ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2011

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC P.P. SA, a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 19 noiembrie 2004, obligarea pârâtei SC K.S. SA la plata sumei de 2.547.722,17 euro reprezentând prejudiciul cauzat societății urmare raporturilor comerciale de vânzare-cumpărare derulate. Prin sentința civilă nr. 70/ COM pronunțată la data de 17 aprilie 2008, Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă și pe fond a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC P.P. SA și a obligat pârâta SC K.S.

SA la plata sumei de 922.656,13 euro reprezentând daune interese, contravaloarea în lei la cursul BNR din ziua plății și cheltuieli de judecată ocazionate de proces. Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel ambele părți. Prin decizia comercială nr. 114/ A din 10 octombrie 2008 instanța de control judiciar, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială a respins apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot sentința primei instanțe, respingând acțiunea reclamantei. Împotriva acestei decizii, SC P.P. SA a declarat recurs, solicitând casarea deciziei comerciale nr. 114 A pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia și trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 313 C. proc.

civ. Prin Decizia nr. 1595 din 22 mai 2009, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a respins ca nefondat recursul reclamantei, reținând în esență că instanța de apel a făcut o judicioasă analiză a cauzei, interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente în speță. Reclamanta SC P.P. SA a atacat Decizia nr. 1595 din 22 mai 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cu contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de nelegalitate invocate, pe care le-a subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Astfel, contestatoarea a arătat că în cadrul motivului de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., a criticat decizia instanței de apel pentru administrarea și interpretarea nejudicioasă a probelor în cauză, respectiv pentru faptul că, prin soluția pronunțată a sancționat-o pentru neadministrarea unei cvasiprobe, care nu este prevăzută de codul de procedură civilă și care a fost calificată de instanța de recurs ca „lămurire", pe care instanța de apel era îndreptățită să o ceară părților. Motivul de recurs, pe care SC P.P. SA susține că l-a circumscris prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și asupra căruia pretinde că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat, a vizat greșita aplicare a dispozițiilor art. 980, 983 și 1169 C. civ., art. 70 C. com. și art. 29 din Legea nr. 1995 la pronunțarea deciziei de instanța de apel.

Având în vedere că intimata SC K.S. SA a invocat excepția tardivității declarării contestației în anulare, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va lua în examinare cu precădere excepția invocată, care face de prisos cercetarea în fond a căii extraordinare de atac. Excepția tardivității declarării contestației în anulare este fondată. Astfel, se observă că Decizia nr. 1595, contestată în prezenta cauză, a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, la data de 22 mai 2009, iar SC P.P. SA a înregistrat pe rolul instanței calea de extraordinară a contestației în anulare împotriva acesteia, la data de 30 noiembrie 2010. De asemenea, se observă că hotărârea mai sus menționată, având în vedere dispozitivul acesteia, prin care s-a respins în mod irevocabil acțiunea în pretenții formulată de SC P.P.

SA, nu este susceptibilă de a fi pusă în executare silită. Dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a IlI-a C. proc. civ. prevăd că hotărârile irevocabile, care nu se pot aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, pot fi atacate cu contestație în anulare, în termen de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia. Cu privire la contestația în anulare formulată de SC P.P. SA, se constată că aceasta este tardiv declarată, având în vedere că, potrivit art. 319 alin. (2) teza a IlI-a C. proc. civ., a fost declarată mai târziu de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate, 22 mai 2009. Întrucât, în situația în care, partea a lăsat să expire termenul procesual mai sus menționat, fără a beneficia de el, neîndeplinind actul procedural prevăzut, ea este sancționată cu decăderea din dreptul de a efectua actul respectiv, potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc.

civ. Cum, în speță, contestatoarea a declarat calea extraordinară de atac cu depășirea termenului imperativ stabilit de legea procesuală pentru exercitarea dreptului său de a ataca cu contestație în anulare decizia pronunțată în recurs, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale amintite și să dispună respingerea contestației în anulare formulate de SC P.P. SA, ca tardiv declarată. Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca tardiv declarată contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.P. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția tardivității declarării contestației în anulare. Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.P. SA București împotriva Deciziei nr. 1595 din 22 mai 2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2011.