ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2346/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea comercială înregistrată la 29 septembrie 1999, reclamanta, SC F.P. SRL Alba Iulia, a solicitat obligarea pârâtelor P.V. și S.C. L.J. SRL Alba Iulia la plata sumei de 427.000.000 lei, cu titlu de pretenții, instituirea unui sechestru judiciar asupra bunurilor imobile, proprietatea pârâtei, de ordin 1 asupra mașinilor și utilajelor pârâtei de ordin 2, precum și asupra conturilor bancare ale pârâtei 2, instituirea unui drept de retenție asupra dividendelor pe care reclamanta trebuia să le plătească pârâtei de ordin 1 pe perioada ianuarie-aprilie 1998, precum și la plata dobânzilor comerciale, începând cu data introducerii acțiunii.

Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1038, pronunțată la data de 19 decembrie 2000, a respins acțiunea reclamantei, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.000.000 lei, către pârâta S.C. L.J. SRL Alba Iulia. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în speță, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, în sensul că nu s-a probat săvârșirea de către pârâtă a unor fapte ilicite, culpabile în derularea raporturilor cu reclamanta, în măsură să determine prejudiciul pretins prin acțiune. Împotriva sentinței, mai sus menționate, reclamanta a declarat apel, susținând că prejudiciul suferit există și că fapta culpabilă a pârâtelor constă în închiderea societății reclamante, prin transferul personalului muncitor de la aceasta la societatea pârâtă.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 397/A din 18 mai 2991, a admis apelul declarat de reclamanta SC F.P. SRL Alba Iulia, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor S.C. L.J. SRL, pe care le obligă, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 296.721.474 lei, reprezentând despăgubiri materiale, precum și la 20.152.429 lei cheltuieli de judecată la fond. Au mai fost obligate pârâtele la plata sumei de 7.624.714 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în favoarea apelantei în apel. Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu de la 26 iulie 2001, Curtea de Apel Alba Iulia a completat, din oficiu, minuta deciziei nr. 397/A din 18 mai 2001, urmând ca aceasta să aibă următorul sens: „schimbă în parte hotărârea atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta, SC F.P.

SRL Alba Iulia, împotriva pârâtelor S.C. L.J. SRL Alba Iulia și P.V., pe care le obligă, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 296.721.474 lei despăgubiri materiale și 20.152.429 lei cheltuieli de judecată la fond”. Împotriva deciziei nr. 397/A din 18 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, atât reclamanta, cât și pârâtele S.C. L.J. SRL și P.V., au declarat recurs. Reclamanta și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale, arătând că instanța nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1084, 1088 C. civ., coroborate cu art. 6 din Legea nr. 11/1991, privind concurența neloială, întrucât prejudiciul cauzat trebuia reparat în întregime și acesta era, în prima variantă, de 372.351.000 lei, iar în cea de-a doua variantă, de 642.495.000 lei, așa cum reiese din expertiza efectuată de J.I. și nu cel stabilit de instanță. Pârâta, S.C. L.J. SRL Alba Iulia, prin recursul declarat, întemeiat pe dispozițiile pct. 9 ale art. 304 C. proc.

civ., a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a deciziei atacate, în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului reclamantei și păstrarea în totalitate a sentinței nr. 1038 din 19 decembrie 2001 a Tribunalului Alba, arătând că, în cauză, nu a fost dovedită existența vreunei culpe în dezorganizarea activității reclamantei, iar plecarea muncitorilor a avut loc din proprie inițiativă, transferul lor s-a făcut la cerere, determinat de condiții mai bune de muncă și salarizare. Cu privire la recursul declarat de pârâta P.V., aceasta critică decizia și încheierea de îndreptare eroare materială din Camera de consiliu din 21 septembrie 2001, întrucât, în mod nelegal, instanța de apel a apreciat că omisiunea intervenită la redactarea minutei deciziei civile constituie o eroare și a procedat la îndreptarea acesteia, pe calea procedurii completării hotărârii, în raport cu dispozițiile art. 281 C. proc.

civ., deși este o greșeală de fond și nu una materială. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 363 din 24 ianuarie 2002, a admis recursurile declarate de reclamantă și pârâte, împotriva deciziei recurate și a încheierii din 26 iulie 2001, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care le casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Curtea, a reținut că, într-adevăr, instanța de apel a omis să soluționeze cauza și, prin prisma solidarității, în raport cu culpa stabilită în sarcina pârâtelor S.C. L.J. SRL și P.V., nefăcând nici o mențiune atât în decizie, cât și în minută, cu privire la numele pârâtei, aceasta fiind o greșeală de fond și nu una materială, deci, nu putea fi îndreptată prin încheiere, așa cum instanța de apel a dispus din oficiu.

