ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3497/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 august 2005, SC M.S.R. SA a chemat în judecată pârâta SC I. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.199.913.511 lei, preț contravaloare marfă, 1.287.889.704 lei penalități de întârziere și cheltuieli de judecată. În susținerea pretențiilor reclamanta a arătat că în baza contractului nr. 276/2002 a livrat pârâtei o cantitate de marfă neachitată în termenul prevăzut respectiv 60 de zile de la data facturării. Tribunalul Neamț, prin sentința nr. 762 din 20 octombrie 2005, a respins acțiunea ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată cu neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii a concilierii directe prevăzută imperativ de dispozițiile art. 720 1 C. proc.

civ. Împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta care a susținut dimpotrivă că procedura prealabilă a fost realizată prin expedierea convocării la adresa din contract, debitul a fost recunoscut, precizând că aceste înscrisuri au fost anexate respectiv adresa nr. 1179 din 11 aprilie 2003 și nr. 276 din 11 februarie 2004. Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 5 din 17 ianuarie 2006, a respins apelul ca nefondat. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut că debitul a fost recunoscut prin adresa nr. 276 din 11 februarie 2004, numai că acțiunea a fost înregistrată la data de 22 august 2005, și că în aceste intervale de timp între părți au continuat relațiile comerciale, intimata susținând prin întâmpinare că ar trebui să opereze compensarea diverselor debite pe care le au reciproc.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, se susține că au fost respectate dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ., procedura concilierii prealabile fiind îndeplinită prin expedierea convocării la adresa din contract dovedită și de existența confirmării de primire debitul fiind recunoscut. Recursul este fondat. C. proc. civ., stipulează la art. 720 1 faptul că înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte. Acest lucru a fost realizat de către reclamanta-recurentă prin adresa nr. 1179 din 11 aprilie 2003 expediind cererea la adresa stipulată în contract.

În mod eronat instanțele anterioare nu au luat în considerare concilierea expediată susținând că este lipsită de actualitate și că nu este însoțită de confirmare întrucât pe de o parte art. 720 1 C. proc. civ., nu abilitează din punct de vedere temporal o anume perioadă de timp în care trebuie efectuată concilierea stipulând doar faptul că aceasta trebuie făcută înainte, iar pe de altă parte a fost însoțită de confirmarea de primire și chiar de recunoașterea debitului. Faptul că s-a solicitat în acest interval de timp compensarea diferitelor debite sunt aspecte ce țin de fondul cauzei urmând a fi examinate în funcție de probele administrate. Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 312 C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M.S.R. SA, împotriva deciziei nr. 5 din 17 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială. Casează decizia atacată și sentința nr. 762 din 20 octombrie 2005 a Tribunalului Neamț și trimite cauza spre rejudecare în fond Tribunalului Neamț. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 noiembrie 2006.