ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 824/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 106/1285/2006

din 2 februarie 2008 pe rolul Tribunalului Comercial Cluj, reclamanta SC P.M. SRL

CLUJ NAPOCA a chemat în judecată pe pârâta SC P. SRL BACIU pentru ca prin

hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezilierea contractului de

vânzare-cumpărare nr. 735 din 1 august 2005 încheiat între părți ca urmare a

neîndeplinirii culpabile a obligațiilor contractuale de către pârâtă, cu

obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a formulat cerere reconvențională

prin care a solicitat obligarea reclamantei la respectarea obligației asumate

conform pct. 3 capitolul III din contractul de vânzare-cumpărare nr. 735 din 1

august 2005 privind acordarea în favoarea pârâtei a distribuției în

exclusivitate pe teritoriul României a produselor E. și D. și obligarea

reclamantei să înceteze livrarea, comercializarea vânzarea produselor E. și D. către

alte persoane fizice sau juridice.

Prin sentința comercială nr. 476 din 4

martie 2008 Tribunalul Comercial Cluj a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC P.M. SRL CLUJ NAPOCA împotriva pârâtei SC P. SRL și a dispus rezilierea

contractului nr. 735 din 1 august 2005 încheiat între părți, a respins cererea

reconvențională formulată de pârâtă și a obligat pârâta la plata sumei de

1784,7 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre

instanța de fond a reținut în esență că din facturile depuse la dosarul cauzei

cât și din expertiza tehnică efectuată în cauză a rezultat cu certitudine că

pârâta nu a respectat termenul de 60 de zile, plata făcându-se la intervale

care alternează între 2 luni și 6 luni de la data livrării mărfurilor.

Instanța de fond a reținut că din

interogatoriile luate părților (filele 68-71) cât și din declarațiile

martorilor (filele 93, 95, 165) rezultă că la încheierea contractului între

cele două părți s-a avut în vedere comercializarea doar a primului produs, în

exclusivitate de către pârâtă, respectiv E. și nu celalalt produs respectiv D. care

la data încheierii contractului era în faza de omologare și nu era disponibil

comercializării pe piață.

Instanța de fond a reținut că reclamanta

și-a achitat obligațiile asumate prin contract, conform art. 969, art. 970 și

urm., precum și art. 1020 C. civ.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

apel pârâta SC P. SRL RĂDAIA, solicitând repunerea în termenul de apel în

condițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., deoarece a luat cunoștință de

hotărârea instanței de fond la data de 3 iulie 2008, întrucât comunicarea

realizată de către instanță la 18 aprilie 2008 s-a făcut față de o persoană

care nu avea calitatea de angajat în cadrul acestei societăți.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 181 din 9

octombrie 2008 a respins ca tardiv apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței comerciale nr. 476 din 4 martie 2008 pronunțată în dosarul nr. 106/1285/2006

al Tribunalului Comercial Cluj pe care a menținut-o în întregime și a obligat

apelanta să plătească intimatei SC P.M. SRL CLUJ-NAPOCA suma de 1547 lei,

cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a pronunța această decizie

instanța de apel a reținut în esență că în ceea ce privește comunicarea

sentinței instanței de fond la data de 18 aprilie 2008 este valabilă (fila 184,

dosar fond), iar termenul de apel de 15 zile a început să curgă de la acea dată

și s-a împlinit la data de 4 mai 2008, zi nelucrătoare, astfel încât s-a

prelungit până la data de 5 mai 2008.

Apelul a fost înregistrat la data de 8

iulie 2008, cu depășirea termenului legal, astfel încât instanța de apel din

oficiu a invocat excepția tardivității apelului.

Împotriva acestei ultime hotărâri a

declarat recurs în termen legal motivat și timbrat pârâta SC P. SRL BACIU,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că

hotărârea instanței de apel, este nelegală deoarece hotărârea instanței de fond

a fost comunicată altei persoane.

Persoana căreia i s-a comunicat hotărârea

instanței de fond nu este nici cea însărcinată cu primirea corespondenței, iar

SC P. SRL nu are angajată nici o societate care să-și distribuie proprii

angajați pentru a asigura paza.

Spațiul de la adresa unde s-a făcut

comunicarea, respectiv sat Rodaia, comuna Baciu este de fapt o platformă

industrială unde funcționează mai multe firme cu sediul declarat la acea adresă

sau cu puncte de lucru.

Recurenta a mai arătat că soluția

instanței de apel este greșită întrucât a reținut că numitul C.V. este persoana

împuternicită cu primirea corespondenței, deoarece din foaia colectivă de

prezență a SC P. aferentă perioadei 1-30 aprilie 2008, rezultă că C.V. nu este

angajatul societății.

Recurenta-pârâtă SC P. SRL BACIU a

solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris,

casarea deciziei atacate, admiterea cererii de repunere în termenul de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 103 C. proc. civ.

„neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de

procedură în termenul legal atrage decăderea afară de cazul când legea dispune

altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai

presus de voința ei”.

În lumina acestei prevederi legale există

posibilitatea repunerii părții în termenul legal de declarare al unei căi de

atac sau a îndeplinirii unui act de procedură numai în cazul în care se

dovedește existența unei „împrejurări mai presus de voința ei”.

În speță, instanța de apel a reținut în

mod corect că hotărârea primei instanțe a fost comunicată cu respectarea

dispozițiilor art. 92 alin. (6) C. proc. civ., așa încât criticile formulate de

recurentă sub acest aspect vor fi înlăturate.

Mai mult decât atât, susținerea

recurentei că a luat cunoștință de hotărârea instanței de fond la data de 3

iulie 2006 și nu la 4 aprilie 2008 conform comunicării este o simplă afirmație,

iar aceasta nu a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința

părții așa cum o cer dispozițiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. pentru

admiterea cererii de repunere în termen.

Față de aceste considerente în mod

judicios instanța de apel a reținut că în raport de data comunicării sentinței

instanței de fond, 18 aprilie 2008, cererea de apel înregistrată la 8 iulie

2008 a fost formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C.

proc. civ.

Așa fiind, urmează ca potrivit art.312

alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC P. SRL BACIU împotriva deciziei civile nr. 181 din 9 octombrie 2008 a Curții

de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 martie 2009.