ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față, constată următoarele:
Tribunalul Alba, secția comercială și de
contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC M.U.I. SRL Constanța
în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL Alba Iulia, a dispus rezoluțiunea
contractului de vânzare-cumpărare din 7 octombrie 2008, a obligat-o pe pârâtă
să restituie reclamantei sumele de 76.327,88 Ron reprezentând avans hală,
76.327,88 Ron, reprezentând penalități de întârziere contractuale calculate de
la data de 7 ianuarie 2009 și până la 1 octombrie 2009 precum și 12.842 Ron
cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Alba
Iulia, secția comercială, a admis apelul pârâtei SC M. SRL Alba Iulia, a
schimbat sentința instanței de fond atacată, a respins acțiunea în rezoluțiune
a contractului de vânzare-cumpărare din 7 octombrie 2008 și a obligat-o pe
intimata SC M.U.I. SRL Constanța la plata sumei de 3.798,52 Ron cheltuieli de
judecată, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 117/A/2010 din 15
octombrie 2010.
Împotriva hotărârii
instanței de apel pârâta SC M.U.I. SRL Constanța a declarat recurs solicitând
modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii de fond așa
cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată
atât în fond cât și în apel.
În susținerea
recursului a invocat art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C.
proc. civ.
Invocând art. 977 și
urm. C. civ. potrivit căruia calificarea juridică se face după intenția comună
a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor folosiți și art.
982 C. civ. care consacră principiul interpretării sistematice, recurenta a arătat
că din examinarea clauzelor contractului rezultă fără putință de tăgadă că
părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare și nu un contract de
intermediere.
Potrivit
dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurenta a solicitat să se constate
că obligațiile nu au fost respectate față de dispozițiile art. 5.1 corelat cu art.
2.2 și art. 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare, nearătând în ce constă
nelegalitatea hotărârii atacate.
Conform art. 137 C.
proc. civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din
oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 302
1
alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea
nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și
dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) și
(3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din
oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de
recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă
încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Recursul este o cale
de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă întrucât, în principiu, nu
determină o rejudecare în fond a cauzei, astfel că instanța de recurs nu va
cerceta fondul cauzei ci, doar legalitatea hotărârii atacate.
Din cuprinsul
motivelor de recurs nu se poate desprinde motivul de nelegalitate în temeiul
căruia recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,
fiind desprinse doar critici referitoare la fondul litigiului.
Cum casarea sau
modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304
C. proc. civ., iar conform art. 302
1
alin. (1) lit. c) același cod,
cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de
nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor
exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de
ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că
motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele
prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului
conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și
va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea
cererii de recurs formulată de reclamanta SC M.U.I. SRL Constanța împotriva
deciziei comerciale nr. 117/A/2010 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba
Iulia, secția comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 martie 2011.