ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2688/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea actelor

și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Comercial

Cluj, prin sentința comercială nr. 174 din 18 ianuarie 2007, a respins cererea

formulată de reclamanta SC Z.C. SRL cu sediul social în Cluj-Napoca județul

Cluj în contradictoriu cu pârâta SC G.H.M.M. SRL cu sediul social în Cluj-Napoca

județul Cluj, cerere având ca obiect constatare nulitate absolută facturi și

anulare mențiune efectuată pe facturi.

Ulterior, prin

sentința comercială nr. 2392 din 12 aprilie 2007 aceiași instanță a admis

cererea pârâtei SC G.H.M.M. SRL în contradictoriu cu reclamanta SC Z.C. SRL și

în temeiul art. 281 alin. (2) C. proc. civ., a dispus completarea

dispozitivului sentinței comerciale nr. 174 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj cu obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum

de 1500 Ron.

Instanța de fond a

reținut în principal, că la data de 12 aprilie 2006, reclamanta a emis o

comandă fermă către pârâtă de livrare și aprovizionare a șantierului din

localitatea Căpușa Mare cu beton rutier, în cantitate de 300 m.c pentru data de 13 aprilie 2006 și respectiv 300 m.c la data de 14 aprilie 2006, comanda fiind

înregistrată la sediul reclamantei sub nr. J12/1669/1996. Pârâta i-a livrat

reclamantei cantitatea de beton solicitată, fapt pe care aceasta nu l-a

contestat, emițând ulterior în sarcina beneficiarei o serie de facturi fiscale.

Pentru marfa livrată

reclamanta a emis și o filă CEC care a fost depusă în bancă și refuzată la

plată, aspect invocat de emitentul filei, ulterior fila fiind investită cu

formulă executorie și pusă în executare.

Pârâta a promovat o

acțiune întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 5/2001, iar prin Ordonanța nr. 3455

din 5 septembrie 2006 a fost obligată debitoarea SC Z.C. SRL la plata sumei de

309.577,72 Ron cu penalități de 3 % pe zi de întârziere către creditoarea SC G.H.M.M.

SRL.

Urmare a respingerii

cererii în anulare, ordonanța mai sus precizată a fost investită cu formulă

executorie.

Susținerile

reclamantei potrivit cărora facturile emise de către pârâtă nu pot fi

calificate ca un contract încheiat între părți sânt reale, însă între părți s-a

încheiat un contract valabil la momentul la care a fost acceptată comanda fermă

făcută de reclamantă, iar pârâta și-a executat obligațiile ce-i reveneau,

respectiv a livrat marfa solicitată prin comandă, devenind aplicabile

dispozițiile art. 36 C. com.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 203

din 3 octombrie 2007, a respins apelul formulat de reclamanta SC Z.C. SRL

împotriva sentinței civile nr. 174 din 18 ianuarie 2007 a Tribunalului Comercial Cluj, obligând apelanta să plătească intimatei suma de 1000 lei

cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a

preluat toate argumentele primei instanțe, stabilind, în esență, că din

verificarea actelor nu rezultă lipsa consimțământului sau că acesta ar fi

viciat, toate criticile apelantei fiind nefondate.

Împotriva deciziei

civile nr. 203 din 3 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC Z.C. SRL,

societate aflată în procedura insolvenței, prin administrator judiciar SC A.E. SPRL

și administrator statutar B.I., care în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a

solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate și pe

fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost depusă.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că ordonanța privind somația de plată nu are

autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre

părți iar factura nu întrunește majoritatea condițiilor cerute de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 469/2002 pentru a fi considerată un veritabil contract

comercial.

Intimata pârâtă SC G.H.M.M.

SRL a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile

aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a

respinge ca nefondat recursul reclamantei, pentru următoarele considerente:

Apare fără echivoc

că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC Z.C. SRL a solicitat

constatarea nulității absolute a facturilor emise de pârâta SC G.H.M.M. SRL ca

și contract încheiat între părți și calificarea acestora ca instrumente de

decontare bancară și nu ca și contracte de vânzare-cumpărare în formă

simplificată conform mențiunii de pe factură, precum și anularea paragrafului

de pe facturi referitor la calificarea actului emis de către pârâtă, scadență

și penalități de întârziere.

Amplu documentat și

bine argumentat, printr-o completă și integrală apreciere a probelor, instanța

de apel a stabilit că între părți a fost încheiată o convenție valabilă, formă

simplificată urmată de executare, că a existat o manifestare de voință și

aceasta nu a fost viciată, manifestare de voință în contextul căreia intimata

și-a asumat obligația livrării mărfii cerută prin comandă iar reclamanta

obligația plății în condițiile livrării mărfii.

Cu rigurozitate au

fost analizate și efectele juridice ale ordonanței nr. 3455 din 5 septembrie

2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. 4134/1285/2006,

prin care a fost admisă cererea creditoarei SC G.H.M.M. SRL și somată debitoarea

SC Z.C. SRL să plătească suma de 309.577,72 lei cu penalități de 3 % pe zi de

întârziere în termen de 20 de zile de la data comunicării acestei ordonanțe.

De remarcat că, prin

sentința comercială nr. 4366/12 octombrie 2006, Tribunalul Comercial Cluj a

respins cererea în anularea ordonanței nr. 34455 din 5 septembrie 2006 a Tribunalului Comercial Cluj, reținându-se că este reală împrejurarea că după pronunțarea

ordonanței atacate, respectiv la 13 septembrie 2006, 14 septembrie 2006 și 15

septembrie 2006 debitoarea a achitat debitul, aspect necontestat de creditoare,

situație care însă nu este în măsură să conducă la anularea ordonanței

pronunțate pe calea somației de plată, plata debitelor de bunăvoie sau pe calea

executării silite vizând finalitatea hotărârii judecătorești.

Apare de necontestat

faptul că reclamanta datorează pentru marfa livrată contravaloarea acesteia, în

speță fiind incidente dispozițiile art. 36 și 48 C. com.

Pentru aceste rațiuni

urmează a respinge, ca nefondat, recursul reclamantei SC Z.C. SRL Cluj-Napoca

prin administrator judiciar împotriva deciziei civile nr. 203 din 3 octombrie

2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ

și fiscal, nefiind îndeplinită nici o cerință prevăzută de dispozițiile art. 304

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC Z.C. SRL Cluj-Napoca prin administrator judiciar SC A.E.

SPRL, împotriva deciziei nr. 203 din 3 octombrie 2007, pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 2 octombrie 2008.