ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față, constată următoarele: Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC M.U.I. SRL Constanța în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL Alba Iulia, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 7 octombrie 2008, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei sumele de 76.327,88 Ron reprezentând avans hală, 76.327,88 Ron, reprezentând penalități de întârziere contractuale calculate de la data de 7 ianuarie 2009 și până la 1 octombrie 2009 precum și 12.842 Ron cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, a admis apelul pârâtei SC M. SRL Alba Iulia, a schimbat sentința instanței de fond atacată, a respins acțiunea în rezoluțiune a contractului de vânzare-cumpărare din 7 octombrie 2008 și a obligat-o pe intimata SC M.U.I.
SRL Constanța la plata sumei de 3.798,52 Ron cheltuieli de judecată, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 117/A/2010 din 15 octombrie 2010. Împotriva hotărârii instanței de apel pârâta SC M.U.I. SRL Constanța a declarat recurs solicitând modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii de fond așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată atât în fond cât și în apel. În susținerea recursului a invocat art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Invocând art. 977 și urm. C. civ. potrivit căruia calificarea juridică se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor folosiți și art. 982 C. civ.
care consacră principiul interpretării sistematice, recurenta a arătat că din examinarea clauzelor contractului rezultă fără putință de tăgadă că părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare și nu un contract de intermediere. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurenta a solicitat să se constate că obligațiile nu au fost respectate față de dispozițiile art. 5.1 corelat cu art. 2.2 și art. 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare, nearătând în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate. Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.
civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (2) și (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Recursul este o cale de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă întrucât, în principiu, nu determină o rejudecare în fond a cauzei, astfel că instanța de recurs nu va cerceta fondul cauzei ci, doar legalitatea hotărârii atacate.
Din cuprinsul motivelor de recurs nu se poate desprinde motivul de nelegalitate în temeiul căruia recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., fiind desprinse doar critici referitoare la fondul litigiului. Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) același cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.
civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC M.U.I. SRL Constanța împotriva deciziei comerciale nr. 117/A/2010 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2011.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.