ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința civilă nr. 1568 pronunțată la data de 6 martie 2007 de Tribunalul
Comercial Cluj în dosarul nr. 3279/1285/2006 a fost admisă cererea formulată de
reclamanta SC G.H.M.M.B. SRL în contradictoriu cu pârâtul I.I. și în consecință
a fost obligat pârâtul la plata sumei de 243.870,86 RON credit restant.
Totodată a
fost obligat pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3% pe
zi pentru toate facturile, conform clauzei penale înscrisă în contractul de
vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 1 martie 2005 și la plata
sumei de 8.626 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia
civilă nr. 140 pronunțată la data de 21 iunie 2007 în dosarul nr. 3279/1285/2006
al Curții de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de pârâtul I.I. împotriva
sentinței comerciale nr. 1568/2007 pronunțată în dosarul nr. 3279/1285/2006 al
Tribunalului Comercial Cluj care a fost desființată în întregime și s-a dispus
trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe.
Tribunalul
Comercial Cluj, în rejudecarea cauzei după desființare, prin sentința
comercială nr. 494 pronunțată la data de 5 martie 2008 în dosarul nr. 2973/285/2007,
a constatat că prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 octombrie
2007 în dosarul nr. 2973/1285/2007 s-a luat act de renunțarea reclamantei la
judecarea primului capăt al cererii introductive de instanță, având ca obiect
obligarea pârâtului la plata debitului de 243.870,86 lei, reprezentând
contravaloarea betonului livrat și a serviciilor conexe prestate în favoarea
pârâtului în perioada iulie - august 2005, a admis în parte cererea precizată
formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B. SRL împotriva pârâtului I.I. și, în
consecință a obligat pârâtul I.I. să plătească reclamantei SC G.H.M.M.B. SRL
suma globală de 195.069,65 lei, reprezentând penalități de 3% pentru fiecare zi
de întârziere la plata contravalorii betonului livrat și a serviciilor conexe
prestate de reclamantă în favoarea pârâtului, evidențiate în facturile: nr. 5010916
din 31 august 2005, în valoare de 7366,10 lei, scadentă la 31 august 2005, nr. 5010870
din 24 august 2005, în valoare de 9528,33 lei, scadentă la 24 august 2005 și
nr. 5010833 din 23 august 2005 scadentă la 23 august 2005, calculate de la
scadențele acestor facturi și până la data introducerii cererii, 8 iunie 2006
inclusiv.
A fost
obligat pârâtul I.I. să plătească reclamantei SC G.H.M.M.B. SRL, în continuare,
penalități de 3% pentru fiecare zi de întârziere la plata contravalorii
betonului livrat și a serviciilor conexe prestate de reclamantă în favoarea
pârâtului, evidențiate în facturile: nr. 5010916 din 31 august 2005, nr. 5010870
din 24 august 2005 și nr. 5010833 din 23 august 2005, calculate de la data de 9
iunie 2006 inclusiv și până la achitarea integrală a contravalorii acestor
facturi și a fost respinse, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale
reclamantei până la concurența sumei de 2.112.113,74 lei și cele referitoare la
obligarea pârâtului la plata în continuare de penalități pentru întârzierea la
plată a celorlalte facturi de care s-a prevalat reclamanta fiind respinsă, ca
neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect restituirea taxei judiciare
de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare primului capăt de cerere, mai
sus arătat, la judecarea căruia a renunțat și au fost compensate cheltuielile
de judecată ale părților în toate etapele procesuale desfășurate în acest
litigiu până în prezent.
Tribunalul
în conformitate cu dispozițiile instanței de apel, prin încheierea pronunțată
în ședința publică din 24 octombrie 2007 în dosarul nr. 2973/1285/2007, a luat
act de renunțarea reclamantei la judecarea primului capăt al cererii
introductive de instanță, având ca obiect obligarea pârâtului la plata
debitului de 243.870,86 lei, reprezentând contravaloarea betonului livrat și a
serviciilor conexe prestate în favoarea pârâtului în perioada iulie - august
2005.
