ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 591/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare înregistrată sub nr. 2450/ COM din 5 mai 2006, reclamanta SC G.C. SA, a chemat în judecată pârâta SC R.C. SA, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 184823,51 Ron, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate. Reclamanta a precizat, în susținerea acțiunii, că a încheiat cu pârâta, la data de 29 martie 2004, un contract de antrepriză, lucrări având ca obiect „extindere restaurant H.C.” că în baza contractului pârâta s-a obligat să achite contravaloarea lucrărilor lunar, după recepția stadiului fizic al lucrărilor executate, în termen de 5 zile de la primirea facturii.

Deși, lucrările au fost efectuate conform prevederilor contractuale, pârâta nu și-a executat obligația de plată, înregistrând un debit în sumă de 179.116,77 Ron. În dovedirea cererii, reclamanta a depus înscrisuri. Pârâta a formulat cerere reconvențională și a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 1.668.385.644 lei reprezentând penalități de întârziere și la daune. Pârâta a susținut că reclamanta nu a respectat obligațiile contractuale, neexecutând lucrările în termenul stabilit, că în contract nu s-a prevăzut o clauză cu privire la penalitatea de grație, că hotărârile nu au fost executate corespunzător de către reclamantă, astfel că aceasta trebuie obligată la plata sumei de 166.838,56 Ron, cu titlu de penalități de întârziere.

La data de 8 septembrie 2006 instanța a admis cererea de conexare a dosarului nr. 3927/ COM din 15 august 2006. În cererea conexă, reclamanta SC G.C. SA a chemat în judecată pârâta SC R.C. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 924.090,30 Ron cu titlu de penalități de întârziere aferente, neachitate în termen. Reclamanta, a susținut că în baza contractului încheiat cu pârâta a exercitat lucrările prevăzute în contract, însă aceasta a achitat prețul cu o întârziere de până la 600 zile, perturbând activitatea economico-financiară a reclamantei. În dovedirea cererilor, părțile au depus înscrisuri și s-a efectuat o expertiză contabilă. Analizând actele și lucrările dosarului: Tribunalul Neamț, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 3630/ COM din 14 decembrie 2006, a admis în parte acțiunea reclamantei-pârâte, obligând pârâta-reclamantă SC G.C.

SA să plătească acesteia suma de 80.900,19 Ron cu titlu de preț, actualizată conform cu indicele de inflație și suma de 6055,09 Ron cheltuieli de judecată. S-a respins, ca nefondată, acțiunea conexă formulată de reclamanta-pârâtă SC G.C. SA, în contradictoriu de pârâta-reclamantă SC R.C. SA. S-a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC R.C. SA, în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă SC G.C. SA. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele: La data de 25 august 2003, părțile au încheiat contractul de antrepriză nr. 984 în baza căruia reclamanta-pârâtă în calitate de antreprenor s-a obligat să execute pârâtei, în calitate de beneficiar lucrarea de extindere restaurant H.C.P.N., durata de execuție a contractului fiind de 7 luni.

La data de 29 martie 2004, părțile au încheiat un nou contract pentru aceeași lucrare în care s-a prevăzut o durată de execuție de 75 zile, cu începere de la 1 aprilie 2004. Deși în ambele contracte s-a prevăzut în sarcina beneficiarului obligația de a face plata lunar, după recepția stadiului fizic al lucrărilor executate, respectiv în termen de 5 zile de la primirea facturii, pârâta reclamantă nu și-a îndeplinit această obligație contractuală. Astfel, din raportul de expertiză efectuat în cauză, rezultă că la data formulării acțiunii, pârâta datora reclamantei suma de 160.275,37 Ron, această sumă reprezentând contravaloarea facturilor emise de reclamantă, pentru lucrările executate și recepționate de pârâtă.

Întrucât întârzierea în plată a produs reclamantei un prejudiciu echivalent cu rata inflației, raportat la scadența obligației de plată, pârâta datorează reclamantei suma de 20.327,78 Ron, conform precizărilor expertului contabil. Cum însă, ulterior întocmirii raportului de expertiză, pârâta confirmă încasarea de la reclamantă a sumei de 100.000 Ron, instanța a constatat că obligația de plată a pârâtei pentru neachitarea integrală în termen, a facturilor emise de reclamantă este de 80.603,15 Ron. În ce privește suma de 4281,12 Ron achitată de reclamantă la 7 februarie 2003, cu titlu de garanție, instanța constată că obligația de restituire a acestei sume a devenit scadentă de la 26 mai 2005. Astfel, conform art. 19 alin. (2) din contract, „restituirea garanției se face după terminarea și recepționarea lucrărilor”.

