ÎCCJ, decizie (scj.ro #83021)

Contestație în anulare formulată anterior redactării hotărârii atacate. Termenul pentru motivarea contestației. Sancțiunea aplicabilă Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac Index alfabetic: contestație în anulare - termen pentru motivare C. proc. civ., art. 318, art. 319 alin. (2) În cazul contestației în anulare, legea nu prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea acesteia, a cărui nerespectare să atragă sancțiunea tardivității motivării, iar în lipsă de stipulație contrară contestația în anulare poate fi motivată până la momentul soluționării ei. Contestația în anulare este admisibilă, astfel, atunci când, declarată fiind anterior redactării deciziei atacate, nu cuprinde motivele și nici temeiul de drept pe care se sprijină.

Soluția se impune întrucât prin declararea contestației în anulare, contestatorul, luând act de soluția pronunțată asupra propriului său recurs, își prezervă un drept în valorificarea efectivă a acestei căi de atac, a cărei motivare și indicare a temeiului de drept pot fi modificate sau completate după luarea la cunoștință a conținutului considerentelor deciziei atacate. Secția comercială, Decizia nr. 2832 din 27 septembrie 2011 Prin contestația în anulare promovată la data de 13 aprilie 2011, contestatoarea SC C. SA București a solicitat anularea deciziei nr. 1429 din 31 martie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială. În motivarea contestației realizată după ce contestatoarea a luat cunoștință de considerentele deciziei atacate in data de 21 iunie 2011, s-au invocat ca temei de drept prevederile art. 318 C. proc.

civ. în a cărui susținere s-au dezvoltat argumentele care urmează: 1. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivului de recurs referitor la încălcarea principiilor contradictorialității și dreptului la apărare deși în practicaua deciziei s-a reținut reîncadrarea criticilor formulate în temeiul pct. 8 al art. 304 în cadrul motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7, nefiind pus în discuția părților art. 22 din statut pe care intimatul l-a invocat după închiderea dezbaterilor, prin concluzii scrise; 2. instanța de recurs a făcut o analiză a modalității de excludere din asociație a unui membru PAS care a dobândit această calitate cu încălcarea legii și a statutului, în loc să soluționeze motivul de recurs cu privire la neîndeplinirea condițiilor de legalitate pentru a fi membru în PAS.

A omis să analizeze motivul de recurs subsumat art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privitor la cauza ilicită a contractului de vânzare-cumpărare acțiuni, motivat de faptul că intimatul nu întrunea condițiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1997 și art. 76 din Legea nr. 58/1991; 3. instanța de recurs a omis să cerceteze criticile formulate în temeiul pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. Deși a reținut în încheierea de dezbateri reîncadrarea acestui motiv în motivul pct. 7 al art. 304, a omis să-l mai analizeze, el constând în interdependența dintre calitatea de cenzor expert și cea de acționar.

Contestatoarea și-a dezvoltat motivele contestației în data de 23 septembrie 2011 arătând că: 1) problema de drept esențială dedusă judecății a fost aceea dacă intimatul pârât se află între categoriile de persoane îndreptățite să fie membru într-o asociație PAS, prin raportare la dispozițiile art. 3 lit. b) din Legea nr. 77/1994 coroborate cu art. 76 din Legea nr. 58/1991, încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. la care decizia atacată nu a răspuns; 2) recursul a fost soluționat pe un alt temei decât motivele invocate, nerăspunzând la condiționarea dintre calitatea de cenzor expert contabil și calitatea de acționar și greșita reținere a interdependenței dintre acestea; 3) încălcarea principiului contradictorialității și a dreptului la apărare deoarece reținerea art. 22 din statut s-a făcut cu încălcarea art. 294 și 292 alin. (1) C. proc.

civ., critică neexaminată de instanță. Înalta Curte , examinând contestația în anulare, sub aspectul motivelor astfel cum au fost dezvoltate, în raport de temeiul de drept invocat, art. 318 C. proc. civ., teza a 2-a, conform căreia: „... când instanța respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare” , a constatat caracterul nefondat al acesteia. Contestația în anulare de față are ca obiect decizia nr. 1429 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția comercială, la 31.o3.2011, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă, contestatoare în prezenta cerere, împotriva deciziei comerciale nr. 443 din 29.09.2010 a Curții de Apel București, Secția a V-a comercială.

Prealabil examinării contestației în anulare pe fond, se impune precizarea, față de apărările formulate de intimat, că legea, respectiv art. 319 alin. (2) impune un termen prefix numai pentru declararea acestei căi de atac extraordinare de retractare. Legea nu prevede, spre deosebire de reglementarea recursului, un termen pentru motivarea contestației în anulare a cărui nerespectare să atragă sancțiunea tardivității motivării, cum eronat susține intimatul, iar în lipsă de stipulație contrară contestația în anulare poate fi motivată până la momentul soluționării ei. Este de domeniul principiilor primare în drept că orice sancțiune trebuie să aibă o bază legală, nefiind permisă instituirea de sancțiuni, în cazul de față procedurale, pe cale de interpretare, fie ea și doctrinară.

De asemenea, nu poate fi socotită inadmisibilă contestația în anulare sub motiv că abuziv a fost indicat temeiul de drept în declarație fără a se cunoaște motivarea deciziei atacate. Aceasta deoarece, prin declararea contestației în anulare, contestatorul, luând act de soluția pronunțată asupra propriului său recurs, își prezervă un drept în valorificarea efectivă a acestei căi de atac, a cărei motivare și sub aspectul temeiului de drept poate fi modificată sau completată după luarea la cunoștință a conținutului considerentelor deciziei atacate. Prin declarația de contestație în anulare, în care se face precizarea că motivarea va fi făcută după redactarea deciziei contestate, se indică, de fapt, sediul materiei căii de atac, baza de reglementare a acesteia.(...) Cu privire la al doilea motiv al contestației în anulare constând în neexaminarea din greșeală a motivului încadrat în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. se constată că prin decizia atacată, motivul de nelegalitate vizând încălcarea și aplicarea greșită a legii a fost analizat la pct. 5.2 din decizia atacată.

În cadrul acestui punct au fost analizate susținerile contestatoarei de la pct. C din motivele de recurs, prin raportare la limitele investirii instanței, cu respectarea principiului disponibilității, reținând că prin acțiunea formulată s-a solicitat numai constatarea nulității contractului de vânzare – cumpărare acțiuni, act juridic subsecvent nulității actului principal constând în aderarea pârâtului la asociația PAS, iar această aderare nu a fost desființată de organul competent: ” Mai limpede spus, recurenta reclamantă solicită anularea actului de vânzare cumpărare care este un act subsecvent actului inițial, primar, datorită legăturii sale cu primul, deoarece numai după dobândirea calității sale de membru PAS pârâtul putea să dobândească acțiunile societății de la asociație potrivit art. 29 din Legea nr. 77/1994.”(…)./…”calitatea pârâtului de membru PAS nu mai poate fi repusă în discuție și prin urmare nici nulitatea actului subsecvent în condițiile în care actul primar de care depinde își păstrează deplina valabilitate”(…). (...) Prin urmare, față de cele ce preced, Înalta Curte a respins contestația în anulare ca nefondată în raport de prevederile art. 318 ipoteza a 2-a C. proc.

civ.(…)