23 septembrie 2011 arătând că: 1) problema de drept

esențială dedusă judecății a fost aceea dacă

intimatul pârât se află între categoriile de persoane

îndreptățite să fie membru într-o asociație PAS, prin

raportare la dispozițiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994 coroborate

cu art. 76 din  Legea nr. 58/1991, încadrate în motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ. la care decizia atacată nu a răspuns; 2)

recursul a fost soluționat pe un alt temei decât motivele invocate,

nerăspunzând la condiționarea dintre calitatea de cenzor expert

contabil și calitatea de acționar și greșita reținere

a interdependenței dintre acestea; 3) încălcarea principiului

contradictorialității și a dreptului la apărare deoarece

reținerea art. 22 din statut s-a făcut cu încălcarea art. 294

și 292 alin. (1) C. proc. civ., critică neexaminată de

instanță.

Înalta Curte

, examinând contestația în anulare,

sub aspectul motivelor astfel cum au fost dezvoltate, în raport de temeiul de

drept invocat, art. 318 C. proc. civ., teza a 2-a, conform căreia: „...

când

instanța respingând recursul sau

admițându-l

numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele

de modificare sau de casare”

, a constatat caracterul nefondat al acesteia.

Contestația în anulare de față are ca obiect

decizia nr. 1429 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, Secția comercială, la 31.o3.2011, prin care s-a

respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, contestatoare în

prezenta cerere, împotriva deciziei comerciale nr. 443 din 29.09.2010 a

Curții de Apel București, Secția a V-a comercială.

Prealabil

examinării contestației în

anulare pe fond, se impune precizarea, față de apărările

formulate de intimat, că legea, respectiv art. 319 alin. (2) impune un

termen prefix numai pentru declararea acestei căi de atac extraordinare de

retractare. Legea nu prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un

termen pentru motivarea contestației în anulare a cărui nerespectare

să atragă sancțiunea tardivității motivării, cum

eronat susține intimatul, iar în lipsă de stipulație

contrară contestația în anulare poate fi motivată până la

momentul soluționării ei. Este de domeniul principiilor primare în

drept că orice sancțiune trebuie să aibă o bază

legală, nefiind permisă instituirea de sancțiuni, în cazul de

față procedurale, pe cale de interpretare, fie ea și

doctrinară.

De asemenea, nu poate fi socotită inadmisibilă

contestația în anulare sub motiv că abuziv a fost indicat temeiul de

drept în declarație fără a se cunoaște motivarea deciziei

atacate. Aceasta deoarece, prin declararea contestației în anulare,

contestatorul, luând act de soluția pronunțată asupra propriului

său recurs, își prezervă un drept în valorificarea efectivă

a acestei căi de atac, a cărei motivare și sub aspectul

temeiului de drept poate fi modificată sau completată după

luarea la cunoștință a conținutului considerentelor

deciziei atacate. Prin declarația de contestație în anulare, în care

se face precizarea că motivarea va fi făcută după

redactarea deciziei contestate, se indică, de fapt, sediul materiei

căii de atac, baza de reglementare a acesteia.(...)

Cu privire la al doilea motiv al contestației în anulare

constând în neexaminarea din greșeală a motivului încadrat în art.

304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că prin decizia atacată,

motivul de nelegalitate vizând încălcarea și aplicarea

greșită a legii a fost analizat la pct. 5.2 din decizia atacată.

În cadrul acestui punct au fost analizate susținerile contestatoarei de la

pct. C din motivele de recurs, prin raportare la limitele investirii

instanței, cu respectarea principiului disponibilității,

reținând că prin acțiunea formulată s-a solicitat numai constatarea

nulității contractului de vânzare – cumpărare acțiuni, act

juridic subsecvent nulității actului principal constând în aderarea

pârâtului la asociația PAS, iar această aderare nu a fost

desființată de organul competent:

” Mai limpede spus, recurenta

reclamantă solicită anularea actului de vânzare cumpărare care

este un act subsecvent actului inițial, primar, datorită

legăturii sale cu primul, deoarece numai după dobândirea

calității sale de membru PAS pârâtul putea să dobândească

acțiunile societății de la asociație potrivit art. 29 din Legea

nr. 77/1994.”(…)./…”calitatea pârâtului de membru PAS nu mai poate fi

repusă în discuție și prin urmare nici nulitatea actului

subsecvent în condițiile în care actul primar de care depinde își

păstrează deplina valabilitate”(…).

(...)

Prin urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte a

respins contestația în anulare ca nefondată în raport de prevederile

art. 318 ipoteza a 2-a C. proc. civ.(…)