ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3497/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3497/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la data de 22 august 2005, SC M.S.R. SA a chemat în judecată pârâta SC I. SRL
solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata
sumei de 1.199.913.511 lei, preț contravaloare marfă, 1.287.889.704 lei
penalități de întârziere și cheltuieli de judecată.
În susținerea pretențiilor
reclamanta a arătat că în baza contractului nr. 276/2002 a livrat pârâtei o
cantitate de marfă neachitată în termenul prevăzut respectiv 60 de zile de la
data facturării.
Tribunalul Neamț, prin
sentința nr. 762 din 20 octombrie 2005, a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a introdus cererea de
chemare în judecată cu neîndeplinirea procedurii prealabile obligatorii a concilierii
directe prevăzută imperativ de dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ.
Împotriva acestei sentințe a
promovat apel reclamanta care a susținut dimpotrivă că procedura prealabilă a
fost realizată prin expedierea convocării la adresa din contract, debitul a
fost recunoscut, precizând că aceste înscrisuri au fost anexate respectiv
adresa nr. 1179 din 11 aprilie 2003 și nr. 276 din 11 februarie 2004.
Curtea de Apel Bacău, secția
comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 5 din 17 ianuarie
2006, a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut că debitul a fost recunoscut prin adresa
nr. 276 din 11 februarie 2004, numai că acțiunea a fost înregistrată la data de
22 august 2005, și că în aceste intervale de timp între părți au continuat
relațiile comerciale, intimata susținând prin întâmpinare că ar trebui să
opereze compensarea diverselor debite pe care le au reciproc.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs reclamanta, în termen și legal timbrat, criticile vizând
aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.
civ.
Astfel, se susține că au
fost respectate dispozițiile art. 720
1
C. proc. civ., procedura concilierii
prealabile fiind îndeplinită prin expedierea convocării la adresa din contract
dovedită și de existența confirmării de primire debitul fiind recunoscut.
Recursul este fondat.
C. proc. civ., stipulează la
art. 720
1
faptul că înainte de introducerea cererii de chemare în
judecată, reclamantul încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă
cu cealaltă parte. Acest lucru a fost realizat de către reclamanta-recurentă
prin adresa nr. 1179 din 11 aprilie 2003 expediind cererea la adresa stipulată în
contract.
În mod eronat instanțele
anterioare nu au luat în considerare concilierea expediată susținând că este
lipsită de actualitate și că nu este însoțită de confirmare întrucât pe de o
parte art. 720
1
C. proc. civ., nu abilitează din punct de vedere
temporal o anume perioadă de timp în care trebuie efectuată concilierea
stipulând doar faptul că aceasta trebuie făcută înainte, iar pe de altă parte a
fost însoțită de confirmarea de primire și chiar de recunoașterea debitului.
Faptul că s-a solicitat în
acest interval de timp compensarea diferitelor debite sunt aspecte ce țin de
fondul cauzei urmând a fi examinate în funcție de probele administrate.
Față de cele arătate văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC M.S.R. SA, împotriva deciziei nr. 5 din 17 ianuarie 2006, pronunțată
de Curtea de Apel Bacău, secția comercială.
Casează decizia atacată și
sentința nr. 762 din 20 octombrie 2005 a Tribunalului Neamț și trimite cauza
spre rejudecare în fond Tribunalului Neamț.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 9 noiembrie 2006.