ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare

înregistrată sub nr. 2450/ COM din 5 mai 2006, reclamanta SC G.C. SA, a chemat

în judecată pârâta SC R.C. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie

obligată la plata sumei de 184823,51 Ron, reprezentând contravaloarea

lucrărilor executate și neachitate.

Reclamanta a precizat, în

susținerea acțiunii, că a încheiat cu pârâta, la data de 29 martie 2004, un

contract de antrepriză, lucrări având ca obiect „extindere restaurant H.C.” că

în baza contractului pârâta s-a obligat să achite contravaloarea lucrărilor

lunar, după recepția stadiului fizic al lucrărilor executate, în termen de 5

zile de la primirea facturii.

Deși, lucrările au fost

efectuate conform prevederilor contractuale, pârâta nu și-a executat obligația

de plată, înregistrând un debit în sumă de 179.116,77 Ron.

În dovedirea cererii,

reclamanta a depus înscrisuri.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională și a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de

1.668.385.644 lei reprezentând penalități de întârziere și la daune.

Pârâta a susținut că

reclamanta nu a respectat obligațiile contractuale, neexecutând lucrările în

termenul stabilit, că în contract nu s-a prevăzut o clauză cu privire la

penalitatea de grație, că hotărârile nu au fost executate corespunzător de

către reclamantă, astfel că aceasta trebuie obligată la plata sumei de

166.838,56 Ron, cu titlu de penalități de întârziere.

La data de 8 septembrie 2006

instanța a admis cererea de conexare a dosarului nr. 3927/ COM din 15 august

2006.

În cererea conexă,

reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pârâta SC R.C. SA, solicitând

obligarea acesteia la plata sumei de 924.090,30 Ron cu titlu de penalități de

întârziere aferente, neachitate în termen.

Reclamanta, a susținut că în

baza contractului încheiat cu pârâta a exercitat lucrările prevăzute în

contract, însă aceasta a achitat prețul cu o întârziere de până la 600 zile,

perturbând activitatea economico-financiară a reclamantei.

În dovedirea cererilor,

părțile au depus înscrisuri și s-a efectuat o expertiză contabilă.

Analizând actele și

lucrările dosarului:

Tribunalul Neamț, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3630/ COM din 14

decembrie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte, obligând

pârâta-reclamantă SC G.C. SA să plătească acesteia suma de 80.900,19 Ron cu

titlu de preț, actualizată conform cu indicele de inflație și suma de 6055,09

Ron cheltuieli de judecată.

S-a respins, ca nefondată,

acțiunea conexă formulată de reclamanta-pârâtă SC G.C. SA, în contradictoriu de

pârâta-reclamantă SC R.C. SA.

S-a respins, ca nefondată,

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC R.C. SA, în

contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC G.C. SA.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut următoarele:

La data de 25 august 2003,

părțile au încheiat contractul de antrepriză nr. 984 în baza căruia

reclamanta-pârâtă în calitate de antreprenor s-a obligat să execute pârâtei, în

calitate de beneficiar lucrarea de extindere restaurant H.C.P.N., durata de

execuție a contractului fiind de 7 luni.

La data de 29 martie 2004,

părțile au încheiat un nou contract pentru aceeași lucrare în care s-a prevăzut

o durată de execuție de 75 zile, cu începere de la 1 aprilie 2004.

Deși în ambele contracte s-a

prevăzut în sarcina beneficiarului obligația de a face plata lunar, după

recepția stadiului fizic al lucrărilor executate, respectiv în termen de 5 zile

de la primirea facturii, pârâta reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație

contractuală.

Astfel, din raportul de

expertiză efectuat în cauză, rezultă că la data formulării acțiunii, pârâta

datora reclamantei suma de 160.275,37 Ron, această sumă reprezentând

contravaloarea facturilor emise de reclamantă, pentru lucrările executate și

recepționate de pârâtă.

Întrucât întârzierea în plată

a produs reclamantei un prejudiciu echivalent cu rata inflației, raportat la

scadența obligației de plată, pârâta datorează reclamantei suma de 20.327,78

Ron, conform precizărilor expertului contabil.

Cum însă, ulterior

întocmirii raportului de expertiză, pârâta confirmă încasarea de la reclamantă

a sumei de 100.000 Ron, instanța a constatat că obligația de plată a pârâtei

pentru neachitarea integrală în termen, a facturilor emise de reclamantă este

de 80.603,15 Ron.

