ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 10.03.2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2011

HOTĂRÂRE
10.03.2011
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1079/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față,  constată următoarele:

Tribunalul Alba, secția comercială și de

contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei SC M.U.I. SRL Constanța

în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL Alba Iulia, a dispus rezoluțiunea

contractului de vânzare-cumpărare din 7 octombrie 2008, a obligat-o pe pârâtă

să restituie reclamantei sumele de 76.327,88 Ron reprezentând avans hală,

76.327,88 Ron, reprezentând penalități de întârziere contractuale calculate de

la data de 7 ianuarie 2009 și până la 1 octombrie 2009 precum și 12.842 Ron

cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția comercială, a admis apelul pârâtei SC M. SRL Alba Iulia, a

schimbat sentința instanței de fond atacată, a respins acțiunea în rezoluțiune

a contractului de vânzare-cumpărare din 7 octombrie 2008 și a obligat-o pe

intimata SC M.U.I. SRL Constanța la plata sumei de 3.798,52 Ron cheltuieli de

judecată, așa cum rezultă din decizia comercială nr. 117/A/2010 din 15

octombrie 2010.

Împotriva hotărârii

instanței de apel pârâta SC M.U.I. SRL Constanța a declarat recurs solicitând

modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii acțiunii de fond așa

cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată

atât în fond cât și în apel.

În susținerea

recursului a invocat art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 7 și 9 C.

proc. civ.

Invocând art. 977 și

urm. C. civ. potrivit căruia calificarea juridică se face după intenția comună

a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor folosiți și art.

982 C. civ. care consacră principiul interpretării sistematice, recurenta a arătat

că din examinarea clauzelor contractului rezultă fără putință de tăgadă că

părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare și nu un contract de

intermediere.

Potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. recurenta a solicitat să se constate

că obligațiile nu au fost respectate față de dispozițiile art. 5.1 corelat cu art.

2.2 și art. 2.3 din contractul de vânzare-cumpărare, nearătând în ce constă

nelegalitatea hotărârii atacate.

Conform art. 137 C.

proc. civ., Curtea se va pronunța mai întâi asupra excepției invocată din

oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancțiunea

nulității motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (2) și

(3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate și din

oficiu de către instanța de judecată și că indicarea greșită a motivelor de

recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă

încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul este o cale

de atac extraordinară, de reformare, nedevolutivă întrucât, în principiu, nu

determină o rejudecare în fond a cauzei, astfel că instanța de recurs nu va

cerceta fondul cauzei ci, doar legalitatea hotărârii atacate.

Din cuprinsul

motivelor de recurs nu se poate desprinde motivul de nelegalitate în temeiul

căruia recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.,

fiind desprinse doar critici referitoare la fondul litigiului.

Cum casarea sau

modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304

1

alin. (1) lit. c) același cod,

cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de

nelegalitate și dezvoltarea lor și cum recurenta nu s-a conformat acestor

exigențe legale, având în vedere, deopotrivă, și inexistența motivelor de

ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. și că

motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului

conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepția invocată și

va constata nulitatea cererii de recurs.

Constată nulitatea

cererii de recurs formulată de reclamanta SC M.U.I. SRL Constanța împotriva

deciziei comerciale nr. 117/A/2010 din 15 octombrie 2010 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 martie 2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-03-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1409/2011
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta SC P.P. SA, a solicitat prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, la data de 19 noiembrie 2004, obligarea
ÎCCJ 2007-10-24
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2011
H.M.M.B. SRL BUCUREȘTI. Reclamanta a fost obligată să plătească apelantului suma de 14732,44 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că tribunalul a reținut corect faptic și a făcut o aplicare justă
ÎCCJ 2011-12-16
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4212/2011
zierilor în executarea lucrărilor din culpa reclamantei așa cum se prevede în cap.6 din contract. Întrucât pârâta nu a achitat diferența de preț datorată, aceasta a fost convocată la conciliere directă conform art. 720 ind. 1 C. proc. civ.
ÎCCJ 2011-03-31
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1387/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Sentința comercială nr. 1334/ C din 17 septembrie 2008, Tribunalul Sibiu secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiu
ÎCCJ 2003-02-06
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 662/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Alba, secția comercială și contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 128/CA pronunțată la 6 martie 2001, a admis în parte acțiunea com
Sursă