ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 286/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1568 pronunțată la data de 6 martie 2007 de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. 3279/1285/2006 a fost admisă cererea formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B. SRL în contradictoriu cu pârâtul I.I. și în consecință a fost obligat pârâtul la plata sumei de 243.870,86 RON credit restant. Totodată a fost obligat pârâtul la plata penalităților de întârziere în cuantum de 3% pe zi pentru toate facturile, conform clauzei penale înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare încheiat între părți la data de 1 martie 2005 și la plata sumei de 8.626 lei cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 140 pronunțată la data de 21 iunie 2007 în dosarul nr. 3279/1285/2006 al Curții de Apel Cluj a fost admis apelul declarat de pârâtul I.I.

împotriva sentinței comerciale nr. 1568/2007 pronunțată în dosarul nr. 3279/1285/2006 al Tribunalului Comercial Cluj care a fost desființată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. Tribunalul Comercial Cluj, în rejudecarea cauzei după desființare, prin sentința comercială nr. 494 pronunțată la data de 5 martie 2008 în dosarul nr. 2973/285/2007, a constatat că prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2007 în dosarul nr. 2973/1285/2007 s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea primului capăt al cererii introductive de instanță, având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului de 243.870,86 lei, reprezentând contravaloarea betonului livrat și a serviciilor conexe prestate în favoarea pârâtului în perioada iulie - august 2005, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B.

SRL împotriva pârâtului I.I. și, în consecință a obligat pârâtul I.I. să plătească reclamantei SC G.H.M.M.B. SRL suma globală de 195.069,65 lei, reprezentând penalități de 3% pentru fiecare zi de întârziere la plata contravalorii betonului livrat și a serviciilor conexe prestate de reclamantă în favoarea pârâtului, evidențiate în facturile: nr. 5010916 din 31 august 2005, în valoare de 7366,10 lei, scadentă la 31 august 2005, nr. 5010870 din 24 august 2005, în valoare de 9528,33 lei, scadentă la 24 august 2005 și nr. 5010833 din 23 august 2005 scadentă la 23 august 2005, calculate de la scadențele acestor facturi și până la data introducerii cererii, 8 iunie 2006 inclusiv. A fost obligat pârâtul I.I.

să plătească reclamantei SC G.H.M.M.B.

SRL, în continuare, penalități de 3% pentru fiecare zi de întârziere la plata contravalorii betonului livrat și a serviciilor conexe prestate de reclamantă în favoarea pârâtului, evidențiate în facturile: nr. 5010916 din 31 august 2005, nr. 5010870 din 24 august 2005 și nr. 5010833 din 23 august 2005, calculate de la data de 9 iunie 2006 inclusiv și până la achitarea integrală a contravalorii acestor facturi și a fost respinse, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale reclamantei până la concurența sumei de 2.112.113,74 lei și cele referitoare la obligarea pârâtului la plata în continuare de penalități pentru întârzierea la plată a celorlalte facturi de care s-a prevalat reclamanta fiind respinsă, ca neîntemeiată, cererea reclamantei având ca obiect restituirea taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar corespunzătoare primului capăt de cerere, mai sus arătat, la judecarea căruia a renunțat și au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților în toate etapele procesuale desfășurate în acest litigiu până în prezent.

Tribunalul în conformitate cu dispozițiile instanței de apel, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2007 în dosarul nr. 2973/1285/2007, a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea primului capăt al cererii introductive de instanță, având ca obiect obligarea pârâtului la plata debitului de 243.870,86 lei, reprezentând contravaloarea betonului livrat și a serviciilor conexe prestate în favoarea pârâtului în perioada iulie - august 2005. Pârâtul I.I. a formulat apel împotriva acestei sentințe, iar prin decizia civilă nr.221 pronunțată la data de 14 noiembrie 2008 de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2973/1285/2007 a fost admis apelul declarat de pârâtul I.I., împotriva sentinței civile nr. 494 din 5 martie 2008, pronunțată în dosarul nr. 2973/1285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj care a fost schimbată în sensul că a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC G.H.M.M.B.

SRL BUCUREȘTI. Reclamanta a fost obligată să plătească apelantului suma de 14732,44 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că tribunalul a reținut corect faptic și a făcut o aplicare justă a dreptului pertinent în privința contractului de vânzare cumpărare încheiat între părți. Prin Decizia nr. 764/2010 pronunțată în dosarul nr. 2973/1285/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul reclamantei, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța supremă reținând că, în ceea ce privește recunoașterea pârâtului și efectele unei asemenea recunoașteri în raport de „extrasul de cont nr. 102 din 18 ianuarie 2006”, instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1189 C. civ., cu ignorarea dispozițiilor art. 46 C. com.

În rejudecare, în limitele trasate de instanța de casare, Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 96 din 28 iunie 2010, a respins ca nefondat apelul pârâtului reținând că tribunalul a realizat o corectă determinare a stării de fapt în raport de probatoriul administrat și o riguroasă aplicare și interpretare a prevederilor legale apreciate ca incidente, în temeiul art. 296 și urm. C. proc. civ. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul I.I. invocând critici subsumate dispozițiilor art. 304 punctele 5 și 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte: Art. 304 pct. 5 C. proc. civ.: - „instanța a dat o hotărâre cu încălcarea formelor procedurale prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc.

civ.” lăsând nesoluționat motivul de nelegalitate invocat în cuprinsul apelului, respectiv nevalabilitatea clauzei penale raportat la dispozițiile art. 966 și art. 968 C. civ. și la dispozițiile Legii nr. 193 /2000 și neverificând dacă pârâtul are sau nu calitatea de comerciant în conformitate cu dispozițiile co dului comercial; - decizia atacată are la bază o motivare lapidară, sumară, fără o analiză aprofundată a motivelor de apel invocate, hotărârea fiind dată fără analiza tuturor apărărilor formulate de apelant cu pr ivire la aspectele de nulitate ale clauzei penale si incidența dispozițiilor Legii nr. 193/2000; - omisiunea instanței de a lua spre analiză motivele de nelegalitate și neteminicie invocate de apelant cu privire la motivele de nulitate ale clauzei penale echivalează cu o nesoluționare a fondului cauzei, ceea ce ar impune casarea în tot a sentinței recurate, și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Art. 304 pct. 9 teza a II-a C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ: - hotărârea atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii în ceea ce privește valabilitatea clauzei penale raportat la dispozițiile art. 966 și art. 968 C. civ. și la dispozițiile legii la dispozițiile Legii nr. 193/2000. Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc.

civ., raportat la art. 11 și art. 20 (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri și invocării altor excepții formulate în fața instanțelor de judecată, și a reținut: Articolul 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de către instanță.

Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părții se anulează ca netimbrată. Față de dispozițiile legale evocate se constată că recursul declarat nu a fost însoțit de dovada achitării taxelor judiciare de timbru recurentul fiind citat pentru termenul de judecată din data 25 ianuarie 2011 cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în valoare de 2756 lei și de a depune timbrul judiciar de 5 lei (fila 6 dosar recurs).

În raport de împrejurarea că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația emisă pentru termenul de judecată din data de 25 ianuarie 2011, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și respectiv art. 35 pct. 1 și pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum și ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare și să dispună anularea recursului ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurentul - pârât I.I. împotriva deciziei nr. 96 din 28 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2011.