În ce privește suma de

4281,12 Ron achitată de reclamantă la 7 februarie 2003, cu titlu de garanție,

instanța constată că obligația de restituire a acestei sume a devenit scadentă

de la 26 mai 2005. Astfel, conform art. 19 alin. (2) din contract, „restituirea

garanției se face după terminarea și recepționarea lucrărilor”. Or, la data de

26 mai 2005 prin încheierea procesului verbal și semnarea acestuia, ambele

părți confirmă terminarea și recepția lucrărilor.

Așa fiind, s-au înlăturat

constatările expertului care a aplicat, indicele inflației începând cu martie

2003, la această dată obligația de restituire nefiind scadentă.

Cum în cazul judecării

cauzei, respectiv la 15 noiembrie 2006, pârâta a virat reclamantei suma de

4.281,12 Ron, reprezentând garanția, instanța a constatat că obligația de plată

a pârâtei poate fi dispusă, numai pentru suma reprezentând valoarea actualizată

conform indicelui de inflație, respectiv suma de 297,04 Ron.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat apel reclamanta SC G.C. SA, criticând-o pentru netemeinicie și

nelegalitate susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de

cerere.

Ulterior, apelanta a

precizat că, solicită doar obligarea pârâtei la plata penalităților de

întârziere.

Analizând motivele de apel

și actele dosarului:

Curtea, prin decizia nr. 81

din 22 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 639/32/2007, a admis apelul,

schimbând în parte sentința civilă, în ceea ce privește acțiunea conexă,

formulată de SC G.C. SA suma de 997.816,9 lei cu titlu de penalități de

întârziere și 18.478 lei cheltuieli de judecată, la instanța de fond.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a pronunța această

decizie, instanța a reținut următoarele:

Instanța de fond a respins

greșit capătul de cerere privind penalitățile de întârziere reținând culpa

comună a părților în desfășurarea activității și îndeplinirea obligațiilor

contractuale.

Or, din lucrările dosarului

nu se poate reține culpa reclamantei-apelante, relevantă fiind expertiza

efectuată în cauză, din care rezultă că beneficiarul avea obligația de a pune

la dispoziția constructorului întregul material până la 1 aprilie 2004, ori

predarea materialelor s-a făcut în aprilie – iunie 2004; iulie – noiembrie 2004,

deci chiar după expirarea termenului de execuție.

În termen legal, a declarat

recurs pârâta SC R.C. SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6,

7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor susținând în esență că

instanța, de apel admițând apelul a acordat apelantei mai mult decât s-a cerut

că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că a interpretat greșit

contractul încheiat de părți, ca urmare a aplicării greșite a regulilor de

interpretare a actelor juridice, prescrise de art. 977 și următoarele

Recursul este fondat,

decizia atacată fiind afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 C.

proc. civ., în ipoteza, extra petita, care se referă la situația în care

instanța încălcând principiul disponibilității, acordă ceea ce nu s-a cerut.

Verificând, acțiunea

introdusă de SC G.C. SA și lucrările cauzei rezultă că, recurenta în calitate

de pârâtă a fost chemată în judecată pentru plata sumei de 184.823,51 Ron

reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate și nu și

penalități de întârziere.

Nici ulterior, nu a făcut o

modificare de acțiune în condițiile 132 C. proc. civ., prin care să fi cerut

obligarea la penalitățile respective.

La fond prin încheierea din

1 septembrie 2006 s-a dispus la cererea intimatei-pârâte, recurenta de față,

efectuarea unei expertize contabile cu următorul obiectiv: „stabilirea dacă

pârâta mai are de achitat sume de bani reclamantei și cuantumul acestora urmare

executării contractului de antrepriză încheiat de părți și dacă pârâta a

întârziat la plată și anterior termenului de execuției a contractului.

Ulterior părțile au formulat

noi obiecțiuni, reclamanta-intimată, cerând să se calculeze și penalități de

întârziere.

Cum reclamanta-pârâtă, a

fost lipsă la judecarea în fond a cauzei, când ar fi putut formula și cererea

de obligare la penalități, urmează a se considera în considerarea principiului

disponibilității că în apel, s-a încălcat acest principiu, prin acordarea în

apel a ceea ce nu s-a solicitat la fond, fiindcă astfel, pârâta-reclamantă a

fost lipsită de un grad de jurisdicție.

Așa fiind, urmează a se

reține, ca întemeiată, critica formulată în baza art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

Cum analizarea acestei

critici este prioritară și față de soluția ce se va pronunța, urmează a nu se

mai analiza celelalte critici.

Așa fiind, pentru cele ce

preced în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa

decizia, modificând-o în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței

instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

pârâta SC R.C. SA Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 81 din 22 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Modifică decizia recurată, respinge

apelul reclamantei ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 15 februarie 2008.