Or, la data de 26 mai 2005 prin încheierea procesului verbal și semnarea acestuia, ambele părți confirmă terminarea și recepția lucrărilor. Așa fiind, s-au înlăturat constatările expertului care a aplicat, indicele inflației începând cu martie 2003, la această dată obligația de restituire nefiind scadentă. Cum în cazul judecării cauzei, respectiv la 15 noiembrie 2006, pârâta a virat reclamantei suma de 4.281,12 Ron, reprezentând garanția, instanța a constatat că obligația de plată a pârâtei poate fi dispusă, numai pentru suma reprezentând valoarea actualizată conform indicelui de inflație, respectiv suma de 297,04 Ron. Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta SC G.C. SA, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.

Ulterior, apelanta a precizat că, solicită doar obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere. Analizând motivele de apel și actele dosarului: Curtea, prin decizia nr. 81 din 22 iunie 2007 pronunțată în dosarul nr. 639/32/2007, a admis apelul, schimbând în parte sentința civilă, în ceea ce privește acțiunea conexă, formulată de SC G.C. SA suma de 997.816,9 lei cu titlu de penalități de întârziere și 18.478 lei cheltuieli de judecată, la instanța de fond. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele: Instanța de fond a respins greșit capătul de cerere privind penalitățile de întârziere reținând culpa comună a părților în desfășurarea activității și îndeplinirea obligațiilor contractuale.

Or, din lucrările dosarului nu se poate reține culpa reclamantei-apelante, relevantă fiind expertiza efectuată în cauză, din care rezultă că beneficiarul avea obligația de a pune la dispoziția constructorului întregul material până la 1 aprilie 2004, ori predarea materialelor s-a făcut în aprilie – iunie 2004; iulie – noiembrie 2004, deci chiar după expirarea termenului de execuție. În termen legal, a declarat recurs pârâta SC R.C. SA, invocând ca temei legal dispozițiile art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor susținând în esență că instanța, de apel admițând apelul a acordat apelantei mai mult decât s-a cerut că decizia nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că a interpretat greșit contractul încheiat de părți, ca urmare a aplicării greșite a regulilor de interpretare a actelor juridice, prescrise de art. 977 și următoarele Recursul este fondat, decizia atacată fiind afectată de nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 6 C. proc.

civ., în ipoteza, extra petita, care se referă la situația în care instanța încălcând principiul disponibilității, acordă ceea ce nu s-a cerut. Verificând, acțiunea introdusă de SC G.C. SA și lucrările cauzei rezultă că, recurenta în calitate de pârâtă a fost chemată în judecată pentru plata sumei de 184.823,51 Ron reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate și nu și penalități de întârziere. Nici ulterior, nu a făcut o modificare de acțiune în condițiile 132 C. proc. civ., prin care să fi cerut obligarea la penalitățile respective. La fond prin încheierea din 1 septembrie 2006 s-a dispus la cererea intimatei-pârâte, recurenta de față, efectuarea unei expertize contabile cu următorul obiectiv: „stabilirea dacă pârâta mai are de achitat sume de bani reclamantei și cuantumul acestora urmare executării contractului de antrepriză încheiat de părți și dacă pârâta a întârziat la plată și anterior termenului de execuției a contractului.

Ulterior părțile au formulat noi obiecțiuni, reclamanta-intimată, cerând să se calculeze și penalități de întârziere. Cum reclamanta-pârâtă, a fost lipsă la judecarea în fond a cauzei, când ar fi putut formula și cererea de obligare la penalități, urmează a se considera în considerarea principiului disponibilității că în apel, s-a încălcat acest principiu, prin acordarea în apel a ceea ce nu s-a solicitat la fond, fiindcă astfel, pârâta-reclamantă a fost lipsită de un grad de jurisdicție. Așa fiind, urmează a se reține, ca întemeiată, critica formulată în baza art. 304 pct. 6 C. proc. civ. Cum analizarea acestei critici este prioritară și față de soluția ce se va pronunța, urmează a nu se mai analiza celelalte critici.

Așa fiind, pentru cele ce preced în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se casa decizia, modificând-o în sensul respingerii apelului și a menținerii sentinței instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.C. SA Piatra Neamț împotriva deciziei nr. 81 din 22 iunie 2007 a Curții de Apel Bacău, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Modifică decizia recurată, respinge apelul reclamantei ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 februarie 2008.