ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2011

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Reclamanta SC P.P. SA, a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Alba, la data de 19 noiembrie 2004, obligarea pârâtei SC K.S. SA

la plata sumei de 2.547.722,17 euro reprezentând prejudiciul cauzat societății

urmare raporturilor comerciale de vânzare-cumpărare derulate.

Prin sentința civilă nr. 70/ COM pronunțată la data de

17 aprilie 2008, Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ

a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă și pe fond a admis în

parte acțiunea precizată formulată de reclamanta SC P.P. SA și a obligat pârâta

SC K.S. SA la plata sumei de 922.656,13 euro reprezentând daune interese,

contravaloarea în lei la cursul BNR din ziua plății și cheltuieli de judecată

ocazionate de proces.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel ambele

părți.

Prin decizia comercială nr. 114/ A din 10 octombrie

2008 instanța de control judiciar, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

a respins apelul reclamantei, a admis apelul pârâtei și a schimbat în tot sentința

primei instanțe, respingând acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei decizii, SC P.P. SA a declarat

recurs, solicitând casarea deciziei comerciale nr. 114 A pronunțate de Curtea

de Apel Alba Iulia și trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu

dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1595 din 22 mai 2009, înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială a respins ca nefondat recursul

reclamantei, reținând în esență că instanța de apel a făcut o judicioasă

analiză a cauzei, interpretând și aplicând corect dispozițiile legale incidente

în speță.

Reclamanta SC P.P. SA a atacat Decizia nr. 1595 din 22

mai 2009 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, cu

contestație în anulare în temeiul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ.,

susținând că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra motivelor de

nelegalitate invocate, pe care le-a subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9

C. proc. civ.

Astfel, contestatoarea a arătat că în cadrul motivului

de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ., a criticat decizia

instanței de apel pentru administrarea și interpretarea nejudicioasă a probelor

în cauză, respectiv pentru faptul că, prin soluția pronunțată a sancționat-o

pentru neadministrarea unei cvasiprobe, care nu este prevăzută de codul de

procedură civilă și care a fost calificată de instanța de recurs ca

„lămurire", pe care instanța de apel era îndreptățită să o ceară părților.

Motivul de recurs, pe care SC P.P. SA susține că l-a

circumscris prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și asupra căruia

pretinde că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat, a vizat greșita aplicare a

dispozițiilor art. 980, 983 și 1169 C. civ., art. 70 C. com. și art. 29 din

Legea nr. 1995 la pronunțarea deciziei de instanța de apel.

Având în vedere că intimata SC K.S. SA a invocat

excepția tardivității declarării contestației în anulare, în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va lua în examinare cu

precădere excepția invocată, care face de prisos cercetarea în fond a căii

extraordinare de atac.

Excepția tardivității declarării contestației în

anulare este fondată.

Astfel, se observă că Decizia nr. 1595, contestată în

prezenta cauză, a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

comercială, la data de 22 mai 2009, iar SC P.P. SA a înregistrat pe rolul

instanței calea de extraordinară a contestației în anulare împotriva acesteia,

la data de 30 noiembrie 2010.

De asemenea, se observă că hotărârea mai sus

menționată, având în vedere dispozitivul acesteia, prin care s-a respins în mod

irevocabil acțiunea în pretenții formulată de SC P.P. SA, nu este susceptibilă

de a fi pusă în executare silită.

Dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a IlI-a C. proc.

civ. prevăd că hotărârile irevocabile, care nu se pot aduce la îndeplinire pe

cale de executare silită, pot fi atacate cu contestație în anulare, în termen

de 15 zile de la data la care partea a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai

târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Cu privire la contestația în anulare formulată de SC

P.P. SA, se constată că aceasta este tardiv declarată, având în vedere că,

potrivit art. 319 alin. (2) teza a IlI-a C. proc. civ., a fost declarată mai

târziu de 1 an de la data rămânerii irevocabile a hotărârii atacate, 22 mai

2009.

Întrucât, în situația în care, partea a lăsat să expire

termenul procesual mai sus menționat, fără a beneficia de el, neîndeplinind

actul procedural prevăzut, ea este sancționată cu decăderea din dreptul de a

efectua actul respectiv, potrivit dispozițiilor art. 103 C. proc. civ. Cum, în

speță, contestatoarea a declarat calea extraordinară de atac cu depășirea

termenului imperativ stabilit de legea procesuală pentru exercitarea dreptului

său de a ataca cu contestație în anulare decizia pronunțată în recurs, Înalta

Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale amintite și să dispună

respingerea contestației în anulare formulate de SC P.P. SA, ca tardiv declarată.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte, în baza

dispozițiilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., va respinge ca tardiv declarată

contestația în anulare formulată de contestatoarea SC P.P. SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității declarării contestației în

anulare.

Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de

contestatoarea SC P.P. SA București împotriva Deciziei nr. 1595 din 22 mai 2009

pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 martie 2011.