În rejudecare, după casare, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 34/A din 21 octombrie 2002, a admis apelul reclamantei, SC F.P. SRL, și, în consecință: schimbă hotărârea atacată, în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtelor, pe care le obligă, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 296.721.474 lei despăgubiri materiale și 20.152.429 lei cheltuieli de judecată la fond. Prin aceeași decizie au fost obligate pârâtele-intimate la plata sumei de 48.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă, în apel, și a fost respinsă cererea de întoarcere a executării formulată de pârâta S.C. L.J. SRL Alba Iulia.

Prin cererea înregistrată la data de 10 decembrie 2002, pârâtele S.C. L.J. SRL Alba Iulia și P.V. au declarat recurs împotriva deciziei anterior menționate, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. și au solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului reclamantei declarat împotriva sentinței pronunțate de tribunal și păstrarea ca temeinică și legală a acestei sentințe, cu cheltuieli de judecată. Recurentele critică decizia atacată pentru nelegalitate, arătând că a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: - instanța de recurs a dezlegat o problemă de drept, cum se poate observa din cuprinsul deciziei de casare, în sensul că a apreciat că, în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 4 lit. j) din Legea nr. 11/1991, așa cum a reținut instanța de apel, ci prevederile art. 2 și 4 lit. g) din aceeași lege.

Recurentele susțin că soluția instanței de recurs își găsește motivarea în împrejurarea că elementele faptei reținute de instanța de apel, respectiv, cea prevăzută de art. 4 lit. j) din Legea nr. 11/1991, nu exista. În contextul acestui motiv, recurenta arată că fapta de concurență neloială, astfel cum este definită de art. 4 lit. j) din Legea nr. 11/1991, nu este dovedită, deoarece salariații reclamantei nu au fost concediați, ci au plecat prin transfer, deoarece li s-au oferit condiții mai avantajoase, iar în ce privește profitul obținut, explicația este că au avut comenzi ferme de la alți clienți decât ai intimatei, pe care le-au respectat, în condițiile calitative și cantitative contractate.

Recurenta mai arată că hotărârea atacată este nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea altui temei de drept (același ca și prima dată) decât cel stabilit de către instanța de recurs și mai susține că, în mod greșit, instanța de apel, în rejudecare, a reținut că există o culpă a sa în producerea pagubei invocată de către reclamantă, culpă care nu a fost dovedită, ci doar prezumată. Recursul declarat de pârâte nu este fondat. Analizând decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, se constată că hotărârea recurată este legală și temeinică, în rejudecare, instanța de apel corect a reținut că pârâtele răspund solidar, deoarece au desfășurat o activitate concurențială neloială, administratorul P.V.

a înființat S.C. L.J. SRL, cu același obiect de activitate ca și al societății la care era administrator, a preluat aproape integral personalul acesteia și a răspândit informații false cu privire la reclamantă, fapte ce au condus la diminuarea profitului acesteia, după plecarea administratorului la societatea nou înființată. Analizând motivele invocate, referitoare la faptul că instanța de recurs a dezlegat o problemă de drept, iar instanța de apel, în rejudecare, nu a ținut cont de aceasta, se constată că nu sunt întemeiate, deoarece instanța de recurs nu s-a pronunțat pe nici o problemă de drept, ci a reținut numai că instanța de apel a omis să soluționeze cauza și prin prisma solidarității, în raport cu culpa stabilită în sarcina recurentelor-pârâte, și, de asemenea, instanța de apel nu a făcut nici o mențiune în decizie și în minută cu privire la numele pârâtei P.V.

Așa fiind, recursul declarat de pârâte nu este fondat și urmează a fi respins. În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., recurentele vor fi obligate la cheltuieli de judecată, în cuantum de 30.000.000 lei, în favoarea intimatei-reclamante, SC F.P.I. SRL Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtele S.C. L.J. SRL Alba Iulia și P.V. împotriva deciziei nr. 34/A din 21 octombrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Obligă recurentele-pârâte la plata sumei de 30.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2003.