Pârâtul I.I.
a formulat apel împotriva acestei sentințe, iar prin decizia civilă nr.221
pronunțată la data de 14 noiembrie 2008 de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2973/1285/2007
a fost admis apelul declarat de pârâtul I.I., împotriva sentinței civile nr. 494
din 5 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2973/1285/2007 al Tribunalului
Comercial Cluj care a fost schimbată în sensul că a fost respinsă acțiunea
formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B. SRL BUCUREȘTI. Reclamanta a fost obligată
să plătească apelantului suma de 14732,44 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a
pronunța această soluție instanța a reținut că tribunalul a reținut corect
faptic și a făcut o aplicare justă a dreptului pertinent în privința
contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți.
Prin Decizia
nr. 764/2010 pronunțată în dosarul nr. 2973/1285/2007, Înalta Curte de Casație
și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis
cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța supremă reținând că, în ceea
ce privește recunoașterea pârâtului și efectele unei asemenea recunoașteri în
raport de „extrasul de cont nr. 102 din 18 ianuarie 2006”, instanța de apel a
făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1189 C. civ., cu
ignorarea dispozițiilor art. 46 C. com.
În
rejudecare, în limitele trasate de instanța de casare, Curtea de Apel Cluj,
prin decizia nr. 96 din 28 iunie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtului
reținând că tribunalul a realizat o corectă determinare a stării de fapt în
raport de probatoriul administrat și o riguroasă aplicare și interpretare a prevederilor
legale apreciate ca incidente, în temeiul art. 296 și urm. C. proc. civ.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.I. invocând critici subsumate
dispozițiilor art. 304 punctele 5 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele
aspecte:
Art. 304
pct. 5 C. proc. civ.:
- „instanța
a dat o hotărâre cu
încălcarea formelor
procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.
civ.”
lăsând nesoluționat motivul de nelegalitate invocat în cuprinsul
apelului, respectiv nevalabilitatea
clauzei
penale raportat la dispozițiile art. 966 și art. 968 C. civ. și la dispozițiile
Legii nr. 193
/2000 și neverificând
dacă pârâtul are sau nu calitatea de comerciant în conformitate cu dispozițiile
co
dului comercial;
- decizia
atacată are la bază o motivare lapidară, sumară, fără o analiză aprofundată a
motivelor de apel invocate,
hotărârea fiind
dată fără analiza tuturor apărărilor formulate de apelant cu pr
ivire la
aspectele de nulitate ale clauzei penale si incidența dispozițiilor Legii nr. 193/2000;
- omisiunea
instanței de a lua spre analiză motivele de nelegalitate și neteminicie
invocate de apelant cu privire la motivele de nulitate ale clauzei penale
echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei, ceea ce ar impune casarea în
tot a sentinței recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Art. 304
pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ:
- hotărârea
atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește
valabilitatea clauzei penale raportat la dispozițiile art. 966 și art. 968 C.
civ. și la dispozițiile legii la dispozițiile Legii nr. 193/2000.
Ca o
chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la
art. 11 și art. 20 (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare
excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia
primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții formulate în
fața instanțelor de judecată, și a reținut:
Articolul 1
din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede
că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse
taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât
de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc
anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.
Potrivit
art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act
normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea
părții se anulează ca netimbrată.
Față de
dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat nu a fost însoțit
de dovada achitării taxelor judiciare de timbru recurentul fiind citat pentru
termenul de judecată din data 25 ianuarie 2011 cu mențiunea de a achita taxa
judiciară de timbru în valoare de 2756 lei și de a depune timbrul judiciar de 5
lei (fila 6 dosar recurs).
În raport de
împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit
mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 25 ianuarie
2011, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează
să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997,
modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de
aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul
judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca
netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul - pârât
I.I. împotriva deciziei nr. 96 din 28 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel
Cluj, secția comercială ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 25 ianuarie 2011.